Читать книгу Lecțiile Inimii - Dawn Brower - Страница 7

Olivia bătea pe bordul mașinii. Voia să știe cum era Reese acum că Nolan evadase. Până când biletele pentru strângerea de fonduri nu aterizaseră pe biroul ei mai devreme nu avusese nici un motiv real să facă asta. Reese și Olivia nu erau apropiate. Era chiar ciudat că voia să știe de ea, dar dacă Olivia era sinceră cu ea însăși, nu era Reese cea pe care voia să o vadă. Se gândea la Carter de când plecase de la birou. Părea distrus puțin, iar ea nu se purtase prea frumos cu el. Amândouă surorile lui erau în calea unui psihopat. Probabil aproape că își pierdea mințile.

Așadar, a decis să nu contribuie la tensiunea lui și bine, să fie ea însăși. Îl putea enerva mai bine decât oricine. Când va termina cu el va avea mult mai multe pe cap decât pe Nolan Pratt și siguranța surorii lui. Probabil o blestema și însemna că și-a îndeplinit misiunea.

Spera să-l găsească cu Reese. Dacă nu Dane va fi cu ea și îi va transmite mesajul. Ar fi mult mai bine dacă ar afla de la Olivia, totuși. Așa va ști sigur că îl împinsese la limită. Olivia nu îl putea împinge la limită dacă nu vorbea cu el personal. Așadar condusese la spital cu scuza că trebuia să-i ducă biletele lui Reese.

Olivia a ieșit din mașină și s-a îndreptat spre spital. A intrat în lift și a apăsat butonul pentru etajul unde se afla biroul lui Reese. Când liftul a sunat a ieșit și s-a dus direct la biroul lui Reese. Norocul părea să fie de partea ei ... A auzit voci și una dintre ele era cu siguranță a lui Carter. Olivia voia să sară în sus de bucurie. Va fi distractiv.

Carter vorbea, dar ea l-a ignorat și s-a oprit în ușă împiedicâdu-l să iasă. ─ Pleci undeva, frumosule?

Dane zâmbi la Olivia și ea reciprocă. Cel puțin unul dintre ei părea să se bucure să o vadă. Carter cu siguranță nu ... Privirea fulgerătoare pe care i-a aruncat-o putea face pe cineva mai slab să se facă mic. A clipit la el și i-a spus fără să rostească un cuvânt arată-mi ce poți.

─ Nu mai am nimic de făcut aici. Mă îndreptam spre casă. Asta, dacă mă lași să trec, i-a răspuns Carter.

─ Nu pleca încă. Trebuie să vorbesc cu toți trei și se pare că astăzi e ziua mea norocoasă să vă găsesc pe toți în același loc. I-a făcut cu ochiul lui Carter iar el a făcut ochii mici la ea. Încă nu avea încredere în ea. Avea de gând să-l testeze un pic și să vadă cât de departe îl putea împinge.

Carter se luă de nas.

─ Vă rog intrați, domnișoara West. Aveți atenția noastră. Nu părea prea încântat să o lase să intre în biroul lui Reese. Buzele Oliviei formară un zâmbet diabolic. Sărăcuțul ... avea o zi groaznică. S-a abținut să spună ceea ce voia să spună. Probabil ar fi fost prea mult.

─ Ce bine. A trecut pe lângă Dane și Carter, apoi s-a dus direct la Reese și i-a dat un plic.

─ Ți-am adus biletele pentru strângerea de fonduri. Ea făcea parte din comitetul de planificare și deși nu ducea biletele la fiecare, le ceruse pe ale lui Reese în acest scop.

─ La dracu’. Reese a luat plicul și l-a deschis.

─ Am uitat complet. Părea un pic obosită. Îi era probabil greu să păstreze programul ei la spital și să își facă griji de un criminal în serie care venea după ea. Oliviei îi părea rău pentru ea, dar nu a spus-o cu voce tare. Nu voia să reamintească nici unuia dintre ei cu ce se confruntau dacă nu era cazul. Cu toții erau conștienți și nu aveau nevoie de sfaturile Oliviei.

─ Mă gândeam că probabil ai uitat. Olivia a zâmbit ușor apoi a spus apologetic.

─ Și trebuie să mergi. Ești vorbitoarea invitată, așadar nu ai de ales.

─ Nu poate, a spus Carter.

─ E periculos. Logistica pentru un eveniment atât de mare ca acesta este imposibilă. Nu o putem face. Carter aproape își pierdea mințile. Olivia înțelegea de ce era împotrivă. Vor participa mulți oameni și logistica va fi un coșmar.

─ Te rog spune-mi că nu te duci. I-a întâlnit privirea lui Reese, dar ea deja dădea ușor din cap.

─ Trebuie. A băgat biletele înapoi în plic.

─ Evenimentul este pentru a mă ajuta cu fonduri pentru proiectul meu de cercetare. Mulți copii depind de mine și nu îi pot dezamăgii. Olivia presimțise că aceasta va fi atitudinea lui Reese. Era o binefăcătoare din inimă și voia să ajute copii. Era unul dintre puținele lucruri pe care Olivia le înțelegea despre Dr. Reese Jackson. Simțea nevoia să ajute și nu îi păsa dacă își punea viața în pericol.

─ Nu vei putea ajuta nici unul, dacă ești moartă. Frustrarea se simțea în vocea lui Carter în timp ce vorbea.

─ Nu fi atât de dramatic. Este puțin probabil ca Nolan să participe la un eveniment de cravată neagră. Reese își dădu ochii peste cap. Un indiciu clar că deja se săturase de detaliile protecției ei.

