Читать книгу À U GIORNU. Verità umoristica - StaVl Zosimov Premudroslovsky - Страница 2

PRIMA SEZIONE

Оглавление

nota 1

Diu hà sbuffatu

Dopu avè scrittu à a mo mamma: “Venite lardu, ciao mamma!”, Aghju camminu in a direzzione di u mo hostele famosu di studiu è pensu:

– Cosa hè a diffarenza trà i Russi è l’Americani è l’Europei?

– È per u fattu chì stanu vivu è pensanu logicamente, simu astratti. – Aghju rispunnutu me è andendu più. Vuliu beie – paurosu e muzzice. Andu, accussì traiu u stradellu à a distanza di a rintra di cimentu concret di una impresa industriale. Veiu chì si scura. Sognu chì da l’altra parte di u recinto qualchissimu face un calmu, ma piercing, micca capace di sbulicà. Aghju rispostu u listessu. Veiu chì una borsa di patate vola da qualcosa di l’altra parte di u fucile, imballata cù qualcosa nantu à mè ancu. Aghju rinunziatu, è a borsa tocca a partenza di un cane di una razza scunnisciuta, lasciatu micca longu à mè. Aghju cullatu versu ellu, l’esaminò cun curiosu, è, senza sospettà nè pensendu à nunda, l’addisperu, è allu …, allora?! Quì appiccicò strettu, ancu pressatu di salsiccia affumicata. Senza pensà à nunda, aghju tiratu un saccu, catturndu u saccu da a mela d’Adam è, cacciandu nantu à e spalle, accelerai à a velocità di u Ferrari versu u mo ostello, devore quellu bastone di salsiccia inoblidable lungo a strada.

Aghju subitu vulutu studià è campà.

Chì ghjè accadutu allora?! Kuzya. Lee: hè un siffistore, hè un ghjacadore di sacchetti di patata, hè nativu di Syktyvkar, hè ghjuntu à u so amicu è cumplicatu: un urigine di a gola Aldyrbaguy, a ferma “Dame da manghjà”, chì u so rolu aghju ghjucatu in cattività è ùn parla micca u russu.

– Induve hè u saccu? Kuzya hà dumandatu.

– E l’hai ghjittatu? – Un cumpagnu ebraicu hà rispostu à a dumanda.

– E tu l’hai sbuffatu?

– È tù..??

Allora vene una battaglia di muta. Ma onestamente, a salsiccia era amara-fina è gustosa…


P.S: Avemu vendutu u pianu di a borsa à a famiglia è sò stati inundati cun un mare di mare è di scimità… A sessione hè stata prisentata cù un damp…

nota 2

Showdown di porchi


L’altru ghjornu, per ùn rinunzià micca a sessione, mi anu pigliatu à u rangu di e forze armate di l’Unione Soviètica, vale à dì in l’esercitu. Quì, in un mese, aghju scurdatu tuttu ciò ch’e aghju studiatu in centri di guarderia, un kindergarten, un liceu è duie scole prufessiunali cù u numeru: settecentu ottu mila novecentu quarantacintu puntu vinticinquecentu, chì stava à a sinistra di a via di a barba à u locu calvo, induve metro.

Stemu, allora simu guasgi in turnu à l’entrata di l’unità militare è fumemu sigarette à l’entrata. Dopu ci hè stata una crisa in u nostru paese inquietante. U tempu era duru, i sigaretti trè pacchi un mese. È a nostra parte hè situata à fiancu à a splutazione colectiva “Bull udder” è questu hè vera. Allura stemu è fuma, è Baba Yaga si pichja da daretu à un arburu. True, u so nome era Jadwiga. Ebbè. – pensemu, – un vechju ciuperu è, malgradu, sunniemu di fiocchi cù mure. È ella scrive, interrompendu i nostri pinsamenti. Hè sorda è ceca.

– Oh, suldati, rispondi, awww?!

– B, stolte, chì tù urli, vechju? Ci simu ottu centu dui centimetri di distanza?! Dietro la rete

– Cume?

– Bes! – rispondeva di novu l’uffiziale. – Chì avete bisognu, dite, o vai di carotta?

– Me, dice a vechja nanna. – bisogna andà per una vendita, – è hà sorrisu, – un porcu, Boryusenka. Andaraghju u lunar nantu à u tavulinu, ancu di rigalu.

– Chì ci hè ora? Aghju dumandatu, un omu chì hà vistu i porchi solu in u zoo, ma per una certa ragione sò chjamati hipopotesi.

– Cume?

– Dras!! Cosa purtatu cun voi?? Aghju ripetutu in voce.

– Ti daraghju qualcosa di porcu … – senza sente o ùn capisci micca a mo dumanda, rispose l’antica.

– Ella, longu a strada, vola agaricu glutonoso.. – Suggerì, davanti à i mo cumpagni.

– E induva vivi? – dumandò un amicu

– È venite in u paese è dumandate à Yadu, e nostre strade sò stupente.

– Cosa? Arsenic, o quale? Aghju gridatu à l’orechja, cum’è in un microfonu.

– No, caru! Hehe.. Ask Yad Vigu!!

– È quandu vene? – dumandò a cumpagna.

– È à u weekend, à meziornu! Ùn ti ne solu manghjarà. – rispose a nanna è andò à cullà à e spese verdi spicche.

Finendu, aghju dumandatu un cullega.

– Camarade, avete tombu i porchi?

– Di sicuru. Aghju campatu in una cità agricula cullettiva.

Hè ghjuntu u dumenica. Avemu scappatu in un AWOL à traversu u cantone luntanu di a rete. Emu ghjunti in u paesi senza prublemi è ùn era micca difficile per noi di truvà a so capanna, soprattuttu perchè ci eranu solu cinque case in u paese, è un alloghju cù i travagliadori migrati, i serratori. Venite significa per ella. È ella è i pani, è u sali, è ancu u trone trovu. Avemu manghjatu cibo naturale è manghjatu di più.

– Ben, vechja? – hà cuminciatu u to cumpagnu. – induve hè u porcu?

– Iè, ellu hè un porcu, amatu in u stazzile. ella rispose è intrì in a stanza. Tira un saccu di mezzo metru. Si sviluppa è tira una spada di u V seculu aC, apparentemente da l’età di. Rusty, arrugginitu è maneghju impannillatu in cinta elettrica.

– Quì, figlioli, questu hè u mo tardi Ghjiseppu, di volta in a Cunvenzione di a Prima Guerra Mundiale. Quandu in una fabbrica di carne, hà occupatu è tagliatu tutti: ancu vacche è polline.

Mi sentia stintu videndu u so sguardu trasparente di Stakhanovsky. Un amicu pigliò u cuteddu da e mani di a mistressa…

– Vai, dimmi. – Induve si hè avvintu, A?

Ella ci cunverta in u stagnu.

– Ci, – dice, – U mo amatu Borusenka.

Onestamente, mi guardu questu Borusenka è l’ochji sò daretu à l’arechje.

U so corral hè statu tombu da tavulini cù fessure due per trè. È da a crevice slots i pieghe è a verga si pende in elasticu. Apparentemente questu hè u purcinu Boryushishche a mità di a vita è ùn si stà micca.

– Oh, caru, andaraghju in a capanna. – sottumette a nanna, copre a bocca senza denti cù i cantoni di una sciarpa. – È tù site più attentu cù u boryusenka. Sò u solu di i me parenti. Ùn ci hè nimu altru, aghju cura di ellu da a nascita. Adiu, u mo vacca di yacht. Aaaaaaaaa!! – a vechja suspicchò è subitu s’abbicinò di suspende in una cascata cascata, trasfurmendu a so voce da chjara à bassa. – È ùn vi scurdate, signore, l’aghju in vendita…

– Tuttu sarà gridà, nanna!!! – Camaratu incuraghjitu è si vultò versu mè. – È tù, u mo amicu, aiutami, apri a porta.

S’avvicinò furtamente è girò u giradile, a porta sgrinciò, è u porcu ùn ne movia mancu l’arechja. Basta à u bastardu. Ebbè, u mo amicu ùn si cunfundì subitu è cù tutta a so putenza, cumu si tagghia un porcu in un nickel, pugna a metà è si pisò. Un nickel, a dimensione di un platu. Dopu qualchì secunda, u porcu hà apertu u ochju drittu, è poi a manca. Allora un gridu hà seguitu, è un “mamut” chjamatu Fighting s’hè saltatu annantu à i tacchi chì s’appiccò da u stomacu, e so gambe ùn eranu osservate.

Chjappò cù i dui ochji nantu à u pugnale, po dritta i pupulari rossi blu in diverse direzzione, u porcu voltò u so sguardu versu u camarada. Dopu chì avia schjattatu di novu l’ochji annantu à u manicu di u pugnu, l’hà trascinatu cù un nickle: up, down; Arrivatu, falà, allineò u sguardu visu annantu à un camaratu è sbatteu fora, tantu chì tuttu u corral sbulicò solu in una massa di patatine. Manure fresche sgrossate da sottu à i so pedi è coprenu un paru di muschi di polli, cacciandu un corvo, chì curiosamente mirava ciò chì succede. U cumpagnu era dighjà urientatu versu u giardinu, attraversu u curru di u babkin ecunomicu. A lotta di u mammut in lotta aghju rapidu rapidu cù u trasgressore, spargugliendu tutte e cose viventi chì avianu un permessu di residenza in questu cantiere. A nanna si appiccicava da a finestra, appiattendu u nasu rossu. Sbattulò di fiancu, sulu petricatu.


Eppuru scappatu da u cortinu, un camaratu, manuvrando in zig-zag, hà iniziatu à superare i piantini di giardini, sfondate serre è bagnate in pezzi, è u porcu mammottu, Borusya, s’hè sforzatu di mordallu in u talone, solu u manicu di una mini-spada del diciottesimu seculu chì s’appiccava da un nichel interferitu. grippa in combinazione. A distanza era corta è u camaradu urlava dighjà à l’aiutu è solu i rivolti bruschi, l’aiutavanu a evità è a scappà, chì eranu indicati da una mansa di Asiatico-Zingari è di i vechji folklori-vicini chì fighjavanu fora di a cerca. E mamme tjikine è zingare anu alluntanatu i zitelli da u recinto, ma ùn si staccà micca, vulendu fighjà un thriller in diretta chjamatu: “vendetta è esecuzione di u porcu mammut Borusi sopra un cumbattente di l’esercitu russu”. È saria tragicu si ùn fussi per u pilu di salvatiche di manure à a fine di u giardinu, ma in ella ci sò fitte di salvatoghji cù u quale i abitanti di i paesi russi oculanu u fenu in stacche. L’anu pigliatu, sfiduamente, un cumpagnu di cummattimentu, è in un istante tuttu hè accadutu in modu sfarente o viceversa: u porcu mammut Fighting era scappatu, è un cumpagnu cumbattante li puse i lati grassi, secondu u tallo, è cusì professionale rapidamente è tatticamente, cum’è se era in un esame tatticu., ùn tene micca bifurcazioni, ma un fucile d’assalt Kalashnikov, cun un cuteddu à baionetta. È ancu l’audienza susteneva u cumbattante cù applausi, elogiandu è applaudendu a vittoria di l’omi sapiens, truppe russe ordinarie – sopra a natura, raghjone sopra a mente, è da un risultatu u porcu ùn pudia micca stà l’attaccatu è s’era colapsatu mortu, ghjustu davanti à a porta di a casa, à u limitu di u quale ci era un cacciu. tenendu una sciarpa in una mano è lanciandu una secunna daretu à e so spalle, a nanna lacrima di Yad-Vig. U cumpratore hà fattu l’ultimu zicchinu in u cadàvulu di un porcu è un pitricu, trascinendu u corpu senza vita di l’animali, sciambulendu cum’è una corda di contrabba, caghjolava.

– Pè, nanna, u camarada Spartak hà cuminciatu eroicamente. – fattu, pour è pusà u tavulinu!!!

A nanna tirò da un spinu un rollu, chì spende a pasta per bollicci è pizza, è cù una matta li lampò u craniu. Ci era un sonu sbuffu, è i dui abbandunamu appena da ella. Ella anch’ella cobblestones, deci à cinque chilogrammi, ci ghjettò. È tutti i spectatori passanu à u so latu è partianu per intrappulà cun noi, ma ùn hà micca pigliatu, ma u ritornu da e petre ferite. A nanna Yad-Vig, è dopu hà scrittu una lagnanza à u cumandante di u regimentu, per a quale m’hanu datu dieci ghjorni, è u camarada – anu battutu un battaglione disciplinaru per dui anni, induve corse da campana à campana, pulì a merda in a porcellana lucale, manualmente…

nota 3

Toilette di roncimentu


Era cume: daretu à la stazione di metro di u grande cumandante, Saint è solu Sashka, in a zona di penny di l’alimonia dannusu, c’era un bagnu bagnaticuratu di trè cabine cunnesse da una catena, limitata da un scopu, duie di elle serviavanu cum’è toilette, induve i residenti di St. Petersburg, è u terzu era l’uffiziu di l’operatore è u cashier, in una persona chì hà riunitu soldi per u serviziu di furnisce una raccolta di merda.

A ghjente si stava in fila, currendu in anticipu di tutti i lochi di partenza. È, in l’intervalle trà i visitatori, aghju fretu per i soldi, è soldu per i so soldi una zia grassa, chì occupa a pusizione di operatore è di cassa di queste toilette bio, Claudia Filippovna Undershram, a Leningrad ereditaria in a quinta generazione. Ella ùn hà micca subitu à a mo persuasione di ghjuramentu grossamente criminali, vogliu nutà chì ùn aghju micca spressu in quellu tempu, è aghju parlatu cun ellu. Ma u risultatu era nantu à a faccia. A faccia si radduppiava. Era, in natura, sera. E già u pòpulu diminuì in quantità. Eiu, micca pensendu à a stamina di u corpu di a mo zia, dicisi di castà in piccula manera. Inoltre, aghju avutu l’immunità d’usu liberu. E quantu era andatu in un biosort gratuitu, mi sentiu u stessu cum’è a Tia. U manghjatu manghjatu mi mette in i toilette. Dopu, aghju iniziatu à sturdà, dopu e conversazioni cun aliens seguitanu, è più in seguitu, l’eruzione di i resti di u trattu gastricu à i mura, attraversu a bocca è u sonnu, un dolce sognu senza sognu. In questu mumentu, Claudia Filippovna Undershram si svegliava da una intossicazione alcolica, spressa in una sensazione di gola secca è di gola, vale à dì sete, beviu qualcosa di liquidu è, in furia è paura di crepuscule, in ragione per esse tardi in casa. Si brusgiava brusgiamente è si chjude, annantu à i chjachi, tutti i chjappi secchi è mi, dorme dentru, cumprese a scappata…

Dopu ci hè stata una notte carica di grugnuli d’erbe è di signori di sfarenti pasei di a vita chì ùn avianu micca ghjunghje à u metro, dorme nantu à i banchi. Fighjendu a vigilanza, trè agenti di l’ordine in uniforme, nantu à una vittura di cumpagnia, di a marca Zhiguli cù numeri blu è un iscrittu à i lati di MILITION, a polizia ùn era ancu stata inventata in Russia, si sò alluntanati per inspeccionà u latu scuru. Dopu assicurati chì tuttu hè in cunfurmità cù a lege è chì nimu ùn pò piglià soldi, sò montati i so veiculi paralleli, cunfinendu immubiliare, chì includeva biosorti… Dui cù mitragliatrici, bastone, bichjeri di gas, stivali è tappi sò sbarcati. versu i banchi di i cummircianti asiatichi di “shawarma”, sottu u cuntrollu di i citadini di a Federazione Russa, cù una nazionalità di i Marocci, chì ùn capìanu micca soprattuttu russa, ma eranu citatini, è era à u chioscu cù l’inscription “GAY SHAURMA PER PUTIN E TRUMP”. Perchè un tali nome era, probabilmente, i traduttori eranu probabilmente cun umore. U cunduttore cù una pistola, stava in vittura à u colpu è di colpu?!

