Читать книгу Aventurile Lui Alex Și Alvaro - Javier Salazar Calle - Страница 6

A fost odată ca niciodată o casă de țară ai cărei proprietari nu veneau prea des pentru că erau prea ocupați în oraș. Asta le permitea locuitorilor casei (șoareci, lilieci, insecte, păianjeni...) să trăiască aproape tot anul în libertate absolută, făcând ce voiau. Alex și Alvaro erau doi șoareci, frați care locuiau în cămară. Pot fi văzuți prin gaura din perete, care e ușa casei lor. Aproape toți șoarecii sunt foarte fricoși, dar nu Alex și Alvaro. Ei erau curajoși și aventurieri. Ei erau foarte curioși și întotdeauna făceau planuri împreună cum să se distreze.

Tatăl lor, Javier, își petrecea fiecare zi foarte îngrijorat pentru ei; neștiind unde erau și în ce belele intrau. Uneori săreau pe pernele din camera de zi, alteori înotau în chiuveta din baie și îi găsise chiar și cățărându-se pe un munte de cărți. Mama lor, Elena, nu spunea nimic; dar se putea vedea în privirea ei cât de mândră era să aibă astfel de copii aventurieri. Ea, de asemenea, fusese un șoarece aventurier când a fost mică.

După ce Alex și Alvaro au vizitat deja casa de mai multe ori și o cunoșteau pe de rost, au început să-și imagineze noi modalități de a călători mult mai departe. S-au uitat la reviste și cărți până când lui Alvaro i-a venit o idee grozavă:

─ De ce nu construim o navă spațială? A întrebat.

─ Mi se pare o idee grozavă! Răspunse Alex.

Să faci o navă spațială este mai ușor decât pare dacă îți folosești imaginația. Alex și Alvaro au luat o sticlă de lapte de plastic goală pentru a face nava și au folosit două role de hârtie igienică drept motoare. Pentru a intra în navă, au făcut o ușă mare prin care să poată intra orice șoarece, chiar dacă era mai grăsuț. De asemenea, au decis să facă o fereastră, prin care să se poată uita când zburau.

─ Trebuie să-i punem un nume! A exclamat Alex.

─ Cum vi se pare... Aventura? Spuse Alvaro.

Toată lumea a fost de acord că Aventura era un nume perfect.

Acum trebuie să scrii numele pe navă, nu depășii liniile!

Când au terminat de făcut nava, s-au uitat la ea foarte fericiți. Le ieșise foarte frumoasă și cu ea vor merge în aventuri. Erau foarte fericiți și nerăbdători să facă prima excursie!

Tata Javier, pe de altă parte, ofta gândindu-se în ce probleme noi vor intra copiii acum că puteau călători oriunde voiau. Dar nu putea face nimic să-i oprească; aveau doi șoareci aventurieri.