Читать книгу Lucila Cea Cu Capul În Nori - Massimo Longo E Maria Grazia Gullo - Страница 3
ОглавлениеCu toate acestea, sărăcia nu îi împiedica să fie generoși și aveau grijă de o bătrână care locuia pe cealaltă parte a pădurii.
Cu mulți ani în urmă, când era tânără, bătrâna o crescu pe mama Lucillei, care era orfană. Era ca o bunică pentru Lucilla.
Acum, bunica Tina nu se simțea foarte bine: răcise foarte rău.
Mama Lucillei, căreia îi vom spune Camomile (Mușețel) datorită răbdării sale, era mult prea obosită ca să o poată vizita pe bunica Tina.
- Lucilla! Lucilla! Strigă mama cât o țineau plămânii pe geamul care dădea spre grădină.
Dar Lucilla părea că este pe altă planetă: era ocupată să vorbească cu o veveriță care stătea chircită pe mărul din grădina familiei.
ʺNu e un semn bunʺ, se gândi mama ei, dar era prea obosită și avea multe lucruri de făcut. Dar cineva trebuia să-i ducă medicamentele și mâncarea bunicii Tina.
- Lucilla! Lucilla! – o strigă mama ei din nou.
Lucilla răspunse într-un târziu:
-Daaa? Ce s-a întâmplat, mamă?