Eu, un citatinu abbitante di a legge di a Federazione Russa, sò russu per naziunalità. Arrivata da l’URSS, a Repubblica di u Kazakistan, induve mi battenu tutta a mo zitiddina perchè era solu russu. Eppuru, quandu sò crisciutu, l’aghju digià batte. Ma questa hè una storia diversa, è torna avà à a trama: io, un citadinu non cumbattente di a legge di a Federazione Russa, per naziunalità – Russu, prigiuneru onoreratu, major FSB, pensionatu, disattivatu è tuttu questu in cumbinazione, soprattuttu dapoi ch’e sapia tuttu questu in absentia, nè induve ùn avia statu, si svegliò di colpu da un ronfitu ardente da una cabina vicina è, per esse più precisi, pudia sentu a stanza chjusa, notte, quadrata intornu à mè, è u tettu sopra. Aghju avutu tuttu è ùn mi ricurdò o ùn capianu più induve sò?! I mura mi crisavanu cusì. Aghju decisu di andà nantu à u “mini stadiu”, induve eru pusatu prima, è a mo ghjamara caduta in u bughju, è quì tuttu hè cum’è in una baia. Aghju urlatatu è mi svegliate, cù un roncozzamentu ritmicu, sunnendu una figliola di un generale, sergente di camaraghju, è un cunduttore di part-time. Era temutu è ancu lampatu cum’è un zingaru, sfracinendu u pettu, ma subitu apprezzò a situazione, ma ùn credeva micca in u fantasma. Eu, senza maniche, maledicatu per l’aiutu, pruvatu à rompà almenu qualchì buchju in u circondu di e pareti, ma i mo travagli eranu inutili, è u snoring ùn si firmò.

À questu tempu, da l’altra parte di u toilette, un cunduttore di carru, u sergente avia digià dumandatu rinforzii, è dui, senza sperendu l’alimentariu arabu da a pasta e pollo, i misgi è i cani comprati per nunda, eranu già fugutu in l’aiutu di un cumpagnu è di un cumpagnu.

Aghju intesu voce da l’altra parte di a cabina, ma questu ùn hà micca aiutatu à riduce u capu di malu di una fargotta.

– Quale hè quì? – unu di elli hà dumandatu.

– Eccu, è quale site? Aghju dumandatu.

– Me? avà a sapete…

– Rompe u castellu!! – Aghju dumandatu l’altru è ùn era micca difficiule di fà questu cù u canna di un fucile d’assaltu. A porta s’hè aperta. In fronte di mè, stava trè minori maravigliati, unu, per contu, cù l’ochji incruciati, in un uniforme simile à u polizia. Dopu mi piglianu à a stazione di polizia più vicina, è a pulinatura di i toilette ùn s’hè mai cascata.

U guardianu hà pensatu dapoi un longu tempu cumu dichjarà u mutivu di a detenzione di turnu in u rapportu. E dichjaratu cusì:

“… Detenutu, mentre pruvatu di arrubà u cuntenutu di a toilette biologica da l’internu, si staccava da a ghjustizia cun un candatu, da l’esterno.”

Tutti si divertevanu, soprattuttu dapoi chì u detentore precedente, chì era obligatu di pulizziari qualche uffiziu, pruvò à scappà è si staccò in cima trà a soffitta di a finestra è i nervi spurtivi di u reticulu di forgiatura di u XVIII seculu. I bombe sò stati chjamati, più precisamente, cumbattenti cù u focu, è i bomberi sò quelli chì ponenu u focu. Sfortunatamente, u Ministeriu di Emergenze ùn hè micca statu inventatu ancu. Quelli chì li dumandonu:

– Di chì sì stai affascinatu?

– Pubicu è ova!! si rispose cù lacrime in i so ochji. Hè statu ancu salvatu è mandatu per purificà l’usura, chì era senza finestre. À u cuntrariu, aghju intrutu in negazione, dicendu chì avaria finita a mo vita si continuanu à viulà i mo diritti custituziunali è mi forzeghjanu à pulì a so merda in l’usura. Si ridianu di a Custituzione è rimpiazzonu u mo piena battennusi in i reni, dopu à ch’e aghju cuminciatu à piscià a sera, à u principiu cù sangue è poi soda. Ma a toilette ùn lavava micca!! È eiu, in una ora, aghju plottò u cummandu di a notte Nevsky Prospect, in cerca di vita…

nota 4

Metodiu


U distinu mi ha purtatu temporaneamente in città un eroe. San Petesburgo, in un alloghju di carità, simplice chjamatu in u populu cum’è una persona senza casa. Mi anu datu un shkonar, vale à dì, un lettu, chì aghju scuppiatu per una meza un mese da i puteri lucali di u borbu, pusendu quindeci in l’uspitalu prima di lasciassi. I trofei eranu i colti. Aghju accumulatu nove di elli. I stacked unu in cima di l’altru è dorme quasi à u tettu. Ci hè quarchi inconvenienti: a flatria era assai perpendiculare, è mi sò appiccatu à una scala di legnu. A vita hà pigliatu u so cursu normale: matina – sera, pranzu – toilette, è cusì ogni ghjornu. Mi anu pagatu è u mo cumpagnu cormoriu Lyokha Lysy, chì avia cumpiitu duie educazioni superiori in a zona per quindeci anni, per u statu calmu di u nostru second pianu. Ùn era micca sfarente à vista è hà avutu i so diciottu in u rossu in e so parolle. E postu chì era difficiule per ottene vetru cù tali occhiali, hà pleghjatu trà e dispunibuli, aghjustendu, trè quadri cun vetri è li cunnette cù un filu di cobre. Cusì hà ottenutu a visione di u centu per centu. È aghju cuminciatu à dignificallu cù una burla di ottu ochji. Viviamu cun ellu in una famiglia, cum’è in a zona, in cortu, avemu avutu radiche è spartutu pane da coccia, in ogni modu, per una certa ragione m’hà datu un pezziu più grande, sia mi rispettava o mi manghjò per i tempi di assediu affamatu per allargà a mo vita assorbendu. a mo carne. Ogni matina, svegliu, aghju trovu nantu à a mo tavula provvisioni per tuttu u ghjornu o più. Anziani è abitanti di altre età, tutti praticamenti seduti in lochi micca cusì luntani è micca troppu brevi: u più chjucu avia circa quindeci anni, vuluntariamente spartutu cun noi i so razioni, acquistati in diverse manere di picculi furti è manutelli di e sezioni più ricche di a pupulazione, a chjamata casa. Mi sò sempre oppostu è vultò sta volta, è cusì anu pagatu u tributu quandu mi durmiva. U caldu era cuntentu di stu attente è hà ancu cuminciatu à manghjà grassu.


Una mattina frisgiata mi svegliu. Neva era cascata fora da a finestra. Per arrizzà cum’è di solitu era laziness, è ùn ci era nisun prughjettu per cumprà soldi, sopratuttu dapoi ieri, è a mo testa si firmò. L’omu calvo, cum’è regula, leghje qualcosa in a so mente, movendu solu cù a labbra inferiore. È tuttu questu averia continuatu, se micca per l’apparenza di l’antica settanta anni di recidiva cormorrana, un marineru di una piscina di longa distanza, un pensiunariu è a casa di Metodiu cù e radiche finlandese. Vogliu nutà chì i cundannati di solitu cumunicanu cù castes, cum’è in questu casu. È parlò più cun un Caucazianu chè cun un accentu finlandese.

– Pè, parassiti, avemu un goffu? cuminciò da l’spalla. Aghju vultatu, Bald hà lasciatu u libru. Hè passatu un minutu.

– Chì avete bisognu, vechju? – dumandò Bald è si enterra in un rumanzu.

– Fighjate u fugliale, pigliate i filetti d’oru, vale à dì me è andate à pichja. Dapoi quattru anni aghju ricevutu una pensione.

Dopu a so parolla, circa dui minuti passavanu è a neve fresca s’era sgrossata sottu à i nostri pedi. In u luntanu, ci era un magazinu cù un slumber di qualchì tippu di Georgianu. Avemu andatu in questu è hà urdinatu per duie centu. In maniatura è brindata Metodiu:

– I tatarati ùn campanu senza coppia! – mandemu altre centu. In seguitu, dopu à u vechju brindisi:

– Diu amassi a trinità! – scuppiamu ancu questi vetri. Dopu, avemu parlatu in silenziu, ognunu cun ellu stessu è solu Metodiu ùn si sò guasgi più silente è hà dettu cumu ellu era ricevutu u primu mandatu da i cinque dispunibuli. Ùn eramu micca ascoltanti liberi.

– A nostra nave hè ghjunta cù Kyuubi. Aghju andatu in u paesi di u mo fratellu. Manghjemu per una settimana. So a matina, ci simu riuniti à a gospitina, dopu a sustanza denaturata è si ne hè andata davanti à a casa induve era u casamentu. I felicitatu, è mi mandonu trè lettere… aghju guardatu intornu è aghju vistu un munzeddu di mattoni à daretu à mè, mentre u mo fratellu andava à u focu è a manna, aghju pigliatu tutte e pietre in a capanna, ci era una ferita, iè, a sposa era direttamente in fronte. Dopu, ellu hà cuminciatu à scusassi i finestri. A pila ùn hà micca avutu tempu per finisce quandu aghju statu digià messu in prigiò per trè anni. Chì ne beie più? – hà finitu è hè andatu in u bar di i beni di cunsumu.

Avemu manghjatu assai è per un bellu pezzu, ancu avemu un snack. In a sera, u tettu di Lysy hè statu scartatu è cuminciò à scorri in altri. I guardatu in questa lezziò di bespontovoe è hà purtatu u trinquiu ubriacu à a capanna. E Metodiu in questu momentu, avè ricevutu da Lysy, per casu o micca, sottu à u so ochju, bolnava nantu à a tavula, stendu à u pianu.

A matina sò statu svegliatu da un sonu maturu è un ribellu freneticu di Calva. Risultò chì, quandu dormia, un arraggiatu Metodiu hà volatu in stanza cù un zuppinu è hà colpu à dorme Lyokha cù una muletta direttamente nantu a testa. Suscitò annantu à u lettu è cascò à u pianu, s’hè alzatu cun un tappettu è battutu annantu à u vechju. Allora mi ricordu per mezu di una sesta, ci hè stata una lotta, finu à chì eranu separati. Ci hè vultatu chì quandu l’aghju purtatu Lysy fora di a taverna, u bagnu Metodiu hà persu a cuscenza. Hè statu ghjittatu culturalmente in strada prima di chjude, è s’hè trascinatu à a casa, affinchendu nantu à u so istintu.

– Tu m’ai lanciatu, Calvo!! – Amparatu cum’è un gramofonu è cessatu di brusgià è farrisce, l’avia, ghjà dighjà alluntanatu à u pianu, di daretu in pettu.

– Cumu? – dumandò, affaccendusi a gola di Metodiu è pusatu cum’è un porcu, Calvatu cù l’osse di e mani.

À questu tempu, u vechju cormoran, chì si prova à scappà di u cormoraniu di mediu, svinse l’arechja sinistra è pigliò una prugna da u nasu. L’omu calvo rispose senza liberassi e mani, soffiandulu capu.

– Bona, in natura. – Aghju pruvatu à calmà u so ghjovanu cormoriu, vogliu dì. – Hey, abitanti, piantà nantu à i letti. Dìcimi, Metodiu, ciò chì hà cuminciatu à sbuffà?

– Me!! – ùn lasciandu micca fà calvo, u nannu hà cuminciatu à ghjustificà. – Dorme, in natura, mi sentu chì qualchissia mi sbuchja, apre i mio ochji – neve. Iu scuzzulatu è hà cuminciatu à risuscitassi. Mi vultemu, è davanti à mè ci hè una zia è un tram, à dece centimetri da mè. A notte hè fredda, cun una fangola, è ancu Lysy, u vacellu, l’ha ghjittata, ah!! Vale!! Vale!! – trè volte hà esclamatu Methodius.

– Iè!! Yep!! Yep!! – Trè volte Lysy l’hà chjuccatu in l’ochji.

Dopu à a meza ora, avemu digià urdinatu duie centu grammi è andavamu à ghjustificà i nostri sbagli. È dunque un mese sanu, mentri Metodiu ùn si ne diventò impoveritu. U bonu hè una carta di banca. Ecunumicamente…

nota 5

Neva gialla


– Era, in quelli luntani senza tempi legali, quandu a tundra era un omu. Alzate l’arpa di a tundra-man, una meza ghjurnata, calciate l’arpa di a tundra-man, mezu à una notte. E pidice vivianu annantu. È fighjà attentamente una visione di u centu per centu, ùn eranu micca pidami, ma mamutini, orsi polari, cervi à a fine è porchi. E dopu ognunu hà chjamatu Chukchi – a ghjente, postu ch’elli eranu l’unica razza chì vive in a tundra. Qualcosa un omu di tundra cammina cù una axila risuscitata è scavalcendu, mentre chì Chukchi à a yaranga sopravvive à una tempesta terribile. L’aria si firmò à scanzassi a tundra-omu, è a timpesta si subitu. È i Chukchi abbandunonu e so case in a tundra è immediatamente ringraziavanu per a neve bianca pulita cù a so urina gialla. E a tundra hè diventata com’è una mancanza di vitamina in u corpu, cum’è l’acne nantu à u corpu. È tuttu ciò appare è tutti si messe à ballà, ma tranquillamente, i ghiacci gialli cumincianu à sparisce, qualchissia li hà arrubatu è lasciatu buchi. E poi, u lucale Chukchi senza casa Serezha, chì tutti chjamò “neve gialla”, cuntinuò a so storia, l’omu tundra hà urdinatu à truvà un ladru è a sbuchjera. Tutti i Chukchi enterrati in i buchi di neve è, fighjendu, aspittavanu è sò stati stupiti. Resulta chì i so figlioli anu risultatu esse un latru, chì anu cunsideratu questi icicle per i galleri, chì vendenu in u bazar. E siccomu u zitellu hè natu, dicenu à ellu:

– Ùn manghjate micca, bastardu, neve gialla!! – è u batte, u batte in anticipu, soprattuttu à a testa.

In generale, Serezha-Yellow Snow pareva ghjovanu, vinti sette anni, u restu hè tutte cume quellu di u Chukchi. Era andatu à a Biblioteca Centrale è hà coltu i buttiglii nantu à a strada. Una volta hà cuminciatu à sparisce durante ghjorni. Tuttu u mondu era sfarente, ma hè curiosu. Quandu era apparevutu, hè statu interrugatu. Stava zitti. Ma una volta era ebria è Serezha Yellow Snow ammissu chì era maritatu prestu.

– È nantu à quale? – seguita da una quistione.

