Читать книгу Craiu Nou - Vasile Alecsandri - Страница 1
Vasile Alecsandri
Craiu Nou
ОглавлениеPersoane
Moș Corbu, cimpoier bătrîn
Bujor, căpitan de jandarmi
Leonaș, tînăr
Ispravnicul
Anica, orfană
Dochița, tînără țărancă
Fete,
Flăcăi de Munte
Jandarmi
(Teatrul reprezintă o priveliște de munți pe care șerpuiește o cărărușă. În stînga, casa Dochiței; în dreapta, orînda satului. Crai-nou se ivește pe cer. Seara de vară.)
Scena I
Dochița, Fete, Flăcăi (caută cu toții la Crai-nou)
Cor
Crai-nou! Crai-nou! Crai-nou!
La noi bine-ai venit.
Crai-nou! Crai-nou! Crai-nou!
Fă-mi dorul Împlinit.
Dochița
Crai-nou! vin’ cu bine,
Cu bine te du;
Dar jalea din mine
Să nu o lași, nu.
Ci să-mi lași o salbă
Cum o doresc eu,
Ș-o năframă albă
Pentru dragul meu.
Crai-nou! Crai-nou! Crai-nou!
Etc. etc. etc.
Dochița
Dragul meu din munte
La oaste-a plecat
Și de mult pe frunte
Nu m-a sărutat.
Crai-nou, lîngă mine
Cobori tu de sus
Și-mi adă cu tine
Pe dragul meu dus.
Cor
Crai-nou! Crai-nou! Crai-nou!
La noi bine-ai venit.
Crai-nou! Crai-nou! Crai-nou!
Fă-mi dorul Împlinit.
(Se aude în munți un cimpoi și pe urmi glasul lui moș Corbu cîntînd doina. Fetele și flăcăii merg spre fund și caută pe drum.)
Scena II
Cei dinainte, Corbu
Corbu (în culise)
Frunză verde stejărel,
Cît îi omul tinerel
Bine-i, mări. zău, de el!
Codru-n cale-i înverzește,
Româncuța mi-l iubește
Și-n pept inima-i tot crește!
(Corbu se arată pe deal viind încet; el se oprește puțin de cîntă doina din cimpoi.)
Toți (ca bucurie): Iaca moș Corbu cimpoieru!… Iaca moș Corbu!
Dochița: Iar o să ne facă să rîdem și să jucăm.
O Fată: Doamne, mare poznaș îi, cît îi de bătrîn.
Dochița: Și mare bun suflet de om îi.
Corbu
Omul dacă-mbătrînește
Drumu-n cale-i se lungește
Și pustiu-l năpădește.
Ochii văd, inima cere,
Ce folos că nu-i putere,
Nici țîrucă mîngîiere.
(Fetele fi flăcăii merg înaintea Corbului și-l aduc în scenă.)
Toți: Bine-ai venit, moș Corbule… bine-ai venit.
Corbu: Bine v-am găsit, mîndrulițelor. Ian privește cît îs de… să le sorbi cu catrințe cu tot!… Ei, da ce mai faceți pe-aici?
Dochița: Ia! ducem doru, moș Corbule.
Corbu: De ce-ați ieșit cu toții la lună ca buraticii?
Dochița: Ne-am închinat la Crai-nou.
Corbu: Mare poznă și minune!… Ce are românca a împărți cu craii?… Cît îi iesă un crăișor înainte, hait, m-am închinat cu plecăciune. Da, ian spuneți, ce ați mai cerut de la ist Crai-nou? salbe de mărgele? fote și inele? sau numai dragostele, ha?… și drăgostele tot cu de-alde cei tineri? ha?…
Dochița: D-apoi cum? cu de-alde cei bătrîni?… că ei și-au trăit traiul…
Corbu: Și și-au păpat malaiul… ha, ha, ha! bine zici, Dochițo… vorba ceea: pomul dacă-mbătrînește, pune-i paie de-l pîrlește… Na! iaca păcatul, că mă luai cu vorba… adică năravul din fire nici că… Ian ascultați, feții mei… alergați degrabă în codru și vă luați tot pe urma mea, că-ți găsi un cuconaș ș-o cuconiță, rătăciți și obosiți ca vai de ei!… să-i aduceți aici.
