Читать книгу Testamentul Contemporan - Aldivan Teixeira Torres, Daniele Giuffre' - Страница 16

Suntem oameni și suntem mereu supuși întâmplărilor vieții. În timpul existenței noastre vom trăi experiențe pozitive și negative. Din acestea, cele mai izbitoare sunt traumele și durerea.

Motivele pentru care simțim durere pot fi diverse. Printre ele se numără trădarea de către o persoană iubită, pierderea unui membru al familiei, o boală gravă, șomajul, eșecul și durerea cauzată de o respingere.

Am simțit și eu unele dintre aceste dureri: mi-am pierdut rude apropiate, trăiesc cu o boală genetică și am fost deja respins. Fiecare dintre aceste evenimente cauzează o senzație diferită și dureroasă.

Este greu să acceptăm că nu vom mai vorbi cu acea persoană, că nu o vom mai îmbrățișa ori săruta, că nu voi mai împărtăși cu ea victoriile noastre. Ceea ce ne alină durerea este promisiunea că în Împărăția viitoare, sufletele surori se vor întâlni din nou. Da, trăim cu promisiunea făcută de Tatăl meu, promisiunea unei vieți eterne pline de fericire și încununări ale eforturilor noastre din timpul vieții.

Experiența bolii care m-a lovit când aveam douăzeci și trei de ani m-a aruncat într-o groapă a disperării. Prietenii m-au părăsit, ofertele de muncă au dispărut, iar noaptea sufletului a apărut în forță. Susținerea care m-a regenerat și care m-a ridicat a venit de la Tatăl meu spiritual și de la familie. Fără ei, nu știu ce s-ar fi ales de mine azi. Am fost readus la viață, mi-am recăpătat cunoștința și viața mea a reînceput. Astăzi, pot spune că sunt gata pentru succes.

O altă experiență remarcabilă a fost când soarta mi-a permis să intru în viețile unor oameni. Cinci persoane care au stârnit în mine pasiune, atracție, seducție și iubire. Reacția mea la o așa forță puternică a fost să scap, să descopăr, să trăiesc o pasiune secretă și să risc. Această ultimă atitudine a provocat respingeri ale căror răni au fost greu de vindecat. A durat doi ani de reflexie interioară pentru a mă elibera în sfârșit și s căuta alte căi. În ciuda efectelor dureroase, nu regret alegerile mele, căci cel puțin am încercat să fiu fericit. Regret că am fugit, pentru că, cine știe, poate aș mai fi avut acea persoană în viața mea. Cred că nu vom ști niciodată.

În toate aceste exemple descrise, cel mai bun prieten al meu a fost timpul. Totul în viață trece, iar timpul este înțelept. Procesul regretului este necesar, dar vine un moment în care trebuie să renunți la suferință și să-ți trăiești viața. Aceasta este cea mai bună decizie pe care ai putea să o iei.