– Iè, ci hè una mità di u mo core, ella vive in a regione, anche se hà digià sessantad’anni, per quessa ùn hà micca bisognu di fà figlioli, ci sò diciò ottu. Quì aghju nutriscia è educatu, cum’è u mo babbu m’hà criatu, è u so babbu babbu, è u babbu – u babbu, a mamma perchè era a paternità. – Seryozha si pigliò in u nasu, lampò a capra, a fighjò è a manghjava. – Amu Chupa-chups, in ogni modu, dà un pensamentu intelligente. Bè, micca à pocu tempu nimu hà trovu una casa. Hè cullatu in quì, fighjulava, ci era abbastanza locu per tutti: a so moglia è eiu è i zitelli. U veru, l’anzianu si dispiace, imprighjunatu dodici anni. Ma hè sempre ghjovanu, stupidu, solu quarant’anni. L’aghju amparatu, ma ùn hà micca cridutu a mo sperienza. Bè, l’estiu hè sempre quì, cusì aghju decisu di fà riparazioni à l’euro in casa, aghju digià compru putty, culore, spazzole. Hè vera, alcune zie ghjunghjenu: “Chì fate?” – dumandanu. “Riparazione”. – Ti dicu, ma aghju subitu capitu chì eranu tardi, a casa era digià occupata da mè. – Serezha Yellow Snow pigliò un cracker da sottu à u lettu, cliccò un colpu chì ùn sapia micca saldà da u solder, u sbulicò cù un liquidu giallu è, arruchjendolo, muzzicò. Rusk hà cracatu, ma ùn si rompeva. U Chukchi hà lentamente apertu i so ochji, fighjendu u colpu rottatu chì si stava fora da u crack di una cracker.

– Ooooooo!! gimitava e cuminciò à riscaldà u mal di denti cù a so palma…


L’estiu hè passatu. Chukchi ghjunse cù Fingali, senza denti di fronte. In capu, era un craniu di sangue clottatu.

– Ciò chì Seryozha, celebrata in casa, era scura, a luce era spunta? – i senza filavanu scherzanu.

– No, sò arrivate queste zie cù i pruprietarii di sta casa, ma aghju digià finitu a riparazione, mi vulia andà cù a mo famiglia. Allora mi battenu cù club. I cani. A fine…


nota 6

Die, cagna, per una curuna!!


U sole brillava. U celu era chjaru è i patrioti purtavanu a casa senza filu si stavanu in e stanze è purtavanu a maglia di cartuni, pusonu altre buttigli, è ancu altri arruchjenu un saccu di aluminiu per cocktail è a biera. È tuttu si stà bè, ma in una di e case di giuventù, ci era duie UAZ cù faro blu è i “papà” purtati fora di a porta è “manufatti” una donna è dui ragazzi vestiti in vesti di giuvanotta, chjamati “gialli” in e persone cumuni. I residenti lucali ùn capìanu mancu u mutivu di l’arrestu, perchè stu trio affuscava scrupulosamente in i depositi di basura, è pulitava i cantieri ogni ghjornu. Ognunu avia u so inventariu, à u quale e so mani eranu dighjà accustate, e queste eranu marcate ognuna cù una scupa, scoop è borsa. Queste strumenti anu apparsu cum’è un talismanu o amuleto, cum’è una casa o una casetta per a casa. E, Diu pruibite, chì qualchissia pigliarà un straneru. Tuttu, a morte. Kranty. Ma si apparsu in questa trinità prima di l’incidentu è u quartu Madame Tumor. È andemu.

Ghjornu prima. A vigilia di a matina, Madame Tumor s’hè levata per prima è hà decisu di mostrà una alternativa, faci un travagliu utili è pulisce a zona mentre tutti dormevanu cù una tempesta di booze, vale à dì l’iscrizzione in famiglia. Tutti i membri di sta “gang” ùn sò stati cundannati una volta. Per ùn avè micca a so, ella pigliò l’inventariu di un altru, sperendu chì, dicenu, tuttu di propiu?! U passu, si tratta di spazzulà, coglie butte di sigaretta, caccià ogni tippu d’imballaghjoli di caramella è ùn disprezza, guarda qualcosa in i cestini è raccoglie i scarti spargugliati intornu à i bagni è i tank in a strada. Dighjà pulitu u pianu di u tarritoriu è di colpu si vede cumu à l’altru latu di a strada un omu è una donna stanu risolve fermamente.

– Scandalu. – Hà pensatu Madame Tumor è avvicinatu più à a pulizia di u territoriu. A querella era calda è le voci eranu digià state, quandu di colpu a signora suspinava, cusì forte chì un eco scandiva in i cantieri. Madame Tumor hà risuscitatu i so ochji è hà vistu chì st’omu in una manera stupente peta una signora nantu à e guance. I passavanu ùn prestanu micca attenzione, ma u ladru brusgiatu in u furtu d’ova di polline è di polline in u passatu, in dimensioni soprattuttu grande, chì era aghjustatu da a gestione di l’alimentazione avicole per dui ovi pigliati da ella à a dumanda di un caricatore-coabitante, chì era statu registratu da a camera di sicurezza di questa impresa. Ùn pudia micca stà è l’appiccà cun una scupa à traversu a strada. L’automobile in disgrazia li piglianu a strada, cum’è loca. Ella, senza stà attinente à i veiculi stranieri chì faccianu ribomba, scappò in u trotu è, cume un kite da u celu, corse in un paisanu, sbuccinandu li in faccia cun una merda cù una scoma, da a quale a merda di cani fughjia da i lati. A signora tumbò i so ochji in incredulità è, coprendu a bocca cù e so mani, ridì in furia. Di colpu da induve piglià. Di colpu, fora di nudda parte, trè poliziotti si apparsu è immediatamente anu cuminciatu à Madame Tumor per arrastà. Si chjamava:

– Sta boura, batte a signora!!

– Calmate, calmu! – dumandò u sergente di polizia. – Nimu hà battu à nimu. Fighjate quì. – In a distanza si pudia vede una camera di film è una tripulazione di u staffu di film.

– Stu film hè sparatu da un detective blockbuster di cumedia! – hà aghjustatu un secondu polizia.

– Hè ellu! – hà incaricatu a terza. – È una pretendenza di scandalu! Hu o hu!!! È a lotta!

U tumore si stabilì è murmurò quarchi cosa, sbuffò l’artisti, dopu fighjò i poli, pigliò una scoma è andò stupidu à traversu a strada Furshtatskaya.

E à questa volta in a candeyka, induve a sucietà di gop avia digià sbulicatu, è avà i wipers si sveglianu da una fretta, anu vistu chì unu di l’inventarii era mancatu o mancava, cresce e gammi è fughjitu, hà cuminciatu à preparà una trama per spiegà u ladru o e gambe. Dopu avè trasmessu i buttiglii saldati da u weekend scorsu, scupreru un detergente chjamatu “Fiocco di Neve” è, dopu avè diluitu cù l’acqua da i toilette, per mancanza di un rubinetto, in cunnessione cù a riparazione di u pipeline, si mettiu lentamente à bevande, manghjendu spuntini raccolti ieri da u contenitore di basura. chjamatu – a baia è assai agria.

Era avvicinà à meziornu. Madame Tumor sciappò a canzone di a so ragazza cunvinta, vultò à u candey, purtendu, in una banda, inventariu, è in l’altra un saccu cù latte di birra è botelline d’aluminiu. Senza pensà nè suspettà di nunda, hà apertu a porta è intrì in a candeika, affruntendu u so destinu…

In u principiu, ella hè stata scontra cù sguardi laterali.

– Beh, cosa? – À u primu tempu un cuncertu di horrore, una vedova nera, chì in u passatu uccisava i so trè mariti, assittati in a zona per l’assassini di 15 anni è chjamatu Kampuchea, è per naziunalità – Kalmyk senza denti di fronte.

– Cosa? – spaventatu pocu è perplex, hà dumandatu à Madame Tumor è mette l’inventariu in u locu.

– Chì, cosa? – hà aghjustatu più fermu u so hahal soprannomu – Balamut cù una forma di tuberculosi aperta. – In u culo cazzo, micca caldu??

– Eiu, indivinendu u mutivu di a scontru, disse Madame Tumor. – Aghju pulitu u tarritoriu.

– E cumu? – dumandò u terzu caratteru di stu dramma comicu, fraer soprannomu – Fox.

– Hè tuttu pulitu?! disse ella.

– È noi fodemu! – abbruciatu Kampuchea. – Ùn hè micca u vostru travagliu, ùn serà micca pigliatu da voi, ùn l’hai micca assimilatu annantu à u bucket, ma, cagna??

E alluntanemu: à u principiu hè stata terribemente sbattuta è colata in i ghjambi è u pugnu. Dopu l’ingressu, l’oggetti andonu: trè termometri, rottu in a cavità orale, dui colpi cun un buttone di l’aria nantu à una zitella, taglii severi cù una rosa da una buttiglia rossa d’ochji è i guanciati, sette ferite di u cuteddu in u corpu cun un cuticulu, rottura di buttiglie di cerveza purtate da ella cun un martello chì era statu imbuttatu in cumincianu in lochi obsceni di intimità. E mentre gestite a cantà un “fioccu di neve” è fassi tostate. A la fine, dopu à una strangulazione, u corpu senza vita hè statu trascinatu in a baia, ma un vicinu hà scontru è chjama in secreto a polizia è l’ambulanza.

Finu à a matina, anu interrogatu a causa di u rapimentu cù i pugni è u purtonu à un centru di detenzione preventiva matinata, è Madame Tumor hè stata sbulicata da i medichi. Avà camina intornu à u spaziu di u metro di Chernyshevsky, soffia, parla cù i dii è beve assai. U tinacciu hà sappiutu esse un amicu di i dannanti chjosi. E in un’altra candeyka, in generale, per a violazione impudente di una donna madre domestica, i so figlioli puniscenu i camerieri cù martelli è coltelli in modu chì fighjonu unu di l’ochji è pusonu l’altru nantu à piume, u restu si scappò cù colpi di u martellone nantu à a testa. È ghjè accadutu sta sera, ma hè una altra canzone di Sodoma è Gomorra…

nota 7

A settimana di u Ortodossa


In questa casa di bombe miserabile, per i senzatori, in terraportu Sinopskaya 26, sottu u nome RBOO “Nochlezhka”, no solu i criminali, i tokens, i Chukchi è i trè ucraini vivi, vale à dì, residenti di a regione Donetsk. U restu di i Ucraini sò fascisti di Bandera, ma ci sò ancu vivi dui monchi di a Chjesa Ortodoxa chì eranu digià stanchi di crede in Diu, è decisu di piglià a pausa estiva da u so pranzu di ubbidienza è di l’interdizione di alcune tentazioni mundane, osservendu, naturalmente, a cena principale di celibato, datu cun tonsura. Di sicuru, elli, in secreto da l’altri di notte, pusavanu i dita in u colpu di l’altru, è, apparentemente, ùn anu micca bisognu di annullà sta cena, à causa di a non stabilità di alcune parti di u corpu, in l’area di groin. Scappati da u monasteru di Alexander Nevsky Lavra, a cità di San Petruburgu, anu scurdatu a cuscenza tutte e leggi statali è ubbidiscenu à l’inecità mundana: fumavanu, trincheravanu, giuravanu, è, infine, dopu à acchianà, si arrepentonu di u so Signore. Naturalmente, si puderanu capì, perchè Babbu Serafim era già statu un monacu durante vinti anni, da tempi immemoriali di i tempi sovietici, è si ne stava ancu assittatu in a zona, per i criminali, per e credenze religiose. È u babbu di Fion, servutu in u campu santu per menu di dodici anni, ma solu hà ricevutu appena questa tonura di stu stravagante monacu Seraphim, di a Lavra Pechersk di Kiev, da induve ellu era piantatu in u cunsigliu, è hà cuminciatu à vagabondà intornu à monasteri è chjese. Cumu Serafimu hà dettu ripetutamente chì a so anima hè stata longu u celu, ma a carne ùn pò ancu tranquillà è mori. È aspittava sta ora ogni sera, pricà prima di andà in lettu. U so Diu, apparentemente, hà ancu capitu chì ùn eranu micca ferru, perchè veneravanu a cena principale di u celibattu, ùn l’anu iniziatu, è in generale ùn prestavanu micca attenzione à e donne in quantu à l’intimità. E so soldi eranu spese senza travagliu è sparite cumu sò venute.

In Nochlezhka, anu fattu immediatamente parechji falsi amichi, cumpagnie di bevande, è i monachi, per via di a cattività, sò diventati una specie di panatrice per certi parassiti parassiti chì schiavianu i disabili è i vechji nantu à i so piani, è ancu i boni poveri insupposti equiparati cun elli, u so corrucu di ogni ghjornu. Ma i monachi anu trascinatu gradualmente stu freebie da a so parte è decisu di cambià u cercolu di cuntatti è di u locu di passà a notte, esaminendu à cuntattami è passendu a notte in u sotano di u dormitorio di u Seminariu di Alexander Nevsky Lavra, induve Aleksashka Nevzorov hà studiatu una volta. Ùn avia ancu persu i cumpetenze è l’esperienza di a lotta di strada è prufittava di auturità speciale trà i ladri. M’anu chjamatu senza turri è qualchì volta ùn si incarcevanu micca di discutà. In breve, ùn aghju micca statu cuntattatu, è eiu, dopu à avè intesu sente à Seraphim è Fiona, chì sapia veramente di a mo auturità, è micca di rumore, di a cumunicazione è di i guadagnamenti, cunvincenti cun prudenza. U fondu hè chì era una spezia di billetera di sicurezza. Ebbè, vistuti di una sarra, entravanu in qualsiasi tenda è si offrevanu di pricà per a salute di i so parenti, u ghjornu prima, suppostamente, partendu per alcune grotte di Pskov. Un nomu avia valutu di novu in a quantità di vinti rubli. I soldi sò stati trasfiriti à mè, è i sceffi purtati in a Cattedrale di Kazan sò stati brusgiati sottu u serviziu di preghiera. Eu, a differenza d’elli, era vestutu da una roba civile, ma cun una barba. Ci hè statu fattu in casu chì i cucuzzuli ci piglianu à noi, allora mi piace cum’è a manca, è ùn anu micca un centesimu in a so presenza. È tuttu andava perfettamente. In u ghjornu chì avemu “tagliatu”, vale à dì, avemu ricevutu cusì, micca mille rubli ogni è dopu à u travagliu, andavamu intornu à le taverne, in cui versamu centu grammi, imbriachendu à l’apparenza di un porcu. È vultonu à e so celle, l’ostellu di u Seminariu, à l’Alexander Nevsky Lavra, ben alimentatu è stancu, felice è stancu, da u ghjornu passatu, ma a strada di a casa era periculosa è difficiule. Svegliati in diverse manere, hè accadutu in u centru di desintoxicazione. E quì di novu simu purtati dighjà bè emborrati in a stazione di polizia. Fiona hè cumplettamente numeru. Era sottile, assai amable, ben lettu è ingenu. L’espressione nantu à a so faccia, in particulare u borbosu, era cume u visu di un muntone cù l’ochji grossi. U seraf, invece, era sgrossatu è grassu, cum’è un porcu, avariu è ardente. Avia circatu constantemente, finu à l’anus, induve l’heroina, cocaine è erbaccia sò di solitu ammucciati. True, u babbu di Fiona s’hè cullatu in l’anus, era ancu l’iniziatore di a ricerca di tutti in turnu, di sicuru, salvu per mè, perchè aghju avutu i soldi, è mi pudia tagliallu nantu à a pendenza o nantu à u fegatu, per a fiducia è a fede in e mo parolle, cusì aghju sempre crede in a mo specificità. È dopu a scuperta di i banconi, Babbu Seraphim s’hè pentitu è hà dumandatu u pirdunu, stendu in ghjinochju, chjara chì s’assumigliassi cumu si ghjuvanevanu in là, murmurendu:

– Ma cumu si sò ghjunti?

