“O petala de trandafir” este o poveste de dragoste a celor doi indragostiti. O petala de trandafir era acea scinteie, care a fost sa se aprinda intr-o flacara, ce avea sa mistuie totul in jur, sa se transforme intr-o mare iubire, ca o vraja spre calea fericirii. Eroii principali, Dorin si Dorina, trecind prin cele mai grele obstacole a vietii, au pastrat puritatea si curatenia dragostei, necatind ca Siberia i-au despartit.
Оглавление
Vera Samson. O petala de Trandafir
Prefata
Casa parinteasca
La scoala
Copil al razboiului
Monumentul din mijlocul satului Cascalia
Seceta
Ostasul Hariton Dragan
Foametea din anii 1946—1948
Postavca
O veste buna
O Petala de Trandafir
O disputa pe tema: “Prima Dragoste”
Excursie in parcul Rozelor
Tristete si suferinte
Ultimile intalniri
O presimtire
Drumul spre Siberia
Drumul suferintei si deznadejdei
Nasterea si moartea
Orasul Kurgan: repartizarea
Prima intalnire cu taigaua
Zborul in nestiire
Dorin
Primile vesti de pe Meleagul Natal
O plimbare cu un prieten devotat
Sfatul mamei mele
Scrisorile de dragoste si tristete
Profesia mea
Intoarcerea in Patrie
O viata noua
Fie painea cat de rea…
La o conferenta pedagogica
Singuratatea
Noi suntem toleranti
Nostalgie
O lectie deschisa
Expunerea unor ganduri neimplinite
Fragmente din scrisori
Nemtii sunt un popor cititor
O noapte de vis
Scrisori lui Dumnezeu
O intamplare
Muzeul din Hamburg
Parisul – oras muzeu
Un amurg de Toamna
In lumea viselor si a imaginatiei
Aprecieri
Отрывок из книги
Partea intaia a cartii “O viata zbuciumata” cuprinde continutul restrans a unei vieti omenesti prin descrierea soartei familiei Modiga.
Ele cuprind anii razboiului, si a foametei, a groaznicilor deportari spre Siberia, a suferintelor oamenilor nevinovati.
.....
Avea un dor nemangaiat, fiidca a plecat de acasa fara voia parintilor. A trecut granita peste Prut si asa s-a pronuntat soarta sa ramana pentru totdeauna in Moldova. Si-si aducea aminte de casa parinteasca din Tutcani, de parinti, si mai ales de mama, care mereu il plange, ca a plecat de acasa si el, cel mai iubit, fiind mezinul. Si atunci el le zicea: “De ce ma-ti dat la invatatura? De ce ma-ti dus de langa voi? De ce ma-ti dus de acasa? Sa fi ramas fecior la plug, sa fi ramas la coasa”. Si el se gandea, daca nu ar fi plecat de acasa, atunci nu se plangeau parintii de soarta lui. Si atunci eu nu mai rataceeam, pe-atatea cai razlete, si aveati si voi in curte acum-un stalp la batranete”.