─ Presupun că nu mai sunt bilete disponibile? Se întoarse spre Olivia și îi scuipă întrebarea. La naiba ... cu siguranță era livid. Va trebui să ridice presiunea la unsprezece și să vadă dacă va exploda. Așteaptă să-i explice modul în care putea să participe...

─ Nu, s-au vândut toate. Olivia rânji. El a făcut ochii mici și s-a uitat fix la ea ... era mai mult o privire ucigătoare de fapt. Agitarea lui crescuse. Carter devenise expert la aceste priviri ...

─ Pot vedea roțile învârtindu-se deja. Vrei să mergi și să-l aduci și pe băiatul tău de acolo. I-a făcut cu mâna lui Dane, care era rezemat de perete și făcea cea mai bună impresie a lui de bătăuș mut. Era adorabil.

─ Da, Carter a răspuns. A scrâșnit din dinți și părea că se străduia să fie cordial.

─ Ceva îmi spune că ai un plan.

─ Da, am. A trecut pe lângă el și s-a așezat într-un scaun. A pus picior peste picior și și-a pus mâinile în poală.

─ Știu că Reese are un bilet în plus pentru un invitat și eu la fel. Puteți merge ca perechile noastre. Și ... tăcere. Carter și-a deschis și și-a închis gura de câteva ori în timp ce procesa informația. Se întreba, probabil, care era trucul. Cerea o fată prea mult să vrea drept partener un detectiv frumos?

─ Și care este beneficiul tău? Era mai mult o acuzație decât o întrebare. Își admiră unghiile înainte de a răspunde. Trebuia să răspundă cu grijă.

─ Ai de gând să o faci pe Reese să te ia cu ea, nu-i așa? Olivia bătea cu unghiile pe brațul scaunului.

─ Dar asta nu contează. Lasă-l pe Dane să meargă cu ea pentru ca oamenii să nu aibă milă de ea. Sunt sigură că mă poți tolera câteva ore. Spera ca Reese să fie de acord cu ea. Olivia cu siguranță nu ar vrea să-și ia fratele drept însoțitor, îl adora pe Preston, dar nici o femeie nu voia să petreacă ore cu fratele ei dacă era posibil. În plus, Preston, probabil ar lua-o pe Jessica și practic ar ignora-o pe Olivia toată noaptea. Practic ... Nici măcar fratele ei nu era disponibil.

─ Sunt de acord, a spus Reese. Slavă Domnului ... acum să-l facă pe Carter să realizeze că avea nevoie de Olivia. Și nu doar într-un fel. Era un urs morocănos, dar într-un fel îi plăcea asta la el. Cu siguranță ajuta faptul că era superb și cu mușchi pe care murea să îi atingă și poate chiar linge puțin.

─ Dane este capabil să se asigure că ajung în siguranță. Nu vreau ca oamenii să creadă că nu am putut găsi un însoțitor și a trebuit să-mi iau fratele.

Carter s-a uitat la Dane și a întrebat:

─ Nu ai nimic de comentat.

El a ridicat mâinile în aer.

─ Nu mai încerc să discut cu sora ta de câteva ore. Sunt prea obosit. Când este al naibii eveniment, oricum? Și te rog spune-mi că nu trebuie să-mi pun un smoching.

A... Bietul Dane. Reese probabil fusese dificilă mai devreme. Olivia nu o învinovățea. Dacă era ocupată ... Dar, ce naiba avea în cap? Petrecea multe ore cu Dane, care era evident o plăcea. Ce nu mergea acolo? Suspecta multe și dacă ar putea, ar descoperi adevărul. Dar întâi trebuia să se ocupe de propria ei captură și să facă ce vrea cu el. Carter era ... intrigant și îl dorea. Cel puțin pentru un scurt timp, în funcție de cât de docil se dovedea a fi.

─ Este sâmbăta asta, a spus Olivia. S-a ridicat și i-a dat lui Carter o bucată de hârtie.

─ Asta e adresa de unde să vi să mă iei și Dane dragule, e cravată neagră. Pune-ți măcar un costum. Ura să dea vești proaste ... de fapt, depindea de veștile proaste. Uneori era de-a dreptul satisfăcător să le dea. Mai ales, atunci când câștiga un proces. Era cel mai bun fel de veste proastă de dat ... adversarului ei.

După ce a terminat ce a avut de spus, a ieșit liniștită din birou. În timp ce mergea pe hol a auzit-o pe Reese spunând,

─ Viața mea e de rahat. Olivia se gândea că Reese se înșela cumplit. Devenea interesantă dacă ar putea vedea darul care i se oferise. Desigur, Nolan se putea concentra asupra ei, dar avea un bărbat serios lângă ea să o protejeze. Unul care clar o iubea și ar fi murit pentru ea.

Olivia nu avea așa ceva. De abia avea un bărbat interesat în ea și da, Carter o dorea. Se ciorovăia cu ea, dar se vedea dorința în privirea lui. Mai ales când credea că nu ea nu îl vede. Îl observase ... Dar el niciodată nu a acționat. Insinuările lui erau menite să o îndepărteze. Carter nu era șovinistul care pretindea a fi. Avea fobie de relații și ea avea un sentiment, că, dacă găseau drumul unul către altul lucrurile s-ar putea schimba. Cel puțin dacă se relaxa suficient de mult timp să își dea seama că le-ar putea fi bine împreună. Avea mult de lucru cu el.