Dopu purtatu à a prossima stazione di polizia, ufficiale à turnà ci hà urdinatu di chjuderaghju a nostra gang in una casa di scimmia, induve duie turchinu è un schiaccu maleficu, dolce, senza casa, vestutu d’invernu, eranu digià clown, ancu se u calore era à bordu di più di trenta, è portava ancu un cappellu d’invernu. E dici senza dumandà ch’ellu sia friddu matinu da a pesca, è scartava mancu e ombrelli, tandu u buttone, allora u collu, tandu l’arpa, o u sole, senza caccià i scarpi, allora l’inguine è altri posti. È hè vera.

Avemu purtatu Fiona in un axile in una gabbia è l’avemu messu nantu à un bancu d’attesa. Si ritirò nantu à a spalle e ronzò, aprendu a bocca pè u più chì ùn vogliu micca, da chì a saliva scorri lentamente è si cunfundì, sbagliata da i capelli di una barba è di u mustazzu. Agghicchjusi annantu à u mucu, e mosche eranu aderose, cum’è una carta volena velenuosa da i nemichi. Seraphim rivoltava mentre era seduta. È aghju pruvatu à ammucciari i resti di soldi in u sole, induve aghju avutu un cache di cartulare integratu. Di colpu, a griglia s’hè aperta è a più sana, probabbilmente da tutta a Direzione Internaziunale di l’Affari Interni, intrì in l’internu, un androide cù una pistola nantu à a spalla. Lentamente, manghjendu i so ochji, esaminò u chmyr, allora, mentre l’aquila mirava i gemelli asiatici di diverse età, si stavanu digià da l’ochji di u guardianu à u muru, aprendu fessure strette per cinque monete di rublo, chjamate i nostri pupulari è fighjatu a Fiona dormita, chì allora un filu di mosche girava in bocca, s’assumigliava à l’imbutu d’un tornatu. Seraphim hà apertu u so ochju sinistro è disse:

– Comandante, finisci lu! – è quelli di turnu à u bar, splashing ùn anu purtatu saliva in un cercolu, ridendu. U redneck in armatura di u corpu tranquillamente, sgrossendu cù l’osse di a vertebra cervicale, hà girottu u capu, senza burlone è falsetto, vale à dì, cù una voce cum’è una zitella, sbulicò:

– Voi, tippu sàviu, cù e cose da andà.. Veloce!!

Seraphim scosse lentamente u capu per chjappà l’ochji di u guardianu cù i so alunni, si alzò lentamente è lasciò u passaghju.

– Nome. – dumandò u funziunariu.

– Mì?! Babbu Seraphim! – u vechju monacu hà rispostu fieru è li accarezzò a barba.

– Dicu, nome pienu!! – ghjunghjia l’uffiziale. – o vai à a camara per trè ghjorni.

– Cattle Sergey Baituleuovich. – insultamamente chjamava u so nome seculare Seraphim. – Lagnaraghju. sussurrava.

– Cosa?? – dumandò u polizia.

– Dicu chì aghju purtatu stu nomu per un bellu pezzu, prima di tonificà è l’adopzione di una cena di celibatatu. hà dichjaratu è sbulicatu novu. – Lagnaraghju.

– Oghji ti manderà trà e gambe cù un club. – murmurò a seconda, stendu annantu à a spalle di u babbu di u santu. – Hè vera, hè digià notte avà?!

– In a mattina – Bovini, è à a sera.. – pusendu appressu à ellu aghjuntu.

– Ùn hè micca cusì; aghju digià fidele di vinti anni. – Aghju cuminciatu à fà dulore cum’è un zitellu chì a so caramella hè stata purtata.

– Ehi, Seraphim, hè un Redneck..

– Hè Chikatilo. – Dopu avè interrompu, hà aghjuntu un polizia sanu.

– Avete vistu e reliquie di i vostri tesos?

– Iè, oh, capo!

– Ah! – l’ufficiale di u servitu hà risuutu. – È arrubbò un osse? – tutti ridianu. – È venia à San Petruburgu per vende più spessu?! – u grillu s’intensificò.

– Ùn blasfemu, Anticristu, Erodu u rè di i celi, altrimenti ti dannaghju tutti!!!! – Seraphim sbulicò i so ochji è, inadvertitamente, hà tiratu a moda antica.

– Ma ùn ci hè bisognu di caccià. – hà nutatu l’uffiziale.

– Iè, sà curà cusì. – aghjunse u polizia pusendu in u spinu. Seraphim hà svelatu ancu di più i so ochji chì si sò tineddi, chì i sculari eranu: unu hè di verde scuru, è l’altru di culore marrone scuru.

– Vulete chì ti curà avà? – dumandò u sanu cù una pistola. – in cortu, ampareremu, u canopy in u nostru stalla in u nostru dipartimentu avà per pulizziari.

– E vogliu lagnà à u procuratore in nome di a Chjesa Ortodoxa. – Camainu Cattle scruccò.

– Si ne hè andatu, anguria, site di l’Ucraina occidentale? Stepan, chjuderaghju.

À a mattina, eramu liberati, è noi stati lasciati senza Seraphim, era obligatu à pulì a toilette. A mezza ora, hà pigliatu à noi è pregamu è si ne diriggu versu i lochi visibili…


nota 8

Aghju servitu ancu sottu u cuntrattu…


Anu ancu servitu sottu à u cuntrattu, anche se in absentia, da e parolle di l’abitanti di questa Nochlezhka e per non confondassi in i stori è l’avvenimenti, io, tuttu ciò scrittu in questu ciclu: (note da l’esperienza sperimentale di a vita mundana (Bum)), equivalente à u caratteru nominativu, tippu di storie nantu à Vasily Terkin, sicuru, se qualchissia leghje nantu à ellu. Aghju intesu parlà di u so sfruttamentu, chì era statu fattu da diversi cummattenti, in i tempi diffirenti. In generale, aghju servutu … “I” hè u nome di u protagonista di i mo noti, tenite à mente… In generale, aghju servitu ancu nantu à una basa di cuntrattu. Avemu andatu in pattuglia per duie settimane è vultò in basa. Avvicinanduci, siamu stati fraccionati, per dì, da un accordu di demobilizazione: i ceceni pruvucavanu u tirò di dui posti trà di sè stessu è eramu messi in fucilata di croce è ci toccava à stà fora in u fiume, u collu tuttu u ghjornu, è quandu i cumandanti l’anu riparata, eravamo salutati e riscaldati eroi, hè una pena chì solu trè di u nostru gruppu eranu affumicati nantu à u passu di a Fruntiera di u Statu.. U regnu di i celi hè cun elli, anche se ci era unu musulmanu trà di elli, allora Allah Akbar.

Dopu avè lavatu in a bagnera è trasfurmendu u vestitu stinking in casa, avemu principiatu à vive una vacanze legale di duie settimane. Avemu caminatu è noi sturminatu, aspittendu un novu viaghju. In qualchì modu stemu nantu à a porta di a basa è vedemu un resident lucale venendu è, apparentemente, ind’è noi.

– Cosa avete bisognu? li avemu dumandatu.

– Ehi, fratello, da mi dui kirzuh? – Avvicinendu, dumandò cù un accentu orientativu divertente, duie stivali di lona.

– Perchè?

– Dame un fratellu, nò? Dumane, durante ottu mesi, un muntone di pecure caminava, u pastu riunì.

– È chì, in i galoshes ùn passà?

– Innò, nò! E chì dicenu a stupidità? – U Cecenicu hè un pocu ingannatu. – a capra u piglia cun ellu.

– Perchè? Aghju dumandatu a reluctant.

– Chì, e pecure manghjone, i capri vanu à pastu? – cù u sargentu ironicu. – Ùn capiscu micca perchè avete bisognu di stivali?!

– Wai, nò, u stracciatura di a gamba trasversale di a capra pops, nò? E un corru chì si stalla, sacchi, cumu si ricurdà cù una mòglia.

– Ehi, site un sognatore?! E quantu soldi vi darete?

– Wah, perchè i soldi, a crisa. Chacha winekin, iè. Chacha più corta.

– Vale, basta à guardà, s’è ingannatu, ti sparaghju cum’è un jackal.

– Perchè cusì rude? Salim ùn hè micca ingannà. Salim hè onestu.

– Ahmed hà dettu a stessa cosa, ma hà vendutu u chacha cum’è debule cum’è l’acqua. – u sergente in distanza distaccò un spiritu calmu chì riunì i fiori salvatichi è tastà i petali.

Avemu guardatu u altru è decisu.

– Ehi, tu.., vai syudy! – gridò u sargentolu. U spiritu ubbidì senza indubbiamente l’ordine, si ne staccò i stivali è li ghjittò à l’orlu di a naziunalità caucasica. Pigliò i scarpi, li basgiò, è tirò una chucca di serpente di cinque litri da a sacchetta di u pantalone è ci hà righjittatu davanti à piglià un giuvanottu è inghjuliendusi di manera dimustrativa, suppostu micca cuntagiosa.

A matina un felice ghjornu!!!

Solu l’upertu scappa, afferuntendu un pastore da un fallimentu vicinu à a mandria, apparentemente pruvatu di stivali per i so amichi di capra, chì duverebbe pacificà u so tempera è l’ormone di a muntagna, ricurdendu a so amata moglia, cum’è suggeria a caporal:

– È chì?!

– Iè, possi!? a risposta u sergent.

– Allora? – Aghju dumandatu à u privatu.

– Un giru. – arrispunnì u capimachja è simu andati sopra u colpu, da induve tuttu u grede left di pecure, chì duveria esse dispostu in muntagna, era chjaramente visibile. Hanu pigliatu una macchina cun silenziatore è, avendu pigliatu una pusizione di cummattimentu, sgrossonu a pelle di vini. Chacha s’hè verificatu cum’è a mozza, cum’è un compota.

– Capra, aperta, una volta torna a bollire, bè, per nunda, faremu oghji di ghjallinaghju per elli. – u sergente era indignatu, pigliò a punta à e grande pecure vicine, stendu vicinu à noi, capelli corti. “Pooh!!” è una bala tagliava un machja crescente à fiancu à un muntone. Baran ùn hà micca prestatu attenzione.

– Dà, occhi incruciati. – pigliava u corpu. Hà pigliatu di scopu è “Pooh!”, Pigliò un falcu chì volava nantu à a mandria.

– Club, induva stai tiratu?! – tirà un fucile automaticu, u capimachja hà surrisu.

– Ma quale, u ritornu hè? – i capurali cacciati.

– Chì stai perseguitendu? Cumu hè, prima rinviamentu, è poi volley? capatoghju è “Pooh!” anu fattu scopu. Una bala di un stupidu, volava nantu à un muntone è si precipita in u pratu, legata à daretu à una capanna. Ddu povaru colpu à dritta è à sinistra, s’incuvarà è rebote, è a pallottula, cum’è un zizcu bizcu: alluntanarà, vultarà; allora notate, allora mancassi. Allora ella hà guidatu a inclinazione in u boscu.

– Eh!! – Inutilò tensamente, videndu a lepra, u capatoghju è culpitu in tarra cù una macchina automatica, inclinò u capu. – Tandu hè chacha. In vain anu chjamatu Abrek.

– Iè, esattamente, u chacha hà squintatu. – sustenutu corporeali.

– Ùn disperi che signori cumpagni cummattenti suldati. – Mi sò cunsulatu, privatu, ùn mi ne ricordu micca di chì tippu di truppe di a Federazione Russa, aghju pigliatu a mitragliera, unscrewed u silenziatore, aghju nutatu, cumu daraghju una volea à tuttu u distrittu, è ancu ùn corre micca, è cusì a semente hè cascata da u cinturione è à u muntone chì stava daretu à noi organi derivati, vale à dì in russu – uova. U muntone salta à trè metri in cima, sbarcò duramente, svuotatu intensamente cum’è una mitragliatrice, urlò cum’è un battaglione u nostru babbu, no, padrastu u cumandante di u battaglione è, agitendu ogni mandria di maturazione, scappò in cima di a muntagna. L’appiccicazione da u colpu era dighjà in cima è attivata da scossa massiva di neve, chì hà purtatu à a furmazione di avalanchi, chì voluntariamente sbuliconu da l’altra parte di a scogliera, affinchendu un terzu di a mandria chì correva è ottu paesi gialli. Ci sò stati vittimi micca solu trà e persone, ma ancu trà residenti lucali. Avemu cambiatu à a sala di pranzu di a sinistra è ùn avemu micca, tradendu unu l’altru, camminò cum’è s’ellu ùn si era passatu nunda.

Manghjatu di un gattivu ghjornu!!

Dopu un piattu agliu, avemu cuntinuatu novu u nostru meritatu riposu in una scala lucale, datu à noi da u nostru padrastu in gradu di culunellu. Hà pigliatu u Spìritu, u sergente hà urdinatu di cullà annantu à una roccia alta cù un cornice, da ellu pudia vede tuttu u vechju paese, chì si stava luntanu da u passaghju di a valanga. O piuttostu a so casa di tè, induve i paesi senza casa si sò seduti ghjorni. U so compitu era di disperse i visitori cù l’aiutu di una fila automatica à longu u tettu di a paglia di un caffè locale adiacente à a parti di u cummerciale di stu locu cunvene.


L’anzianu Givi lentamente, grinchjendu, s’avvicinò à u pub. Un vicinu chì l’hà nutatu l’allorava è l’hà invitatu à a so tavola. Old Givi ùn stava attente cum’è, s’ella fussi andatu, è, girandusi u nasu, si pusò à un tavulinu liberu. Un camerone grassu di mediu hà cullatu finu à ellu per saltà.

– È chì, babbu, wah wah, cumu hè a vostra salute?

– Ciò chì hè cecu, o qualcosa, ùn vecu micca vivu!!

– Ciò chì hè ghjuntu?

– Devour. Sentite sgrossò u missiavu. – Iè?!

U camerinu grassu di mediu hà guardatu u vechju Givi hà alzatu e ciglia.

– Dame un barbecue, iè?! Da tale, da una carne sana, chì era un ram sanu. Tagliata limpia cun un cuteddu… Kebab sanu. – sgrossendu u so ochju manca, è squintendu u dirittu, hà alzatu u dittu di Givi.

u cameritore fughjò. È poi accumincia a carriatura di u tettu. Tutti i visitatori è i caffè eranu spargugliati quale induve. U Vechju Givi sola aspettava persunativamente l’ordine. Una spiccata straziata hà chjappu u cappellu è a lancia a terra. Givi ùn si move micca sottu à e radici di u mustazzu Budenovsky. Un mumentu dopu, i suldati russi facenu giri à a caffè.

Avemu pigliatu vini è kebabs crudi è frittu cun noi. Ùn avemu micca bisognu di soldi. Dopu avè scrivutu tuttu necessariu comestible, ci sò stati alluntanati. Givi aspittava.

Notendu chì i suldati eranu alluntanati, i visitatori è i caffè sò alluntanati da i cantoni è ognunu pigliavanu i so duveri, scuprendu balle da a so lingua è scuppiandu pezzi di denti à u pianu.

