Читать книгу Detectiv nebun. Detectiv amuzant - StaVl Zosimov Premudroslovsky - Страница 4

– Ahhhh!! Ahhh!!! – auzit din curte.

– Ce este? – a sărit din pat Ottila, întrebându-se. Mintea lui era încă într-un vis și a căzut încet pe pernă și a sforțat imediat.

– Ahhhh!!! – Blop a sărit din nou și a căzut cu capul în jos din pat. – oh, la naiba. – A apucat fruntea cu palma. – Ce strigi, prostule?

Pale Isolda Fifovna a intrat în cameră cu ochii largi, acoperindu-și gura căscată cu ambele mâini.

– Aa, aa. se năpusti și arătă un deget spre ușă.

– Ce altceva? – stând pe podea a întrebat Klop.

– Acolo, în hambar…

– Ce este în hambar? vorbește mai clar…

– Există o pisică moartă…

– Ce pisica? Întrebă Ottila din nou, frecându-și fruntea umflată. – Despre ce vorbești?

– Mami! – După ce și-a întins ochii pe podeaua vocii, a spus ea.

– Acum, hai să vedem. – Ottila s-a ridicat în picioare și a plecat desculț în poalele sale la hambar.

Ieri, s-a întors târziu noaptea, când toată lumea dormea și, prin urmare, nu a întrebat despre trucurile prizonierilor. Zhinka îl urmă.

Hambarul părea înfundat. Toți împrăștiații înșelați au rămas neschimbați. Osteroidul Odnoglazovici stătea în mijlocul coșului de gunoi: un pensionar, un veteran al muncii, un cattleman de clasa a șasea, născut în ziua astronauticii. Soțul bunicii Klawka, mai precis, Claudia Aldarovna von Schluchenberg, fiica baronului, fiul nelegitim al lui Lenin. Ea le-a spus tuturor că.

– Ce faci aici? întrebă Ottil, un bătrân care suferea de distrofie.

– Stau. – Bunicul a răspuns calm și a strâns telefonul.

– Văd că nu lucrezi.

– Și ce întrebi atunci?

– Cum ai ajuns aici? – a adăugat basul Isolda.

– Du-te, îmi dau seama. spuse Bedbug către soția sa și se întoarse către bunicul său. – Răspunde.

– Ieșind prin gaura din perete, Osteroid dădu din cap.

Ottila și-a făcut drum prin coșul de gunoi până la o gaură din perete și a văzut partea din spate a unei vaci care și-a ridicat coada. El se uită în sus la ea și era îngrozit: acoperișurile caselor erau vizibile.

– Există o stradă sau ce? l-a întrebat pe bunicul său.

– Heh, desigur.

– Și unde este tot vitele mele? – Primul lucru care mi-a venit în minte Klopu, care cu vedere laterală și păr senzorial al urechii privea în jurul hambarului din interior. – Da, scoate-ți fundul, strigă el și trase coada vacă. Ea, în răzbunare, i-a turnat un curent, ca dintr-un furtun de incendiu, cu o presiune de o sută de atmosfere. Ottila s-a îndepărtat de presiune cu doi metri spre spate și cu ceafa a plonjat în gunoiul de porc. Isolda a alergat la el pentru a ajuta la inerție și s-a ghemuit, sprijinindu-și capul de pieptul ei magnific. Și voia să suspine…

– Fu! – Și-a aruncat cu repeziciune capul înapoi în rahat și, cu vedere laterală, a privit cum presiunea machiului care se revarsa din gaură a murit: «Muuuu!!!» – vaca mârâi, dartanula și o luă înapoi, fluturându-și coada de la bzyk. și alte insecte.

– Unde este cheia? – bunicul a întrebat și a lăsat un inel de fum.

– Care este cheia? – a răspuns ebraica Bedbug, ridicându-se din rahatul de bălegar.

– Soția mea, pe care ai condamnat-o în sclavie!!! – Osteroid se năpusti și se sprijini în genunchi cu mâinile în picioare. Fața lui exprima moartea.