Toți: Da cine-s, de unde-s?
Corbu: Nu-i treaba voastră… Hai! iute… să vă văd… dos la față și tupiluș prin năgăruș… vorba țiganului… Apucați pe la izvorul Șoimilor, că-ți da de ei, fără greș.
Toți: Haideți… haideți.
(Fetele și flăcăii ies cu toții: unii prin stînga, alții pe cărarea muntelui. Dochița fi Corbu rămîn singuri.)
Fetele și Flăcăii (ieșind)
Haideți, haideți, haideți
În codrul înverzit,
Haideți, haideți, haideți
În plaiul înflorit.
Corbu: Tu, Dochițo, rămîi că am să-ți spun o oarecică… Nu-i nime? Ascultă: cunoști pe domnul Leonaș, care-o ținut moșia de alăturea?
Dochița: Îl cunosc dar.
Corbu: Ei! se vede că i s-o aprins călcăile după fata ispravnicului, și fiindcă vodă vrea și Hîncu ba…
O furat fata, ca mai bine.
Dochița: Ialei!
Corbu: Îi întîlnii chiar acu, rătăciți prin codru, nemîncați și nebăuți de două zile. Sărmanii, să-i vezi, ți-i mai mare mila… Cuconița mai ales… îi prăpădită moartă, na! Ce să zici?… oameni gingași… boieri… n-au cum putea răbda la foame și la osteneală, ca noi iști de la țară… Știi ce, Dochițo? hai să-i ascundem noi doi… așîș să nu-i găsască nici dracu.
Dochița: Da, îi cată?
Corbu: Dracu? ba mai rău… Ispravnicul… Îi cată ca iarba de leac. Astă-noapte el o mas peste deal, cu o ceată de slujitori de cei noi, de jandari, și are de gînd să hăituiască toți munții. Ai înțeles acum, Dochițo?..: Trebuie să ne facem munte și punte și să-i venim de hac ispravincului, că. Doamne, mare dragu-mi-i… ca sarea-n ochi.
Dochița: Bine, moș Corbule… las’ pe noi, dacă-i așa treaba.
Corbu: Să trăiești, fata mea. Te-aș săruta, dar mă tem să nu te-apuce friguri… Ian taci… parcă vin flăcăii.
Scena III
Corbu, Dochița, Leonaș, Anica, Fete, Flăcăi
(Flăcăii aduc pe Anica leșinată pe un pat de crengi.)
Fetele:
Ce tainică-ntîmplare.
Flăcăii:
Îi vro cucoană mare.
Fetele:
Vezi cum a leșinat?
Flăcăii:
A dat de vrun păcat.
Toți
Haideți s-o ajutăm,
De moarte s-o scăpăm.
Leonaș
Anico, Anico! ah vină-n simțire,
Căci sufletu-mi geme de crudă măhnire;
Anico, Anico! fă-ți milă de mine,
Răspunde-mi, iubito, căci mor lîngă tine!
O! Doamne preasfinte!
L-a mea rugăminte
Fii îndurător.
Din cer ne privește
O! Doamne! păzește
Al nostru amor.
Cor
O! Doamne preasfinte!
L-a sa rugăminte
Fii îndurător.
Din cer îi privește,
O Doamne, păzește
Iubirile lor.
Anica (trezindu-se )
Ah! unde m-aflu?
Leonaș (cătră ceialalți)
Vă dați într-o parte.
Anica (cu spaimă)
Ce vis plin de groază!… Departe, departe …
Dușmanii m-alungă, pun mîna pe mine …
Ah! dragul meu unde-i? …
Leonaș
Eu sînt lîngă tine.
Anica (aruncindu-se cu bucurie în brațele lui Leonaș)
O! fericire!
Dulce simțire!
Din rătăcire
Eu mă deștept.
Ceru-mi zîmbește,
Inima-mi crește
Și înflorește
Vesel în pept.
Anica și Leonaș
Ceru-mi zîmbește,
Inima-mi crește
Și înflorește
Vesel în pept.