U camerone grassu stava dighjà à portà u barbecue à a longa aspettata. Givi hà messu una tavola davanti à u nasu di Givi è si congelò in u chjassu di un figliolu grassu di l’autorità lucali, soprannomu – “Eh, iè?!”. U missiavu di Givi pigliò ansiosamente un barbecue è cù denti gialli di metallu, piglia un pezzu di carne fritta centrale. U camerero saltava currettamente in u culo, trascendu in ghjinochju. Givi trascinò a brochetta una volta. A carne si stendeva solu. Tirò, mordendu i denti – dui. A brocheta s’hè scappata da e mani è l’abbattiava u vechju in u so visu, lascendu strisce di grassu nantu à i toccetti è un anellu di tomate frittu in punta di un nasu, nazionalità caucasica, un nasu. L’hà tiratu daretu per una terza volta, e e so mani senile tremò. È…

– Chì tipu di carne, gomma, wai?! – spiega u rispettu Givi jean.

– Eh, babbu, wai, hotelel rame san, hà pinciatu in erba! Sbafatu l’aria fresca, eh? è hà campatu centu dodici anni.

Givi hà nervuamente ghjittatu u barbecue nantu à a tavula.

– Ehi, iè, aghju cunnisciutu sta scherma quandu avia u vostru babbu in u prugettu, iè?! – S’hè alzatu è, scurdatu di a canna trascurrente di a legnu cù nudi rotti, si n’andò.

Bona serata!!!

Ma noi, à u turnu, ne ebbe imbriaccatu, è hà truttulatu, è ci sò entrati in una lotta, ma chì, senza ellu, simu i Forzi Aeri? È à a matina semu stati assittati per cuntinuà u nostru riposu è aspettemu di u prossimu viaghju nantu à u labbre…

A matina di un ghjornu gattivu…

nota 9

Camina


Slavery Venadevich, un ex colonellu di a polizia, avà un capu di crimine fermatu da un magazinu cool è hà compru una buttiglia di litru di vodka, snack cool, birra fresca è salutu fora di a tenda fresca. Avvicinendu u so sbuffu frescu, l’hà bluccatu da una sveglia fresca è… ricordò chì era dimenticatu di cumprà una sigaretta fresca.

– Ben, spruce hè cascatu. – Era indignatu è, ghjittendu tuttu in u culo di a vittura, hà decisu di purtallu rapidamente à a tenda per a nicotina è ùn hà micca datu impurtanza à l’alarma. – Eh, cosa, immediatamente senza fila è compru?! Minutu cummerciale.. – pensò, ma hè risultatu chì qualchì cliente pagava per un gran numaru di prudutti per a festa corporativa è hà avutu à aspettà dece minuti. A casa di e cassa hè occupata.

Quandu hè fora, u so bellu. Quandu hè partutu, u so jeep cool cun un allarme frescu, cù vodka fresca, un snack cool, a birra fresca era andata.

“Hanu detestatu, demonii, khe…” Slaveri Venadevich murmurò è, illuminando una sigaretta fresca, chjamava a polizia di u trafficu di u so hijacking à u so amicu colonel.

Dui ore dopu, un jeep hè statu truvatu pocu luntanu in u cortinu: à mezu à u cadàveru di un ghjuvanottu è u mezzu di litru di vodka, una lattina aperta di cervecita è una spuntina guasgi. À cinque metri da u jeep stavanu u secondu cadaveru di un anzianu Khachik.

Hanu attribuitu tuttu i prudutti pigliati è punì u direttore di quellu magazinu, dicenu, uccisu a so figliola, una scolastica di diciassette anni. Slaveri Venadevich stessu pagò per u ladru funerariu, fora di una cuscenza ghjusta, chì i so salvatoghji anu truvatu un capu una settimana dopu à u dumiciliu. Si chjamonu u so tecnicu à a scena è fughjenu, videndu a polizia è sintendu teme di l’abbandunità.

I primi anziani in a casa di u bomber si sò stallati è per u scopu di tuttu, anu cuminciatu à batte à tutti, cumpresu me, per u quale aghju statu dopu trascinatu da l’amministrazione di u “rifugiu di notte” è anu finitu in a strada.

Aghju vultatu in a cità è ùn sapia micca fà, mi vulia manghjà, beie, dorme è scrive, caccia è chiancianu, felte è grugnuti.

– Mà, dà à l’infernu un passaportu, un travagliu è l’alloghju!! – mi lampò in mente. E u pitone dumandò qualcosa d’altru. – Avà hè caldu, carne è più…

– Vai à rubà!! – a voce interna attraversata cume una falce.

– Innò. Ùn sò micca un demucraticu russu, ma un suvieticu. A mo mente era furmata in u spaziu post-sovieticu, quandu a maiuranza ùn solu ùn sapeva micca di arrubbassi, ma solu dete è spartia l’ultimu pezzu di pane, cum’è Ghjesù, rializendu u dulore di l’altri è ùn l’anu micca capitu. Hanu arrubbatu, di novu, quelli chì sò avà oligarchi è demucratici, chì ùn pò mancu nevi in l’invernu, arrimbendu si da a ghjente cumuna. Un diputatu cù un passatu criminale hè chjaru è ancu eroicu, dicenu, u vechju regime perseguitu. Ma se una persona hè ribella, allora hè più periculosa è crudele chè i chjappi ordinarji una volta à centu. Ùn sò stati i stranieri chì anu arruvinatu u nostru paese, è micca noi – semplici mortali, ma sti ladri in leia – oghji deputati di a Duma di u Statu. È tuttu cambierà solu quandu l’ultimu ufficiale sovieticu serà rimessu è ancu s’ellu ùn hè ancu cumunistu, hè un latru di quelli tempi. E ora sò solu circà di campà in lussu una volta di novu, pigliandu a vita di noi. E so figlioli, ùn sapianu micca a vita, subitu à i diputati. Merda sniff à pensà megliu è vutà per l’innuvazione. È noi, i cumuni per elli sò solu insetti, mancu ancu bovini. Qualche cosa di prima donna occupò l’etere intero. Ella hè elogiatu è cantata da e so canzone. Hè a donna più demucratica in u nostru paese, hà maritatu cù u so figliolu illegittimu è questu hè tuttu: fate cum’è ella. È quelli chì sò contru a so monarchia, vale à dì chì hè megliu cà una canzone è chì ùn hè micca ligata cù Mosè, ùn significheghja micca un furmatu cum’è Viktor Tsoi, per esempiu, chì hè statu cacciatu dopu chì ellu hà ricusatu di cooperare cun ella. E questu hè in tutti i circuli di u putere. A nostra demucrazia hè u cuntrariu di a demucrazia occidentale, è cusì u livellu di vita hè diversu: avemu merda è anu Kaif. L’americani associanu un demucraticu cun l’onestà, ma cù noi Russi, hè capitu cum’è furtu è banditu. E novu aghju ottene., Beh, nunda, micca in u primu. E bestie in a jungla sò più faciuli, ùn anu micca lege. È quì?! A cosa principale hè di mantene calma. Ci si bbuliscenu – hè una utopia, i nervi sò sempre bisognu… Ma hè tuttu stancu di ellu?! A caccia hè simpliciamente micca prublema. Sè u pòpulu hè contru à u rè, allora questu ùn hè più un paese, ma una caserna induva sò custretti à esiste, micca vivi. Ma e prime ore di una ristrutturazione cuscente in a vita sò difficiuli, è quandu avete digià capitu ciò chì esce avanti, allora a vita ùn hè micca interessante è vive senza pensà à dumane. A vita senza scopu. Per quessa, a ghjuventù d’oghje arruinerà cumpletamente u paese… Duie settimane di salvezza da u zero, è di novu mi manghjemu socialmente. E postu chì sta volta, ùn aghju micca agisce…

Prospettiva Nevsky hè u core di San Petruburgu. Da a piazza Alexander Nevsky à a piazza di a rivolta di i Decembristi; da i Far à l’ermita. Quantu vedi: jugglers, e acrobati, e pickpockets, cagiunati, è pugnali è scammatori. Tutti travagliavanu quì. È e facce sò criminali ben alimentati. Di sicuru, i turisti sò in fattu un fustu. Fighjate, l’omu spettaculu di McDonald cù una pala s’inchjesta, vale à dì cù una billetera. È vecu cumu un tippu s’avvicina versu un aspettu sfacciatamente sarcasticu.

– Eh fratellu, … grande! – saluta a pugnale.

– Iè, sanu, grazie à Diu!

– Ben, a vita hè normale? À Diu? Diu ùn vi dà micca una merda di tè. In corta, – ghjuntu in un tippu strettu à una ventosa, conduce una pala, altrimenti u uccidiraghju cum’è un cane. Pigliate i bolletti, chjude a pala è u mette in a vostra sacchetta… E ora, vai. Ùn patate micca; u vostru Diu hà urdinatu di sparte.

– Cumu riporterete à Diu?

– È mi cunfessu prima di a morte è vi aghju ancu scama in u paradisu. Hahaha

E allura mi vene è senza avvertimentu pate u tippu in u bogey. Sbuchjera a respira è, circandu di resistene, s’inchjazzeghja istintivamente per una mano, è piglia u fegatu cù l’altru. Drinks, chì hè un fegatu debule.

– Piglia i vostri soldi, camaratu. – Digo sucker è batte u cuteddu luntanu da u tippu.

– Grazie! – mi ringraziu, è u tippu in convulsioni mortali perde a cuscenza è mori È puderia travaglià in qualchì locu è benefiziu u statu è a ghjente, ma u caosu demucraticu in u paese l’hà trasfurmatu in u sonnu … – Eccu, pigliate un peghju. – mi pidda un pugnu di legnu è si ne fughje rapidamente, saltendu in u so Lexus è sfracciandu. Una tazza di tè è duie salsicce in a pasta, grazie per salvà decine di millaie è u cecu di i ladri. Ma i sordi anu da esse salvatu. Iè, ci hè parechje persone quì è tutti camminanu. È u prezzu hè furioso è sempri crescente. U più poviru di u populu in u paese, u più caru u prezzu.

Chì hè quì?! Mi face per guardà è guarda un altru tippu di u passageru. Veju chì e persone si spinghje è micca bollendu, a biera sucna, è una persona senza casa per ella. Ellu dumanda qualcosa, è allughjendu ellu subitu.

– Caru!!! Aiutu per u pane, dà una trinca di soldi?! – dice un capricciusu misteriosu.

– Salite, camarata Huy!! – u tippu si interposia in cunversazione. – Vai à rubà, stinker!! – li lampò u bum. – Sò stancu di e persone senza casa?! – u tippu hà surrisu. Loch li hà attirutu l’attinzioni, l’esaminò è pigliatu a pusizione iniziale, pigliandu u tippu per u so livellu di citatinu. Cuntinuà. – Basta à cumprà una biera è tù ùn beie veramente.

– Iè. disegnò. – Bastai cumprà una birra, una vene: “Dame duie ruble?”, Piglia un sorsardu, l’altru: “Aiutate à lascià u metro, mi lascianu andà da i pulizzeri”. A nostra valente polizia caccià soldi persunale? Un pocu di assurdu, à a TV dicenu u cuntrariu.

– Hmm iè! – sustinutu sucker soaring. È cuntinuava:

– Pigliò un altru sipottu: “Aiutate, fratellu, cunvucatu vagabonda …", stai già pigliatu un goffu di u settimu.. – hà enfatizatu.

– U Dodicesimu. – Aghju vintu à u tippu utilizendu tecniche di prugrammazione Neurolingüistica è i cunsiglii di Carnegie.

– Cosa? – Ùn si capisce micca Loch.

– È sì u dodicesimu…

– Perchè?

– È perchè noi stessi stanchi di sta vita, invernu, cunfusione in u paese. Dighjà affetta à l’anima. Cusì anu decisu di urganizà una Organizazione Pùblicu Indipendente per i Perso senza Furia, in cortu: NOBL! Avemu digià affittatu un uffiziu è aiutatu assai cù l’alloghju, u travagliu, una casa di viaghju, perchè per noi i documenti ùn sò micca impurtanti. Ci hè u travagliu di i mostri di passaporti è i FMS. L’onestà hè in core, micca annantu à carta. Chì misura pigliate, Diu vi rimbursarà…

È u polu hà apertu a pala, è daretu à e so spalle i fucili anu dighjà brusgiatu u tippu è stanu aspittendu i Magarych. Di solitu hè a birra è a shawarma. Ma noi ùn stufate, ùn vogliu micca spaventà u saccu, ùn aghju micca spessu scontru, ma una piccula stampa di billette di cellula spuntò è voglia di prosperità, è u tippu li ringrazia è sparì rapidamente…

Fu, hà lasciatu a polizia, ma micca u soiu. Quandu si scontranu, questu hè u vostru, è cusì andate è spende. Cusì aghju resultatu per esse mio è andò in un coppiu.

– Cù u grassu, forse, amicu di Zyoma, bellu, hà vistu cumu l’avete da Laz… È aghju pigliatu i fucili nantu à mè stessu, l’aghju visti, mi sò attirati?

– Quale sì? – spaventatu hà dumandatu u tippu.

– Sò u stessu chì eiu, pichja… bè, sparte o scimate?

– Daremu una dannighja annantu à u bazar, quellu chì… quale – hà sustinutu u tippu è si offre à andà à u Bistrot. Sò andati è pusamu per una meza ghjurnata. Stanu viaghjatu versu a spiaggia Nudista in Sestroretsk. U soli, bufale, dope è pigliò nudisti nantu à u lavu per fucina, perchè in a spiaggia sò pruibiti? Ma hè una storia speciale.

A matina, i soldi sò bisognu à novu, è vanu, vechendu in l’architettura. Beve a birra, scuzza i denti, scuppa i bucci è facci una bufetta larga di sigaretta, per quarantadette rubli, duie volte più caru chè una buttiglia di vodka. U fumu condensatu s’arrizzeghja è si sona cù un ventu…

nota 10

E i donni sò in festa


È eiu andatu cun una sposa, un creatore di moda attiva senza un certu locu di residenza secondu u mo passaportu, chì hè tuttu u mondu occidentale, à u paese di taiga in Buturlinovka…

A matina s’arrizzatu, si arrubbinò in u giardinu è ti manchi. A mistressa hà trattatu a machja di a vigilia. Baska si feria è cascò baga in u ghjardinu. Un unicu pollulu si manghjava è cadì senza vita. L’hostessa, una stupida, pigliò è cuminciò à pinghje piume nantu à un cuscinu da una fangola, pensò chì era troppu tardu per tagliarla, ella stessa murìu è senza tagliarla, a carne era dura.

Intantu, u pollu si svegliava è si sciappò, pendendu piume induv’ellu, induve, l’uccello dicia da una ressaca è si alluntanò per un latu di cala.

– Andemu à passighjà per u paese. – suggerì, in un passu stracciatu, mezzo-soprano, un amicu chì si hè arrastatu daretu à mè.

– O forse ci ramu? – risuscitendu arrastendu da u prossimu passu di a veranda, risposi cù un sushkim. I mio tacchi eranu stalli al di là di a soglia di l’internu è u sangue scorri à a testa, chì intensificò u dolore. Un amicu si alzò, appughjatu à a nuca è trascinò u nasu, i scarpi caru, andò à l’uscita da u giardinu. Aghju arruppatu i scalini finu à i mio pedi è aghju sbarcatu dopu à u so buttone ghjucatu in u magazinu per vodka.

– È nitru? Aghju dumandatu, pigliendu un sgrossu da una buttiglia acquistata d’alcool.

