Читать книгу Nunta țărănească - Vasile Alecsandri - Страница 1
Vasile Alecsandri
Nunta țărănească
ОглавлениеPersoane
Alecu Leonescu
Chir Gaitanis Loghiotatos
Moș Trohin Pîcală, fruntaș
Ilenuța, fata lui [Trotușan]
Frunză, pușcaș
Un vornicel de Nuntă
Un privighitor
Țărani, Țărance
Teatrul reprezintă o priveliște de țară. În stînga, casa lui moș Trohin. În mijlocul scenei, spre fund, un scrînciob.
În dreapta, copaci.
Scena I
Alecu (în costum de vînător, vine alergînd din dreapta cu pușca în mînă). FRUNZĂ (întră după Alecu)
Alecu: N-o lăsa, Frunză!… n-o lăsa să scape.
Frunză: Ce să nu las, cuconașule?
Alecu: Prepelița.
Frunză: Ce prepeliță?… Prin sat vrei să ucizi prepeliți?
Alecu: Ei… măi badeo! se vede că de azi-dimineață ai prins prepelița de coadă, dacă n-ai zărit-o mai dinioare cînd ne-a zburat înainte!
Frunză: Ian lasă, cuconașule! că doar n-am orbul găinelor.
Știu că prepelițe
Sînt multe prin sat,
Albe, drăgălașe,
Bune de vînat.
Dar acele paseri,
Nu s-ascund, nu zbor,
Ci stau făr’ de frică,
De-ți insuflă dor;
Și-n loc de-a le prinde,
Bietul vinător
Deseori se vede
Prins în lațul lori
Alecu (supărat): Ei, ai vorbit de te-ai pripit.
Frunză: D-apoi vezi că bine zice moș
Trohin: vrabia malai visează!… Așa și d-ta, cuconașule, de cînd ai scăpat de la dascalu Găitan, tot vînat vezi pe toate cărările.
Alecu: Mări, nu-mi mai pomeni de cațaonul cel de dascal, lua-l-ar năbădăicele! că m-am săturat de dînsul ca de mere acre.
Frunză: Că mare ciof îi, bată-l crucea!… Cît ți-i ziulica de mare, îl auzi răcnind prin ogradă: Mo Frunza! mo pușcași, nu mi lasa ta curcania si fuga pe porta, mo!… Parcă eu sînt pușcaș, ca să păzăsc curcanii lui! mînca-i-ar fripți să-i mănînce!
Alecu: D-apoi eu, măi Fhinză, ce mai pățesc cu el de cînd mi l-a pus pe cap tatăl meu ca să mă procopsească!
Frunză: Ce să facă?… Să te pricopsească?
Alecu: Toată ziua mă silește să zic: tipto, tiptis, tipti.
Ce necaz pe minei Ah, ce supărare!
Să zic toată ziua, tot în gura mare:
Tipto, tiptis,
Tiptis, tipti;
Pipto, piptis,
Piptis. pipti.
Ardă-l focu dascăli cum mă năcăjește
Ca să mă învețe greco-păsărește!
Frunză: Tipto, tiptis? ha, ha, ha! pare că se bat calicii în gură. Tipto, tiptis… ha, ha, ha.
Alecu: Apoi… pas de nu iubi mai bine vînatul la păsări, decît limba păsărească…
Frunză: Că ai și dreptate, cuconașule. Ce este mai frumos decît vînatul? O! ce bucurie
Simt în pept deodată,
Cînd văd pe cîmpie
Că mi se arată:
Căprioare fugătoare,
Prepelițe zburătoare,
Păsărele cîntătoare
Ce mă chem la vînătoare.
Atunci trag cu pușca, le culc la pămînt.
Alecu
Și eu trag ca tine; dar trag tot în vînt!
(Chir Gaitanis strănută în culise, în stînga.)
Alecu (răsărind): Ai auzit, Frunză?
Frunză: Ce?
Alecu: O prepeliță zburînd? (Face cîteva pasuri spre fund și caută între culisele din stînga.)
Frunză (urmînd pe Alecu): Zburînd?… ba strănutînd, vrei să zici.
