Читать книгу Alchimie Universală - Ray del Sole - Страница 7

Înainte de orice, există întrebarea „De ce este necesară orice fel de transformare?” Această întrebare nu poate fi răspunsă din perspectiva lumii materiale, deoarece părăsim corpul nostru fizic după poate 80 de ani și atunci viața muritoare se termină. Nu există nevoie de transformare.

Răspunsul poate fi dat doar dintr-o perspectivă mai înaltă, spirituală, în care înțelegem oamenii ca fiind spirite nemuritoare ce se încarnează din nou și din nou. Pe parcursul tuturor acestor încarnări, ființa umană crește în experiențe și își dezvoltă toate fațetele sale. Privind această evoluție, putem vedea că ființa umană își începe călătoria pe tărâmurile cele mai înalte, nevinovate și pure și își formează caracterul uman din ce în ce mai mult cu fiecare întrupare. Spiritul devine uman, cu accent pe lumea materială și civilizația omenească. La un moment dat, acest interes se schimbă, iar sufletul uman se simte din nou atras de tărâmurile divine, superioare, de natura și perfecțiunea sa divină originală.

În afară de faptul că omul urmărește pur și simplu calea naturală a evoluției, prin nenumărate încarnări ulterioare, el are posibilitatea de a înfăptui dezvoltarea spirituală prin antrenament conștient. Acest fapt scurtează foarte mult timpul său de transformare și dezvoltare. Câteva încarnări sunt suficiente pentru a face progrese spirituale importante.

În concluzie, se poate spune că, pe de o parte avem această dezvoltare naturală a spiritului uman, mai întâi spre întruparea în lumea materială și apoi înapoi pentru a recunoaște natura divină, și că, pe de altă parte, odată cu acest proces apare nevoia de rafinament și transformare. Iar acest lucru poate fi obținut printr-o pregătire spirituală conștientă, prin procesul alchimiei.

Aici lucrăm cu două standarde. Unul este standardul uman, starea microcosmosului, iar celălalt este standardul divin, starea macrocosmosului. Este polaritatea „ordinii mici” și „ordinii mari”. Microcosmosul se naște din macrocosmos și are, așadar, aceeași natură. Ambele sunt legate de legea analogiei. În timp ce macrocosmosul este o stare de perfecțiune și armonie, microcosmosul este într-o stare de imperfecțiune și dezechilibru. Acest lucru este natural și normal, întrucât omul este imperfect prin natură și individual în personalitate. Ideea este că oamenii au potențial de dezvoltare. Omul își poate transforma natura în conformitate cu standardele macrocosmosului. Și oamenii simt această nevoie interioară și dorința de a crește, de a transforma, de a-și dezvălui potențialul lor maxim.

Natura are tendința generală de a ajunge la o stare de echilibru. Această acțiune poate fi găsită deja în reacțiile chimice ale elementelor, în încearcarea acestora de a obține conexiuni stabile și, astfel, armonie. Iar acest impuls traversează toate lumile și tărâmurile, până în sferele zeilor. Armonia este o calitate principală a creației. Iar transformarea trece de la un nivel de armonie la un nivel superior de armonie. Între aceste niveluri există stări de schimbare dinamică. Când te gândești la cum urci scările - pe fiecare pas ești în echilibru cu ambele picioare. Pentru a trece la nivelul următor, trebuie să ieși din echilibrul, să te dezechilibrezi, să pui un picior pe următorul nivel și apoi celălalt pentru a atinge un nou nivel de echilibru. Așa funcționează totul. Stare de echilibru - dezechilibru dinamic - nou nivel de echilibru, etc.

În concluzie, nevoia de dezvoltare a sufletului este dată în mod natural, asemănător planului interior de dezvoltare a unei flori, de la bulb la înflorire. Este vorba despre dezvăluirea întregului potențial și atingerea celei mai înalte stări de armonie. Prin instruirea spirituală, putem scurta timpul necesar transformării alchimice.