– È hà una nanna Nyurka, a so mamma i coglie è u sali cusì chì basta à avè una muzzicata nantu à a cumpagnia.


Dopu avè finitu, eramu diretti à l’autorità lucali, un parente chì hè statu liberatu da pocu di i posti di privazione di libertà è muvimentu alimentariu. A so capanna era, cum’è parechji, rachitosa. Dopu à appiccicà in a parte inferiore di u spinu, eramu entrati in a veranda è, senza manghjà, entriamu in a capanna. À u tavulinu pusavanu in cintura in cintura, in strisce, tutti in tatuaggi, un omu magro chì era chjamatu Kharya. Trà i musculi nantu à u so corpu, solu l’osse eranu visibili.

– Gran Kharya. – salutava u mo maestru senza sfraccià. U tettu era apparentemente custruitu per i hobbiti è i nani.

– Grande, se ùn site micca in broma. – L’ex cunvintu risponde nasalmente cù un timbre senza denti. Ùn era micca pricisu cum’è u mo amicu, stà à a porta è aspittava un invitu. – Sittate, appena veni.

– Serate un Vodyaru? – m’hà dumandatu.

– È chì ci hè? dumandò Kharya.

– Sicuramente, chì mercatu, quì. – Mia hà rispostu cun gioia è mettite nantu à a tavola una buttiglia di litru di vodka.

– Bon, lascemu. – u prigiuneru pigliò una bolla è a stampò è a metti in una mugna. – entra, pusate, caru ospiti, fassi in casa – Suggerì è stinchò da a gola, è poi lavò da a mugna. – Haaa!!! respirava è allargò i so ochji. – Solu eiu, cum’è mamma, sò stati sepolti da un apperitivu, cù una bola rullanti, micca una cosa malevule Solu caviar neru. Hè digià in gola mi stancu. Vulete, cullà in cantina.

– Diiatesi, dite? Aghju spiegatu.

– Cosa?? dumandò Kharya. – Qualessu hè questu?

– Questa hè a mo fria, curretta è micca cundannata. – spiegatu a mea.

– E chì tipu di miraculu sì? – Aghju dumandatu ancu curagiu u prigiuneru.

– Tranquillamente, tranquillamente i ragazzi ùn trump micca. – rinfriscò a mo è mi hà introduttu u patrone una stemma. “Questu hè u mo ziu chì hà una sentenza di vint’anni.”

– Vinticinque anni … – currettu Kharya. – Ebbè, cullate à a cantina? Dopu tuttu, ùn mandarà micca a vostra donna?

– È chì? I possu cullà. – suggeria a mea.

– L’impresa. disse Kharya è si allistì un antru vodka. – I zitelli sò andati. – è a sciappò versu mè.

– Siate, cari, mi lampeghju, è vi travaglierete di notte.

– Fretti. – rispunnì a mo.

Aghju ghjuntu sottu à u pianu, hà lampatu un scontru è hè stunatu; nantu à e spalle eranu pezzi di trenta-tre litri lattine di caviar neru in conserva. Aghju pigliatu duie latte.

Appena avemu pigliatu un mità di litru da una mugna, à a volta, cum’è un chifir, cum’è dui agenti di polizia entra in casa.

– Ben, Harya? – anu cacciatu. – ùn hà avutu u tempu d’avè daretu è digià u cinghiale da a tradutista hà arrubbatu? Venite, imballate, venite cun noi.

– Perchè? – m’hà dumandatu.

– Dà una cunfessione. Vulete cun ellu, Vasilisa? – suggerì un polu grassu è pocu prufondu.

– In principiu, pudete travaglià invece. – hà aghjustatu un pulizzeru spalle è longu.

– Ma cazzo l’aveti adupratu!! – u drunk Kharya rottò, pigliò un martellone è duie unghie per centu cinquanta millimetri da u vetru è, dopu, chjachjò i peri à u pianu di legnu, senza caccià i scarpi, senza arrugà è, apparentemente, senza sente dolore. U sangue scarpa lentamente. “Ora pigliammi, ma ùn toccate a mo nipote, altrimenti anderete à u bucket voi… Beh., Debule?. Ùn aghju micca furzatu un cinghiale, ùn videraghju micca un seculu di vuluntà.

– Ben, sì un stupidu, Harya. – Disegnatu grassu.

– Esattamente, s’hè colapsatu da u rovere, perchè hè cusì crudele? – aghjuntu u flac.

– Perchè cusì crudele? Venite, Palych, ai ciclopi, a so tensione. – suggeriava grassa. – Stu ùn camina micca, ùn viaghja micca.

– In, stoltu, Harya!! Avà, Vaska, – si ne vultò versu i mei. – Mittite u lavabo, altrimente hè u pianu. – girava intornu è lasciatu.

Kharya pigliò pinzette da l’ampia di a finestra è tirò l’unghe senza alcuna tensione, senza torcia mai la faccia. Avemu apertu a bocca in sorpresa.

– Iè, ùn vi scurdate micca voi. ci rassicurava. -pour.., e mo gamme eranu sempre friddate in e miniere. Ma questa scumpa grigia cade immediatamente. Hahaha!!! – è si pugnò a bocca sporca, da quandu si pudia vede i pezzi denti di l’anzianu denti.

– Honey, u mio yachting! – u mo amicu m’hà indirizzatu. – tirò sopra à ellu, hà tutti i picciotti. Hè una donna per tutta a so vita, ma a mamma ùn a vidia micca in e date. L’hà datu a nascita di ellu ancu in a zona quand’ellu servia u so termine cù a me nanna per un saccu di grana chì anu lampatu inseme, duie sorelle gemelle. Iè ziu?

– Iè, questa hè una basura, stà à sente, quale scherzu da a zona ti diceraghju … – E Kharya, senza prestà attenzione à e mosche, cuntinuava i ricordi di storie divertenti chì anu accadutu in prigiò.

– E tutta a zona hà da stà per duie ore à cinquanta cinque gradi di fretu.

– E cosa hè accadutu? a nipote hà dumandatu u ziu.

– … Cusì era cusì: à un cuntrollu di sera, postu chì ùn ci era alcun imprenditore.

– È quale hè? Aghju dumandatu, dopu avè passatu a zona in absentia.

– Questa hè un prigiuneru chì dà travagliu à altri prigiuneri, ghjetti cù u pruprietariu di a zona. – spiegatu a mea. Kharya accende una sigaretta è lampò anelli di fumo.

– … Tutta l’area hè stata capita. – cuntinuò Kharya. – Ùn ci hè una capra di questu è di tutte e fronde – menu quaranta cinque. Luci di u Nordu è correva da u celu. Era tandu chì aghju lampatu cù i mo pedi, è poi andatu vestitu putretu, turmentatu da i mo pedi.

– E cosa, l’avete truvatu questu? – Aghju dumandatu.

– Ahhh… Iè, l’anu trovu.., heh …, in a doccia, in generu, mi cazzo. Questu schmuck, nudu davanti à un tavulinu di specchiu nantu à u culo culo hà sbulicatu.

– Hahahaha!!! – Cridò – Chì, in natura?

– Chì, perchè? – Aghju dumandatu a mea.

– Perchè, cosa?! Appuntatu nantu à u so bip (culo). Ci hè tutta a zona chì spuntanu … – Harya still tintu u mug è Ostap hà patitu. – È ci era ancu una bursa. À dì?

– Vai, vai, và! – sustinutu da a mea.

– Un miraculu unu in i toilette di merda persiana. Da tutti i puzzuleri, hà racoltu una merda scurata è hà creatu una salsiccia spessa chì pareva una à una cum’è un raghju per l’omi, un mezzu metru in altizza. È ognunu caminava, cercò è ùn capì micca quellu chì avia un passaghju anale cusì largu chì ùn pudia micca scurdà, è a monumentalizò in una statua. Per un bellu pezzu stà quì è divertia tutti i visitori. In corta, ci hè una mansa è ùn ci hè nunda di fà. Dì mi megliu, cumu site, a San Petruburgu o à Mosca?!

Avemu guardatu à l’altru, è hacked, sorridente.

– Cosa dice!? – Mi dicia, dimensioni di u corpu: centu vinticinquanta – centu vinti. – Cum’è in ogni locu: oghje ghjè pan, è dumane hè andatu.

– Iè, ci sò ancu scherzi. – Aghju vibratu u so vibratore di a macchina, vale à dì, pourndu un altru mug. – Anecdota à sente megliu. Significa chì u castor è u ghjurnale si spinghjanu contru à u corrente, è u corbu fuma inutile à a perra di un arbre è vede u tormentu difficiule di u castor. Natà, nata, veda, u corbu s’assiste è masticà. “Dà, pensate, – mi riposerete” è a dumanda: – Cosa, dicenu, fate, fà una piuma? è ella: – Mì? – u corne sunniu. – Eiu fumu di bambù,.. Uuuuiii!!! … Huuuuu.

Castor: – Allora chì? Khe, hr.. – u castore s’hè lampatu da u fume chì venia in a so direzzione.

Curnutu: – currendu.., per tuttu di divertimentu.., è vogliu campà… Ahhahaha!!!

Castor: – E cumu fuma qualcosa?

Crow: – Iè, tira è tenete, mantene finu à u volu luntanu.. Vulete pruvà?

Castor: – E cosa, veni?

È u corcu lampò un castor una colonna di fumu, cum’è da un trenu à vapore. Beaver la inguchjò è a tene in fondu di i pulmoni. U corpu di u roditore inflatatu lentamente à a so schiera, è hà cuminciatu à lampassi à u fondu, lasciandu u ghjurnale è spende i so gammi. Un castore era carricatu di un sensu di curiosità quandu i pesci piscavanu sopra à ellu è l’alga li ondulò da u percorsu duv’ellu portava u so currente. E cumu ùn avia micca vistu una tale visione è bellezza prima. Per a prima volta in a so vita, sottumessu à u fiume è a natura.

À u stessu tempu, intornu à a curva, Behemoth si puseghja à a riva di stu fiume è sguassà i so sotterraggi. Vede un castore scupre è spuntà fume.

Ipopotamu: – Sò un castore? – l’ipponu hè stata surprisa. – u ghjurnale c’era, ma avà, cum’è un mantellu, si apparisce?

Castor: – Quì! Ci hè!!! In ghjiru à a curvatura di un corvo, u fumu di bambù!!!!!!

Ippopotamu: – On??

Castor: – Ci!!!!! – Portatu da u currente, hà dettu u castore.

L’ipopottu era intrigatu è, abbandunendu a so sucità, divintatu in l’acqua.


Un ghjallu si sienta, fuma u bambù è pichja mentre stà à pusà. Di colpu, un hipopotamele scrive davanti à u beccu. È u corcu in tradimentu, subitu, fluttu e so ali, hà apertu i so ochji, cum’è una rana è urla in tutte e so gola corvo..

Curnulu: – Castore, expulsa!!! In a natura, scumpà?!!!

nota 11

À propositu di Gena


Hà datu nascita à un Ivanov Negru. Mentti, significa chì hè lapidata è esaminà chiaramenti u duttore chì hà parturitu da u pede à u pettu. È cunnosce a materia, scurria intornu à ella è conduce u persunale circundante. Fà megliu per rinfriscà u corpu di u criaturu cù u polvere cù u cloru. È ùn diventa micca biancu.

– Mdaaaa!! – scavalcendu a mela d’Adamu, u duttore anzianu cascò. – Eiu, picca mamma, picciottu. E cun un difettu in u culore di a pelle.

Agitendu a so testa, da a spalla à a spalla, destra, sinistra:

– Oh, oh, ah, ah!! – s’ammurdava Madame Ivanova, lapidata da una morfina medica. -Duttore, oh caru duttore! – Pregu in Cristu, vènenu cun qualcosa? Ouch… Ouch! Ùn vi dite à u vostru maritu?! Hè un banditu più chjaru. Chì, è aghju andatu in Papua New Guinea sola.., Oaya, per scrive una tesi, Wow., À propositu di i gruppi lucali allu., Iè!! Ah, bucchi, bucchi chianci!! Un pezzu di falciatrice ($ 1000), altrimenti ellu hè vulnerabile, un assassinu di u sestu è u livellu più altu, immerse u mo cornflower è tù, forse me.

– E chì aghju da fà? – Hà sorpresu u duttore.

– Chjappallu, mullite, cumu si dà un drink!!

– Madama, chjusu, ci vole à salvà, avete rafale sott’à u ombrello è sopra à i ghjinochji… Mdaaa.. Qualcosa chì cunsideremu scientificu. Lena! Helen! – Hà chjamatu un giovanu furmatu, una scola medica lucale., Cù u nome di Dandelion.

Dandelion Lena, strittendu u culo è cunfortemente parlendu cun ella intornu, si appoghjò à u duttore.

– Iè, Putin Donald Trump. Sò pronta…

– E perchè avete u nome Dandelion?

– È quellu, hehe. – hà coperto cù una palma u nasu longu un mop rossu, chì pagava solu nantu à i ritorni, ma pareva una vergine. – per tipu aghju truvatu in col è mi cuntenta.

U duttore si guardò à u so visu, ancora senza figura arruffata, slim, è, allargendu i so ochji, pigliò un profunnu soffiu di profumu, sgrossendu e ciglia.

– Wow, arrubendu, andarai in a sala d’emergenza, dumandassi à u sgiò Ivanov. Diterete quandu ellu risponde chì a nascita hè stata in modu normale nurmale, ma à causa di una mutazione, i geni ùn anu micca cunvergutu, è hè natu un zitellu neru. L’avete?

– Iè, sgiò camaratu Putin Donald Trump. – è l’infermiera fieru in a porta. Risulta in a sala di emergenza è dice:

– Salute, è quale hè u signore Vasil Ivanov?

S’hè alzatu è risponde forte.

– Iè!!!!

Ella u guardò sopra è ghjalavu, elevendu u collu à u limitu, i so musculi massivi, in particulare intornu à e spalle è à u collu, è spaventatu, hà apertu i so ochji, a bocca è i nasi cun timore. Dopu chì si ne vultò è hè tornata rossu à u duttore.

– Eu, sgiò camaratu Putin Donald Trump, aghju paura. Hè tantu grande, forte è mutu. – E si sciaccò cù lacrime amare. U duttore pigliò l’orlu di u vestitore è asciugò l’ochji, affaccandu lacrime grose, cume una gelatina in faccia, cume una signora di pulizia che sguassava una polvere di l’annu da una finestra. Comu una cunferma di quessa, respira ancu in a so spazzola, scuppiò e mosche è pruvò à cuntinuà a pettine, ma Lenochka si alluntanò, corse in a stanza di trattamentu è, chjusu da l’internu, sdruchjò in u divano. Sì i so snori di porcu ùn sò stati intesu in u corridor, allora i compagni lucali malati avarianu rottu u serratura di a porta, vulianu lavarsi.

U corpu d’Ivanov stava spiccatu trà i previsti, soprattuttu, cunsiderendu ch’ellu era solu, senza cuntà u vechju filu, chì mordia l’angulu di linoleum sottu a sedia seguente, masticò modestamente. U duttore, horrificatu da u voluminu di l’aspettatu, fussitu. Pensu chì inadvertentemente ellu caderia sottu una manu calda è pate un ratu in a faccia, scappò fora di a sala d’attesa.