Alecu: Oare ce dihanie se vede colo, dindosul gardului?… am s-o hultuiesc cu ploaie. (Întinde pușca și trage.)
(Chir Gaitanis țipi între culise și zice «Amant me scotosen! Aman!»)
Frunză: Na! c-ai făcut moarte de grec!
Alecu: Moarte de grec? ha, ha, ha. L-am lovit pe Gaitanis! ha, ha!… tipto, tiptis, ton elipsa.
Scena II
Alecu, Gaitanis. Frunză
Gaitanis (întrînd prin stînga): Ah! vah! me scotosan! (Văzînd pe Alecu.) A! esi, catergari, mi a traso cu tufechi la ipochimeno a me?
Alecu: Nu-i vina mea, chir dascale… Te-am luat de o capră sălbatică.
Gaitanis: Capra, crapa! Se crapi me to capra su, me olo.
Frunză: Jupîne dascale…
Gaitanis: Zupine esti tu, mozicule; ego sinto loghiotatos! auzitu mu, mo?
Alecu (strîmbînd pe Gaitanis): Auzitulu mo?
Gaitanis: Lasa, lasa, cateramene, că v-oi dreze eu pe amundoi chind a veni cuconul Leonescu, babacato dimitale de la Iasi… am si ți… am si ți… (Strănută.)
Alecu: Ișala!
Frunză: Și la mulți ani!
Gaitanis: Merzi la diavolo cu isala, che nu știu ține mi a mestecato piperi mesa is to tabacheri.
Alecu (încet, lui Frunză): Eu i-am vărsat aseară o solniță întreagă.
Frunză (încet, lui Alecu): Să-i fi pus și un pipăruș de cei roși.
Gaitanis: Țe ziți?
Alecu: Cum? Zău, dascale, ți-a pus piper?
Gaitanis: Fă-te che nu stii, moțpanopulos țe esti… Da, a veni el tatato dimitale la moșia aițe… (În parte.) Am si-i trago un falanga ca la dascalo Chiriacos.
Alecu: Mări, hai, Frunză, la vînat, că iar i-au venit toanele ghiujului.
Gaitanis (furios): Ghiuzi!… mi a ziso ghiuzi! (Vrea să alerge după Alecu, dar se oprește văitîndu-se de șale.) Aștepta si te ghiuzuesco eu, berbanti.
Frunză: Nu te da, cașcaval!
Gaitanis: Cascavali!… (Se răpede după Frunză.)
Alecu: Iuruș, palicari!… ha!
Gaitanis (cu deznădăjduite, in parte): Kirie eleison! mi vine se turbezo!
Alecu: Hai, Frunză, mergi cu mine?
Frunză: Ba, nu pot, cuconașule, că-s vornicel de nuntă astăzi.
Alecu: Da cine se mărită?
Frunză: Fata lui moș Trohin, Ilenuța.
Gaitanis: I Ilenuța si marita?
Frunză: Dar, jupîne șiret; o ie Trotușan Mocanul.
Gaitanis: Chir Gaitanis, mozicole, nu sireto. (În parte.) Si marita!
Alecu: Ei bine, Frunză, rămîi tu la nuntă, că oi veni și eu mai pe urmă să gioc o horă.
Gaitanis: Ba si merzi acasa, si înveți to țeaslovisu. Auzitu-mu?
Alecu: Auzitu-mu… (în parte.) Culcă-te pe acea ureche.
Gaitanis: Oriste?
Alecu: O priză de tabac… se paracalo.
Gaitanis: Taba… a… (Strănută.)
Alecu: Megas postelnicos!
Gaitanis: Țe-a ziso?
Alecu
Calispera, spera,
Cachisu imera;
File, ti mandata?
Psomi che salata.
Gaitanis
Am si-ți rupo to urechi
Che mi-a traso cu tufechi;
S-ai facuto frica mari
La voinico palicari.
(împreună.)
Alecu și Frunză (rîzînd)
Vai sărmanu dascal!
Vezi-l cum pufnește.
Ochii se aprinde,
Nasu-i se roșește.
Gaitanis
Țe blastamația