Anica
Voi, soarte rele,
Viscole grele
A vieței mele,
Periți în vînt.
Cerul păzește,
El ocrotește
Cine iubește
Păn’ la mormînt.
Anica și Leonaș
Cerul păzește,
El ocrotește
Cine iubește
Păn’ la mormînt.
(Se aude în munți o trîmbiță militară.)
Toți
Ce sunet s-aude?
Anica și Leonaș
O! presimțiri mult crude!
Jandarmii ne alung.
Corbu și Dochița
Jandarii vă ajung…
Fetele și Flacaii (întorcîndu-se din fund)
O ceată de soldați
Spre noi vin înarmați.
Leonaș (cătră Corbu)
Pe noi ei ne caută!
Corbu
N-ai grijă cu mine.
Hai de te ascunde, deși-i cam rușine;
Dochițo, tu, dragă, ești mai pricepută…
Ie pe cuconița ș-o fă nevăzută …
Cor general
Anica și Leonaș (În fața scenei)
O! Doamne preasfinte!
L-a mea rugăminte
Fii îndurător.
Din cer ne privește,
O! Doamne, păzește
Al nostru amor!
Corbu și Dochița
O! Doamne preasfinte!
L-a lor rugăminte
Fii îndurător.
Din cer îi privește,
O! Doamne, păzește
Iubirile lor!
Fetele și Flăcăii (înșirați pe cărarea muntelui)
Pe plaiul din munte
Ostașii de frunte
Aici se cobor;
Hai toți cu grăbire
Spre buna sosire
Înaintea lor.
Bujor și jandarmii (ivindu-se pe deal și viind in marș)
Pe plaiul din munte
Ostași noi de frunte
Marș grabnic, ușor,
Marș vesel, cu toții
Să prindem și hoții
Și mîndrele lor.
(Dochița și Anica întră în casa din stînga. Corbu și Leonaș se furișează sub munte fi ies prin stînga. Bujor fi jandarmii se cobor in scenă întovărășiți de fete fi de flăcăi.)
Scena IV
Bujor, Jandarmi, Fete, Flăcăi
Bujor
Iată-mă-s în sfîrșit la locul de iubire
În care am simțit a dragostei simțire,
Mîndruțe, dulci surori de-a mea copilăriei
Flăcăi, prietini vechi, vă văd cu bucurie;
Dar unde-i draga mea?…
Dochița mlndrulița.
Toți (chemînd prin munți)
Dochițo, fa Dochiță …
Dochițo, fa Dochiță!
Scena V
Cei dinainte, Dochița (ieșind din casa ei)
Dochița: Cine mă cheamă?
Toți: Bujor… o venit Bujor…
Dochița (văzînd pe Bujor, se aruncă veselă în brațele lui): Bujor!
Bujor: Dochițo!
Dochița
Ah! ce dulce fericire
Dup-o lungă, despărțire
Simt acum în peptul meu!
Bujor (cu dragoste)
D-apoi eu! d-apoi eu!
Dochița
Ian să te privesc mai bine
Ce frumos mindiru-ți vine!
Parcă ești un pui de zmeu.
Bujor
Cred și eu, cred și eu.
(Răsucindu-și mușteața.)
De cînd am intrat la oaste,
Multe fete zac pe coaste,
Zac mereu de dorul meu…
Dochița
D-apoi eu, d-apoi eu!
Bujor
De cînd port arma iubită
Pentru țara mea slăvită
M-am făcut chiar pui de zmeu.
Dochița
Cred și eu, cred și eu.
Bujor și Dochița
Ah! de-acum în fericire
Dup-o lungă despărțire
Ne-om iubi, iubi mereu,
Tu și eu, tu și eu.
Bujor (cătră ceialalți): Hora, măi, de bună sosire. Să se ducă vestea peste nouă mări și țări.
(Jandarmii, fetele și flăcăii se prind la horă.)
Jandarmii
De cind am intrat la oaste…
Etc. etc. etc.
Fetele
Cred și eu, cred și eu.
Jandarmii
De cînd port arma iubită etc.