– Cosa da fà, chì fà? – Murmurò sottu a respira è si ne hè andatu à u so uffiziu. -Va!!! – L’hà purtatu, è hà pigliatu u telefunu da u pettu, hà marcatu u numeru di u telefuninu di salvezza. – Ole, ole… Merkel?.. Sò eiu, Putin Donald Trump. Listen college, avete qualchì paziente per avà?

Theresa Merkel May, hè stata un cumpagnu studiente è hà travagliatu per una detoxia medica lucale.

– Ci hè… è chì? – dumandò Theresa Merkel May,

– Mandallu à mè per dichjarà a nascita di un parente. Allora vi pageraghju.

À questu tempu, aghju dorme nantu à un lettu duru è era preparatu per a surtita. Per esse onesto, mi ricordò vagamente cume era statu purtatu à a stazione di sobering, ma mi diciava digià di fà una pianura. Vintri minuti dopu aghju statu escortatu à l’uspidale, senza ellu sapiu stessu. Eiu stessu mi paria più dilicata da a nascita, à u listessu tempu – senza casa (descendenza staghjunata di a vita mundana). I mo ochji si lampavanu cum’è una rana. Dui verru grigiu criscinu nantu à u mentu è u nasu sinistra. Trà i denti aghju avutu solu dui stumpi poderi è quattru radiche. A mela di Adamant s’avvicinava abbundantamente intornu à u collu, u restu pareva simplice: un inseme di e mio ossa s’appoghja in un saccu di coghju è l’osse non rasate cumplementavanu a vista di u mo corpu.

Dopu avè messu a mo punta nantu à una sedia, aghju pruvatu à isolà a siluetta bifurcata di un duttore davanti à mè.

– Saluta, Vasya. mi salutava.

– Iè. Aghju rispostu.

– Quì, centu grammi di alcolu pur! – Impedì u bicchiere versu mè. – Ma ci vole à esse travagliatu. In generale, anderete à a sala d’emergenza. Ti dumandu à u sgiò Ivanov. Hà da risponde: “I!”. Tu dici: “A nascita hè andata bè, ma per via di a mutazione, i geni ùn s’arrispundenu micca, è u zitellu neru hè natu. Ti capite?”.

Aghju pigliatu à un biccheri. U duttore l’hà tenutu.

– Avete?

– Iè! – scruccò nervosamente da a mio ànima, è aghju gullatu sguassatu u vetru. M’anu postu una roba bianca, un cappellu è a lanciavanu da l’uffiziu. Vale bè ch’e aghju riisciutu à sguassà u vetru. È indicendu a porta di a sala di emergenza, u vechju levitu s’hè fattu sentimentu.

Sò surtitu è dumandatu a risparita.

– Quale hè Ivanov? Hk.

– I!!! – arraggiatu à e mio arechje.

– Ascolta, fratellu, a nascita andò bè. – videndu à ellu cum’è una torre d’acqua, aghju continuatu, ma u mo capu era stancu è u mo collu s’addormu è abbandunate u mo sguardu finu à u ombelinu, dritti u mo capu. – nurmale, ik, passatu, ik, nascita. Iè!!! Ma vi pate a mina cù l’acqua, nò? E dopu u zitellu bruttu hè natu, ik, anu chjamatu Genuva! È mi chjamu Vasya. Avete?

nota 12

Tre Georgiani Saakashvili…


Vogliu, mi vogliu dì in u mercatu, è pensu chì Apology hè una ipocrisia à Diu è incuragimentu di u Malu, perchè si scusate una volta, pò piace cumu arrubbà, tumbà è accione simili. Avemu bisognu di penti solu à Diu è fiducia in a so misericòrdia, perchè solu Ellu hà u dirittu di pardunà, è a ghjente prega per u pirdunu in e preghiere, vale à dì: Perdona i nostri debiti, cumu perdonemu i nostri debbitori è ùn ci porta micca in tentazione, ma consegna. noi da u Malu. Dunque, hè più faciule per micca di cumette intenzioni male per ùn pricà à Diu u perdonu. È l’Apologia di l’offenda hè una dipendenza di a droga passiva, chì hè sempre dumandata da a cuscenza di l’Anima di scusà, è per quessa a raghjone. – Aghju pensatu è hà cuminciatu à ricurdà ciò chì aghju aspittatu è ciò chì avia bisognu. Si firmò, fighjò intornu – u mercatu agriculu cullettivu hè digià chjusu. Parechje persone cullanu lentamente e so diverse merci. I carricatori cù roti caccià i carretti pieni nantu à i cuntenituri, è mi stendu è ricordu di a raghjoni di a mo presenza quì. Un saccu di pinsamenti mi venenu in mente, è solu quandu ùn ci hè una penna à manu. E sta volta, i mo pensamenti sò cumu i cavalli acceleraranu in l’esse, è quellu chì sà se mi ricorderaghju di novu, in qualchì locu di a mo ufficia, per fissallu per l’eternità, è avà mi ricordu di qualcosa d’altru… Mi ricordate è cuminciò à ricercà à u ritmu chì avete bisognu, perchè u mercatu hè chjusu, è prima ùn possu micca visità per via di u travagliu à quale aghju ansiosu è cusciente. Vogliu, u primu georgianu ferma daretu à u bancone, davanti à ellu hè un canna è l’inscription à quì: “pesciu vivu!” Vu nantu à ellu è mi dumandu. A nostra cità hè chjuca è in cunnessione cù e attività prufessiunale, cunnoscu guasi ogni residente per nome è cognome. In cortu, mi sò indirizzatu à nome.

– Hello, Genatsvale! L’aghju salutu.

– Cabaret Jeba, fratellu! rispunnì cù gioia.

– Ciò chì vendite pisci vivi?

– Iè. – riluttò rispose. Perchè à rilicazione? E perchè ellu hè u mo rivale, persegue constantemente a mo moglia. Aghju guardatu in u canna è dumandatu.

– È chì ne face cù u ventre à a cima?

– Hush, pena. hà avvistatu. – Ùn vedi micca, hè durmendu U tempu dopu, per un ghjornu, razza cum’è una saiga in muntagna, in acqua in un barrica. Iè?!

– Iè?! – Aghju guardatu più vicinu à u canna è ripigliò brusgiamente u capu nantu à a volta. -Fuuu!! Perchè ella li fegate cusì?

– Hè stupidu?? Quandu dormite, chì cuntrolevi stessi?? Vai, ùn ti ne inghjuli di travaglià. U cliente sanu era spaventatu, a so dumanda stupida, è ancu un intellettuale?! Wah wah, venite da quì … – Givi, chì ebbe in furia à a rifuggiata chì si ritruvava in mè, hà cuntinuatu à perseguite.

Vu più luntanu: a seconda georgiana face a vendita di l’albicocca. Nuddu più, ognunu hà dighjà arricciatu.

– Quantu apricot? Ti dumandu.

– Quince rubli, un kilogrammu! rispose.

– State à sente, sì novu? Ùn aghju micca vistu prima. Aghju dumandatu.

– Sò fratellu Givi, mutatutu ieri.

– E sò medico, vedi l’uspidale? Aghju travagliu quì. Vicinu à u mercatu.

– vedi.

– Ascolta, aghju solu vinti rubli. Pesemu vinti, per piacè.

– Ehi, ùn vedi, un kilogrammu resta. Pigliate tutti.

– Iè, forse in furia per travaglià cù u mo cohabitante in furia di u travagliu, se fugguiu à casa, saraghju tardu da visita. Vendi à vinti?! Per piacè. Aiutate fora, è ti ne aiuterà in modu allora più tardi.

– No!! – tagliatu u sicondu georgianu. – Chì mi pesa vinti tebe, è induve u restu induve? Un kilogrammu hè pigliatu, ma a mità kilogramma ùn hè micca. Una mansa di… què, manghjaraghju me? Chì sò, sceccu? Vai u cervelulu ùn cazzi. Vai, ùn ne disturbà micca… Uryuk, Uryuk! Albicocca grassa fresca!!! – Notendu à u duttore, hà iniziatu à gridà i Georgiani à un mercatu viotu. U duttore stava davanti è disse prima di lascià.

– Ben, allora. Vi vene à u mo spitali. “È eu, u tristu duttore, era andatu, ricurdendu di tuttu.” – Assicuratevi, pisanti…

È di sicuru. U ghjornu dopu, sta seconda georgiana, ùn avia micca vindutu l’ultimu kilogram d’albicocche, u manghjò senza asciugà è si avvelenò. Venu à mè – un duttore senza residenza fissa, affittendu una stanza in sta cità, è aghju acquistatu un diploma di duttore in u passaghju di Mosca sott’à u nome “Okhotny Ryad”. Ma u fattu chì simu medici senza casa hè vera. Induve ci hè una epidemia, campemu quì, induve a guerra hè ancu induve vogliu travaglià quì, perchè sò un figliolu sperimentatu di a vita mundiale! Dunque aghju ghjuntu in Pruvincia per un pocu salariu. È a certificazione ùn hè micca stata verificata. Quale sarà quì, è a cunniscenza nantu à Internet di remu, solu ùn sia micca pigliu, soprattuttu chì u principiu di cunsultazione aiuta. In ogni locu ci hè un subordinatu chì hà manghjatu stu cane è si prepara à a ritirata. Allora decidenu a cosa principale… In generale, sta seconda georgiana m’hà invintatu è m’hà svegliatu cù un colpu à a porta, dopu un weekend di tempesta senza casa.

– Intri, pusate!! – senza alzà l’ochji, aghju suggeritu. – Di chì vi ti lagnani?

– Er, dottore, u stomacu s’hè gonfiatu, ferite. Eh?!

– Strisce à a cintura. – Aghju capitu è scupertu quale hè vinutu à mè, ma ùn hà micca datu una vista. Si avvicinava da ellu cum’è un furasteru è ascultò u ventre capelli.

Qualchissia scruccata è sbuchjata in l’internu.

– Mdaaaa … – Aghju tiratu, pensatu, sgrossendu a faccia è disse. – Ehi, cari, chì hai manghjatu?

– Uryuk. Probabilmente si scurdò di lavà. – E i Ghjuridiani chiancianu à pena.

– Sapete, l’albicotta ùn hè basica di chì vede. Avete diatesi.

– Cosa?

– In generale, sì incinta.

– Chì stai?? hà sparitu. – Chì face cusì incinta???? Ehi, sì quellu duttore ieri, u sacciu!! Tù venitete!

– No, chi sì. Tutti i sintomi cunvergenu in un diagnosticu unicu, à gravidanza.

– Chì hè un altru sintumu, a gravidanza?! Ehi, wah, vai. Andaraghju à un altru duttore. Vi rende vendetta per mè per l’albicocca. – è saltendu fieru si alluntanò. Mi ridianu, è ridiculava maliziosamente à mè stessu, è pigliandu u telefunu, marcò u numeru di a seconda clinica.

– Alle, Seryoga. Neve gialla? – hè ancu una casa senza casa, ma hà studiatu in a Biblioteca Pùbblica di San Petruburgu è sapia di più chè mè, di più ellu, à u cuntrariu di mè, abitava in a sala operativa, in più di u “rifugiu di notte” e cantine, induve li piacia à fà e dumande stupente. Chukchi, perchè ancu in Chukchi. È dunque, occupa u postu di capu di u dipartimentu terapeuticu è, cum’è mè, terapeuta. – Ehi, Seryoga, Gomiashvili ti vene da avà, cù avvelenamentu intestinali. Dìdulu chì hè incinta.

– Siate sicuru?

– Cosa differenza ti face, dite!

– Va bene.

– Aiutate, altrimenti queste albicelle sò state chjappu in a nostra Russia, ùn simu micca cunsiderati per tutti i persone…

– Ehi, u faraghju, fratellu. – È fattu.

Ci hè una seconda georgiana in u mercatu tristu-trista è chiancennu. Un terzu georgianu si arriva à ellu, chjucu è chjappu una piattaforma di carte chì stucchendu u nasu.

– Ehi Givi, chì hè cusì tristu?? Andemu à u puntu (culo) cù un ghjocu?!

– Heh wah wah, lasciami me sola, sì!! Vede u stomacu? Basta digià ghjucatu. Babbu vi sarà prestu.

– Eeeeeee?! – u terzu Georgianu si sticcò è, si firmò, fighjò u ziu…

nota 13

Scusate, serve per u pane.


È era quellu friddu invernu, prima di l’anniversariu di San Petruburgu, in a vigilia di a festa di San Nicola u Meravigliatore, u custruttore di tutti i vaghjime è di i senza casa, è era cusì chì tutti l’ortodossi si preparassenu à a chjesa, è ciò chì i penseri purtavanu cun elli era a so propria impresa. Ùn mi pudia rintrunchjassi da a dea di Lenin, chì u partitu dirigente avia messu in difficultà cù tutta a mo zitiddina è a mo ghjuventù, è poi finì la scola, cusì perestroika, è di chì tippu, e i dii fussinu ricustruiti da Lenin à Ghjesù, se vulete di Ghjehova, è voi vulete Allah, Krishna, Vogliu, ùn aghju micca… A sceglie quale ti piace o piace?! È ancu i cumunisti, chì anu a verità chì ùn ci hè nimu Diu, anu cuminciatu à crede à tutti in i so. Di moda, è votanti piace. Doomsday, parallella à u mondu, alieni, in cortu, polveri è pulveri u cervellu di e persone, per ùn fà furia è ùn dumandà manghjà. Cambia tuttu. È a Fede hè dubbitu è cunniscenza, è u fanatismu hè un ponte davanti à l’altru. Cum’è un ortodossu dissi: l’ortodossi ùn sò micca cristiani, ma Alahakbar hà bisognu à tumbà tutti. In breve, u travagliu di Diu, questu hè un affare persunale. Ci pusavamu in a furesta di Lavra, in l’inguernu era spaventatu è aghju pruvatu à fondre un focu da i ghjurnali congelati cullati da i monachi per i ghjurnati critichi, è anu caldu urbanu. E perchè affucà? E dopu, per tastà u calore. In una vita senza casa, un manghjatu calore ùn manca assai, in particulare in l’invernu. I salchicci, i manciari di cunvenzione è l’altri fast food sò diventati longu ancu noiosi. Ma u principale era avanti. Più tardi, Lech hè ghjuntu, chjamata Humanoid. L’uffiziale di a pulizzia di u distrittu l’hà permessu di fumà quandu avia dodici anni, postu chì a so mamma si era andata fitta da binges.

– A crescita ùn hè micca esciuta, cusì u fumu. disse à l’Umananoid, chì era fieru d’ella cum’è ordine cumunista in i tempi suvietichi. Hè statu cacciatu da un internatu pè i moroni perchè hà rapitu un maestru, è hà chjappatu. Ghjustu hà dettu:

– Ti tuccherà se ùn dà micca!! – hà datu paura per a so vita. Puru ch’ella era più alta dui, i so denti eranu trè più chjuchi cà i so cavalli.

– Ben, avete alcolu? Aghju dumandatu.

– Iè. risponde è si pusò à u focu, chì ùn stava à pocu ardente, ma. Tarzan hà dimustratu novu. Tuttavia, aghju lampatu questi ghjurnali congelati. Hè un prigiuneru sperimentatu, diciannove anni di prigione daretu à ellu, lasciatu in Sovdep, è andatu in demucrazia, l’anu scrittu fora di a capanna è aiutatu a so mamma à pulizziari, appena vendenu l’appartamentu induve hà crisciutu è hà campatu tutta a so vita à a zona. Era frescu, hè diventatu ladri, è rilasciatu cum’è un capricciosu, ma da a vista, ùn hà micca dettu cusì. Hà cambiatu in un prufissore-imprenditore, hà ancu messu occhiali adatti, è hà ammintatu i tatuaggi in e so mani cù guanti di cuir è ùn hà micca cumpratu nunda, Diu hà avutu tuttu. Campava in u carrughju è mette tutti i soldi ricevuti da ingannà l’extorsioni nantu à un alloghju. Dunque, era un tippu sensuale è preferia negoziati cummerciale invece di lotte.