– Isolda!!

– Ce, scumpo?

– Unde ai văzut pisica?

– Acolo, gaura. A urcat de aici și s-a mutat? – a căzut în culoarea lui Isold. – Am vrut să o înșel, uitându-se, iar ea s-a transformat într-o mumie și pe acest bunic-babai.

– Unde este soția mea, fascistă? – îngrijora Osteroid.

Unde sunt acești lucrători migranți? – a întrebat soția Klop.

– Nu stiu? – ridică din umeri Isolde. – Noaptea trecută stăteau într-un trio, aici.

– Si atunci? – Ottila s-a ridicat. – Și tu – stai jos, acum ne vom da seama.

– Și apoi m-am dus la culcare.

– Unde s-au dus? Cei doi sunt în regulă, dar Toad?! Este pedepsit cu arestare cu muncă forțată. Au scăpat. Evadare!!! Apelați urgent la Intsefalata. Avem o evadare.

– Și unde este soția mea? – Bunicul a spus cu glas tremurător.

– Nu a venit să practice muncă forțată. Ea va sta la fel … – Bedbug-ul era furios.

– Sef!!! Apchi, a spus Intsefalopatul și a apărut într-o gaură din partea străzii.

– Oh, ești deja aici? – Ce strigi? – a sărit din Bedbug. – Repede, laudă.

– Blablabla, apchi, patron, ești aici? Am crezut că ești în casă, așa că am strigat.

– De ce?

– Așa, asta, apchi, am adus…

– Pe cine?

«Chimist, apchi», a răspuns Intsefalopat, iar în loc de cana lui, o gaură roșie a apărut în gaură, acoperită cu acnee și anghile, o muscă înclinată, cu ochi albaștri, de un sătean și s-a schimbat imediat pe chipul lui Arutunov.

– Ei, cum? – a întrebat caporalul.

– Ce, cum? – Otila a înghețat întrebând acru. «Mi-l oferiți?» Sunt casatorit, te rog…

– Nu, cartușul, l-am reținut, apchi, și Incefalopatul l-a aruncat pe chimist în gaură, – târâi, haide, un fund gros. – Dar s-a blocat cu locul menționat din ea. După cum se spune: nici tudy, nici syudy. Așa este, o jumătate de centru în locul publicitat. Deci fundul nu a intrat. Acephalopatul a rămas în spatele zidului, lângă fundul chimistului de pe stradă.

– Ce a facut? Același rub de cânepă?

– Nu, mai rău. Batjocorind acasă apchi, animale. – a răspuns Harutun din spatele zidului.

– Vitele mele, ce vreau, apoi creez.., fu, creez. – stropirea cu elefanți, cu un chimist lisped.

– Si ce a facut? – a intervenit bunicul.

– Da, am văzut de pe mistrețul copitei cu un ferăstrău, apchi, vecini și sunat. – a raportat Harutun.

– Și ce este? Dacă aș vrea carne jeleu, – pentru scuză am fost reținut – blocat. – apoi poruncește-mi să tai întregul porc? Mai mult, încă nu există suficientă greutate și frigiderul a ars.

– Da, ar fi murit pentru tine?! – Surprins, stând în spatele soțului lui Isold și a râs.

– Da, n-aș muri, îți spun, veterinar și am vindecat rănile, după care am cusut.

«Linie de pescuit, apchi», a adăugat Harutun.

– Și ce este?

– Și ce este procesat? întrebă Klop.

– Moonshine.

– Da, anesteziat, apchi, – Harutun rânji. – că porcul țipă de tot satul, că până și Apchis, dependenți de droguri din nichelul de cânepă au scăpat. Și eu, Apchi, apropo, le-am trecut două zile, fără somn, fără șoim, fără Isold Apchi, o bandă.

– Ce fel de bandă electrică? întrebă bunicul.

– Ei bine, iubite, Harutun ezită și plângea.