Читать книгу Cartea Urantia - Urantia Foundation - Страница 272

26:8.1 (293.5) Al patrulea circuit al Havonei este uneori numit „circuitul Fiilor”. De pe lumile acestui circuit, pelerinii ascendenţi se duc în Paradis pentru a stabilii un contact de înţelegere cu Fiul Etern, în timp ce pe lumile acestui circuit pelerinii descendenţi ajung la o nouă pricepere a naturii şi a misiunii Fiilor Creatori ai timpului şi spaţiului. Există în acest circuit şapte lumi pe care corpul de rezervă al Mihaililor Paradisiaci menţine şcoli speciale de servire, care oferă un ajutor reciproc atât pelerinilor ascendenţi, cât şi celor descendenţi; iar pe aceste lumi ale Fiilor Mihaili, pelerinii timpului şi pelerinii eternităţii ajung pentru prima dată la o adevărată înţelegere reciprocă. În multe privinţe, experienţele acestui circuit sunt cele mai impresionante din toată şederea havoniană.

26:8.2 (294.1) Descoperitorii Fiului sunt ajutoarele superafice acordate ascenderilor muritori ai celui de al patrulea circuit. Pe lângă munca generală de pregătire a candidaţilor lor la realizarea relaţiilor Fiului Etern cu Trinitatea, trebuie ca aceşti descoperitori ai Fiului să îi instruiască atât de bine pe cei aflaţi în grija lor, încât aceştia din urmă să reuşească pe de-a-ntregul: mai întâi în buna înţelegere spirituală a Fiului; iar apoi în recunoaşterea satisfăcătoare a personalităţii Fiului; şi, în al treilea rând, în justa diferenţiere a Fiului de personalitatea Spiritului Infinit.

26:8.3 (294.2) După atingerea Spiritului Infinit, nu se mai dă nici un examen. Probele cercurilor lăuntrice sunt înfăptuirile pelerinilor candidaţi în vremea când sunt cuprinşi de învăluirea Deităţilor. Avansarea este determinată numai de spiritualitatea individului, şi nimeni altul în afara Zeilor nu poate pretinde să se pronunţe asupra acestei aptitudini. În caz de nereuşită, nu se dă niciodată vina pe nimeni şi nimic; nici candidaţii, nici ocrotitorii şi îndrumătorii lor nu sunt mustraţi sau criticaţi vreodată. În Paradis, dezamăgirea nu este niciodată considerată ca o înfrângere; amânarea nu este niciodată privită cu dispreţ; văditele eşecuri ale timpului nu sunt niciodată confundate cu semnificativele întârzieri ale eternităţii.

26:8.4 (294.3) Puţini sunt pelerinii care trec prin experienţa întârzierii cauzate de o aparentă nereuşită în aventura Deităţii. Aproape toţi ating Spiritul Infinit, deşi, uneori, câte un pelerin al suprauniversului numărul unu nu reuşeşte din prima încercare. Rareori se întâmplă ca pelerinii care ating Spiritul să nu îl găsească pe Fiu; dintre aceia care eşuează în prima aventură, aproape toţi vin din suprauniversurile numărul trei şi cinci. Marea majoritate a celor care nu reuşesc să îl găsească pe Tată cu prilejul primei lor aventuri, după ce găsiseră Spiritul şi Fiul, vin din universul numărul şase, deşi foarte puţini de pe numărul doi şi trei sunt tot atâta de lipsiţi de succes. ; toate acestea par să indice clar că există o raţiune valabilă şi suficientă pentru toate aceste eşecuri aparente; în realitate sunt numai nişte întârzieri implacabile.

26:8.5 (294.4) Candidaţii înfrânţi în aventura Deităţii sunt plasaţi sub jurisdicţia şefilor de însărcinare, un grup de supernafimi primari, şi sunt trimişi înapoi la munca tărâmurilor spaţiului pentru o perioadă de cel puţin un mileniu. Ei nu se mai întorc niciodată în suprauniversurile lor natale, ci întotdeauna la supracreaţia cea mai favorabilă reinstruirii lor în vederea celei de-a doua aventuri a Deităţii. În urma acestui serviciu şi a propriei lor mişcări, ei revin pe cercul exterior al Havonei, sunt apoi imediat escortaţi pe cercul carierei lor întrerupte, şi îşi reîncep îndată pregătirile pentru aventura Deităţii. Supernafimii secundari nu întârzie niciodată să-i îndrume cu succes pe cei daţi în seama lor, pe parcursul celei de a doua încercări, şi aceiaşi slujitori superafici, precum şi alţi îndrumători, îi ajută întotdeauna pe aceşti candidaţi pe parcursul celei de a doua aventuri.