Vika, u solu femminile femminile frà noi, hè ghjovanu è dighjà pocu umfatu da beie meth à ghjornu. Solitava di campà in Estonia, in una famiglia nobile ricca. Dopu chì si maritò cù successu è si trasfirìu à u ziu cù u so maritu in Pskov, induve u so maritu hà uccisu u ziu, è vinnenu a so casetta, ma ùn hà micca ricevutu soldi è andò in furia à San Petruburgu. Sò ghjuntu in l’estiu è l’aghju andatu à capì, ma a discriminazione naziunale a sopravviviva da u pannellu, è ella s’hè unita à noi in Tarzan. Ella beva è perde a so presentazione. True, ella hè stata sempre datu per u serviziu, ma i clienti assai ebria, è dopu solu un mezzu di dollaru è micca più.

Dima, u prossimu elementu di u nostru gruppu hà purtatu, guidò – Churka.

Paria cum’è bacon affumicata, guadagnatu strettu in e chjese. Aghju andatu cun una mochja è aghju dettu chì vulia andà in casa in Kazakistan. E questu hè accadutu per dodici anni. Passava a mità di i so soldi per ellu stessu, è a mità per un alloghju.

E più di Lyokha. Lyokha era un dimore in un file medico è era vestitu stupidu: un mantellu di edera nera in a regione di i codici sfondata à e costure è era visibile una strata grigia clara, chì umiliava u so aspettu à u statu di un charomyga. U so cappello di piena di peluche pareva un guerilla. Tuttu ciò chì mancava era una cinta rossa nantu à a visiera cum’è u guerrilla, ma hè stata rimpiazzata da i punti di pittura blu. Era ancu visibile nantu à i dita di e so mani è di e mochelle, chì si scrochjava quandu a pittura ùn era ancu micca asciutta. È s’hè imbruttatu u ghjornu di a matina, quandu u avemu incontratu in u metro. Hà spiegatu questu per u fattu chì i guardii cù u metro li dumandonu di pittà un frontiere di plywood vicinu à un arbre di strada, pusatu nantu à a vigilia di l’annu novu per cinquanta rubli. Ma accunsentia à sta impresa, ma ùn si sò trovu pinzelli è Lech hà adupratu una spazzola di scarpa, è li scrincò e guance perchè si scrianzonu, è u cappellu era impiccatu cù e mani pittate perchè i pidocchi caccianu un capu chì ùn hè più cà una testa di gattu di diametru è questu ùn hè micca graziosu. In a sera, una tempesta di neve hà scuppiatu l’arbulu. Ma Lyokha era un muvimentu difficiule, è inclinazioni biterroriste, più precisamente, quandu avia dumandatu di soldi per pani, nò, ùn era micca cusì. Quand’ellu urlava di pani in tutta a strada, parechji si ne spaventavanu solu, è poi, pigghiendu una manciata di pidocchi sott’à u bracciu o da a testa è in altri posti, li lanciò, correndo tranquillamente finu à u collu di a vittima, chì risultava esse mogli avariani. novi russi è sfarente naziunalità. È hà lasciatu in segretu, maldendu per quattru generazioni. Era Lech. Dopu ellu hà suggeritu chì andemu à a sera à a chjesa Nikolaev, situata vicinu à a Piazza Sennaya è di cacciate soldi.

Di sicuru, Churka è Vika si sò alluntanati da a pruposta, dicenu, una idea vuota. Dima andò à Kukuyevo à u so cumpagnu paisanu, è Vika hà dispostu una buttiglia di vinu cù u Kostya sorda, chì era veramente senza orechja, l’hanu tagliatu in Cecenia è ùn l’anu uccisu, ma hè un’altra storia.

Dopu avè manghjatu in i cibi caldi friddi cotti in l’aire frescu è in u centru di a metropole è u bevemu cù l’alcool, andemu nantu à u nostru affari cum’è l’abi. Ci era soldi in u metro è avemu avutu da salta sopra e barriere. Lyokha, micca ricca in crescita, calmava tranquillamente sottu u turnastile, piegendu ligeramente. Tarzan s’arrampicava sottu un recintu portatile, è eiu, cun centu e tredici chilogrammi, aghju attraversatu u turnastile, arrampicatu in una dita densa à un magre studiente magre, più precisamente di i so nastri elastici, affinchendu in u spaziu di passi in movimentu è di barre orizzontali. A ragazza hà sbuffatu tandramentu quand’ellu l’imbottiva più duru cù u mo “tornavitariu” si scusò è corse, persa in a folla. Quì davanti à u lobby di u metro chì avemu scontru. Dopu à aspettà u trenu, simu pressi in un carru pienu di cramponi è…

Tarzan hà gridatu in tutta a vittura da l’altru finale:

– Svegliate quandu ghjunghjemu!!! – Hà cullatu versu i sedi è scacciava insensamente i dirigenti è i dirigenti assestati. Obmaterilli è andò in lettu. E persone si sò resentite in silenziu è cun pacienza. True, dui giovani vulianu guarì u melone, ma unu fermò l’ochji subitu è impiccatu da a folla. Sò solu chì Tarzan hà avutu da parechji anni in famiglia in a zona cun un ex monacu tibetanu, un spertu in arti marziali.

Aghjunghjendu à a piazza Sennaya, avaremu nantu à a scala meccanica. Qualchidunu s’alluntò daretu, chjappò Tarzan à u coccyx è s’hè alluntanatu, dimustrendu chì i San Petesburghi, chì ùn eranu micca cundannati, ùn sò micca fagoti, ùn ci sò sempre eroi di u Neva è solu ùn anu rinunziatu. Tarzan, puru siddu lucale, hà silenziatu u fighjà.

Salendu in u scalu, senza nunda di fà, Tarzan hà procedutu à scuffà l’Umananoide cum’è un cucciolo. Sbattulò, smintu, è, risistendu, era in furia.

– Detala, Tarzan! – curreghjendu u so cappellu, criatu Lech. – finisci!!

Tarzan si ferma temporaneamente, è l’Umananoide, apprufittendu di u mumentu, si turcò u cappellu è si pigliò, hà cuminciatu à sfraccià publicamente i pidocchi. Tarzan ùn li piacia micca questu, è ancu i pedoni chì stavanu è arrubanu nantu à l’escalatori.

– Chì stai, allevatu, disgraziate ci?? si urlava à tuttu u metro è cuntinuava à scuzzulà u Humanoide. Lyokha ùn l’ha pussutu stà è hà imbuttatu u “conigliu scimio”, si mischjò è cascò nantu à u culo, spruchjendu i passageri innocenti in piedi. Da u latu di a caduta indignazione di folla seguita. A causa di Tarzan, tutti stavanu à a diritta, è dopu à a sinistra, cuminciaru à cascà. E solu un scalu da u manager di escalator salvatu da ferite, ma hà aumentatu a forza di u vaghjimu. Un munzeddu di picculi era digià visibule sottu.

Da u metro avemu ridiculu, è Tarzan cun u fingal.

– Bon, induve hè u to kushu-wushu? dumandò l’Humanoid. – chì, schmuck, hà capitu?

– Ferma, bastardu. – gridò Tarzan, appiccendu a neve à l’ochju. – Hè megliu andà in portu.

– Amatori, a chiesa hè luntanu? Aghju dumandatu.

– Fora. Blue brilla, vedi a cupola? – hà dimustratu Lyokha.

– Ebbè, ai diavuli cun sè stessi, quantu di più per tagliallu?! – I sò stati suspresu di vede a distanza da noi à ella, cum’è di Pechino.

– Nunda, ci vole à piglià u trineu da u zitellu, è u freak vi hà da piglià. – impittatu Tarzan.

– sì un freak sì!! – Lech hà sbuffatu è cusì causatu una rivolta di Tarzan.

– Hai sempre quì? Avete compru vinu?

– È per chì?! si dumandò l’umanoide, sbulicendu i so ochji di ratti.

– In u to culo! Si ne era andatu, cane stinkante!! – hà urdinatu Tarzan.

– Chì ci urli, què?! – hà offesu Lyokha.

Onestamente, se aghju avutu soldi, mi daria à ellu, ma tali era solu osservatu in l’Umananoide. Sempre hà avutu soldi. Solu hà pensatu chì ùn sapemu micca, è hà pensatu chì sapemu, postu chì eramu sempre daretu à ellu.

Dopu avè bevutu una buttiglia di portu, Lech si congelò è trudò dopu. Andendu nantu à u trotu drittu, ùn eramu più preoccupatu.

– Vergogna! – sintemu una voce alta, vechja. Si vultò è vide à Lech chì stava, chì stava simplemente scrivendu in mezzu à a vallata, senza dà attenzione à i passanti. È solu a vechja nanna zingana li fece una rimarche. Rispunniu in modu sfarente. Lu tirò l’apertura sovietica da turnà è senza ammuccià vergogna, è senza mancu piantà per sguassala, a pigliò da u collu è facse una ondulazione da l’apertura.

– Ora, vechju, mi stancerà l’ochju.

– Lyoha, frenu. Sò un stupidu? – l’emu arrestatu.

– È tù cun ellu?! Bisogna à sparà!! – fughjendusi da i pazzi sbagliati di l’umanoide, a vechja gridò, scappendu a fughje.

– Hè necessariu di sparalle. – è l’avemu pigliatu à Lyokha da l’arpa è avemu purtatu circa cinque metri, l’abbandunamu in una neve per rinfriscà. Dopu avè fumatu, continuemu.

Dopu avè scumpattu i principianti zingari è e donne anziane in a chjesa, mettimu Leha cù u cappellu à l’entrata di u portico, è andemu, cum’ellu era dettu, à u tempiu per pricà à Diu, perch’elli arrubbessinu di più. Creia, è noi piccatu. Avemu intrutu in u locu è noi pusamu nantu à i banchi dormendu. Cumminciava caldu.

Ùn sò micca quant’ellu ci scundiscenu, ma Lech ci hà svegliatu cù cura.

– Stasyan, Tarzana!

– Scappate di mè, Satana!!

nota 14

Sottu Cantina


– Bon, allora? Andarà questu giardinu?

– Dannatu, ci hè una piscina.

– Pè.., è vitture intornu.

– Voi, Dan bazare, chì ci hè un locu?

– Muuu. – disse Denis. – Aspetta, nò?! Quì!.. Sottu!!. Aghju vissutu in ella per sei mesi!!!

Ci vultemu versu ellu.

Dopu falò da u cartulinu falendu per i scalini di u veranda di u sotano, da a sinistra avemu vistu un ghiaia è un terzu di a porta chì li appiccicava, apparentemente, l’entrata à u sotano.

– Da caccià!! Eiu urlu à un zingaru. Famosu u scuppiò di manera famosa, a porta s’hà lampata cun un gridu. U zingaru entrava ind’è a porta.

– Oh, picciottu, ma a merda flotta quì?! – i zingari eranu spavuti è, sfracellendu annantu à l’acqua, sò vultati à noi.

– Chì hè, crescente? – dumandò Dan.

– Andate quì è quì nantu à l’isula bem un beie. A luce falà da l’apertura è ùn ci hè nimu. (Hè à dì, cops). – Aghju decisu è pigliatu una buttiglia di portu. Abrendu in un cercolu cù i me denti, l’aghju mandatu à un amicu. Vogliu nutà chì solu i cumunisti, i pulizzeri, i militari è l’alloghji anu u dirittu di chjamà veramente unu “cumunu!” E què: e cose sò liberi; cibo in latte o alimentazione, ancu gratis; abitazione in sotini è atticuli, di novu gratuiti. Chì ùn hè micca u cumunisimu?! In corta, u mo amicu accettò l’offerta da mè cun piacè. Aghju apertu una altra buttiglia di portu è l’aghju offruta à Dan è u terzu, apertura, aghju trascinatu a zingara. Sò cascati in cunfusione, è aghju pigliatu un vetru dispostu è l’aghju introduttu in u centru di a folla.

– Che, cacciatu? Pour?! – aghju surrisu. I trè abbandunavammi in un mumentu è di novu cadunu in cunfusione, fighjandami intensamente.

– Chì stai mirando? Un beie! Suggerì è beie un biccheri. U silenziu hè statu rottu da u cumpensu incomprensibile.

– E questu hè ancu micca un’isula, ma questu wh-how-it?

– Ass. – I Gyps anu affirmatu.

– Iè… no, beni bè è beni à meziornu, ancu..

– Va, bè?

– P-peninsula, moron. – curretta cù una burla di Dan.

– Iè. Zingari zingaru, chì site? – Comare hà alluntanatu a so attenzione.

– Kuz Jabere, Vishma.

– È in Russo? Aghju dumandatu.

– In russu ùn traduce micca.

– Mira, dissipava u silenziu di u minutu è allargò u dito di una mano, Camarattu è l’altru, tenendu un pugnu cù a ropa, u zingaru in quellu mumentu urlava una onda per ellu stessu, facendu spuntà tuttu u flottante. Circuli apparianu annantu à l’acqua da a colonna di u pianu di u pianu di u sotano, illuminatu in pienu crepusculu, allora un capu calvo furzutu è un musellinu inchaditu da una donna. È tuttu questu ùn hè micca cusì rapidu.

– Ah, ai diable?! – Surpresu senza stazzatoghju.

– Scegli quì! – ferma Dan cù una bolla di vinu.

– Oh addiu, un cadaveru!! – A zitana saltò è abbandunò a so buttiglia, quella per l’Ulka, sbattendu. – Oh cumbattite, mullizzu!! – Era ancu più spaventatu è alzò una bolla.

– Iè, un cadavre. – Aghju sustegnu tranquillamente.

Avemu cuntinuatu a ghjumenta in un altru locu.

Una settimana hè passata. Nantu à un nickle vicinu à a stazione di metro Alexander Nevsky Lavra, u coppiu coppu s’hè alluntanatu, si fermò luntanu da noi è dui guardiani surtìvanu da ellu è si avvicinonu versu noi, benissimu, assai lento. Aviamu manghjatu in a colonna di l’Hotel di Mosca. Avemu avutu una scelta: sia di beie l’alcohol diluitu cù acqua santu da a Lavra, ma di cascà in e mani di a ghjustizia; o rompe in diverse direzzione, ma ùn abbattenu micca è ùn portanu micca e so cundizioni à a normale. Eiu è un coppiu di cumpagni caminamu un pocu più in lati opposti, sparghjendu è sparghjendu a vista di a folla.

Hanu pigliatu Big Seryoga cù un ochju neru, chì e palpebre inferiore parevanu una labbia. E i so cumpagni di bevande. A ragione hè stata, secondu chì s’era risultatu: a rimuzione di u cadaveru da u sotano, induve era statu prima di pruvà a caccià. U cadaveru, s’assumiglia à a nostra partenza, à volta, avè fattu un semicirculu settimanale, affiancatu à u travagliu di u principale di riscaldamentu cun un diametru di duiecentu millimetri ognunu, un paru rigidu di bundle è impannillatu in tela d’altru, è di fibra di vetro…

À U GIORNU. Verità umoristica

Подняться наверх