Читать книгу Lumina Nopții (Legături De Sânge Cartea 2) - Amy Blankenship, Amy Blankenship - Страница 2

Quinn Wilder se uită în jurul biroului lui Warren, fără să știe dacă aflarea persoanei care a fost în spatele crimelor va fi un lucru bun sau un lucru rău. Cea mai mare parte a zbierătelor s-a terminat... sau cel puțin așa spera el. Privi spre Kane, acum că vampirul își întorsese spatele către cameră. Kane nu se deranjase să se apere... Michael făcuse o treabă bună din asta pentru el.

Ar fi trebuit să fie supărat pe vampirul blond și ar trebui să-și ceară scuze imediat, dar în momentul acesta, tot ce simțea pentru Kane era o frică ciudată și, ca animal de pradă, nu-i plăcea acest sentiment.

Kane rânji în timp ce privea pe fereastră. Chiar ar trebui să dea volumul mai încet la ascultarea gândurilor altor oameni. Deci, jaguarii și pumele erau împreună din nou... a naibii mare afacere. Ce vroiau de la el, să danseze de bucurie? Ei bine, nu avea chef.

"Vampirii fără suflet ne depășesc cel puțin zece la unu. Dacă îmi amintesc corect, Devon a fost întotdeauna un luptător agresiv. Poate ar trebui să-l sunam și să-l punem să se întoarcă și să ne ajute.” Steven își dă cu părerea: "La viteza în care crește armata vampirilor, devine repede o bătălie pierdută. Dacă nu raliem o armată proprie, atunci am putea foarte bine să împachetăm și să plecăm naibii din Dodge.”

"Dacă familiile nu ar fi fost interzise una celeilalte de atâta amar de vreme, ați fi știut că în momentul ăsta Devon este ocupat să-și vâneze jumătatea șovăitoare în cealaltă jumătate a lumii", îi răspunse Kat lui Steven, uitându-se insistent la Quinn în acest timp.

"Sarcasm consemnat," surâse Steven. Fratele său mai mare a supărat-o pe Kat răpind-o. Privind înapoi la Quinn, se întrebă de ce fratele său nu spusese nimic despre cum i-a ajutat Dean cu vampirii din apropierea clubului. Având pe unul dintre cei căzuți de partea lor, era drept de laudă... nu ceva de păstrat secret.

Auzise despre ceilalți căzuți care au ajutat la găsirea partenerei lui Devon și a prietenei sale, dar acum că el plecase cu Devon și cele două fete, Dean era singurul lor atu. "Susțin moțiunea de a-l chema pe Devon înapoi acasă în speranța că cel căzut...care era numele lui?"

”Kriss”, îi spuse Kat.

"Dacă acest Kriss se va întoarce cu Devon, atunci vom fi egalat șansele deoarece avem deja aici pe unul dintre cei căzuți, care este dispus să ne ajute", a terminat Steven.

"Și cum exact presupuneți voi că îi vom aduce înapoi?" Întrebă Quinn privind spre Warren. "Știi cum reacționează bărbații speciei noastre când am găsit o parteneră. Singura cale prin care Devon se va întoarce este dacă partenera sa va fi cu el.”

"Iată o idee nouă pentru tine... Spune-i adevărul.” mârâi Kat uitându-se fix în ochii lui Quinn când acesta se întoarse pentru a o privi. Își ridică o sprânceană la el, apoi zâmbi cu satisfacție când acesta își smuci privirea în altă parte.

Quinn a tresărit în sinea sa ca reacție la acest ghimpe, dar nu a răspuns nimic.

Kane scoase o țigară din tabacheră și o aprinse. "Îndrăznesc să spun, tânăra domnișoară de printre noi are dreptate. Dacă vrei ca pisoii să se întoarcă, trebuie să-i atragi.”

”Desigur,” spuse Michael încercând să ușureze starea de spirit în cameră. "Voi pune un castron de smântână în fața ușii din spate și aștept acolo cu o plasă pentru fluturi."

Kane și Kat au surâs la imaginea lui Michael stând în întuneric, cu o plasă de fluturi în mâini, așteptând ca un pisoi nebănuitor să vină și să înceapă să lingă un castron cu smântână.

”Kriss chiar trebuie să se întoarcă,” admise în cele din urmă Kat. ”L-am văzut luptându-se și este echivalentul unei adevărate bombe nenorocite. Dar dacă l-am citit corect, nu se va întoarce fără Tabby.”

"Cum convingi un căzut să-și lase îndatoririle și să aleagă o parte într-un război?" Întrebă Steven.

”Nu-l convingi,” afirmă Michael. "Proscrișii sunt foarte rari. Singurii doi pe care i-am întâlnit vreodată sunt Dean și Kriss, și nu vrei să-l enervezi pe nici unul dintre ei.” Aruncă o privire spre Quinn, "Există oarecare șansă ca Dean să-i ceară lui Kriss să își reducă puțin concediul?"

Încă vreo câteva întrebări au mai fost puse din partea camerei aparținând jaguarilor, dar Kane simți fiori reci târându-se pe pielea sa în timp ce le bloca pe toate. Știa exact despre cine vorbeau. Dacă s-ar întoarce Kriss... atunci Tabatha l-ar urma.

Toți, cu excepția lui Michael, au tresărit când Kane se întoarse brusc și se uită spre ei.

"Războiul a început deja, așa că atunci când terminați să vă sărutați și să vă împăcați, poate vă puteți alătura vânătorii". A împins fereastra deschizând-o și a sărit afară, fără să îi pese că era la etajul al doilea. Pelerina sa lungă și neagră flutură în spatele lui, asemănător unor aripi întunecate, apoi dispăru în noapte.

Cum dispăru Kane, Michael își dădu ochii peste cap la ieșirea dramatică a prietenului său și se apropie să închidă fereastra. Toți ceilalți credeau despre Kane că ar fi aterizat pe pământ, dar el îl putea simți deasupra lor, pe acoperiș. Întâlnirea se desfășurase de fapt chiar mai bine decât ar fi crezut Michael.

Michael se întreba despre Kane dacă acesta și-a dat măcar seama ce făcuse atunci când el îi împinse Piatra Sângelui adânc în carne. Când și-a mușcat propria încheietură și a sângerat în rana lui Kane, o făcuse pentru două motive bine întemeiate. Unul a fost acela de a ajuta rana de înjunghiere să se vindece mai repede, dar cel de-al doilea motiv a fost pur egoist. Cu sângele său acum adânc în venele lui Kane, putea să urmărească fiecare mișcare a prietenului său.

Încă îl deranja cum Kane fusese în oraș de ceva timp și el nu știuse. Nici măcar nu îl căuta, deoarece îl crezuse mort. Dacă l-ar fi găsit puțin mai devreme...poate că ar fi putut opri această harababură înainte de a fi scăpat într-atât din mâinile obsedate de control ale lui Kane. Dar acum că îi dăduse sânge lui Kane, va fi chiar mai bine decât un dispozitiv de urmărire. Dacă s-a hotărât să fugă...Kane nu va ajunge departe.

"Nu văd de ce Kane are o astfel de atitudine rea în legătură cu asta, deoarece el este cel care a provocat explozia de vampiri din capul locului", a spus Nick din locul în care se sprijinea de ușă. Nu-l deranja să fie și Michael implicat, dar a te baza pe Kane era o idee proastă. Bărbatul nu părea foarte stabil.

”Ești doar supărat deoarece Kane a decis să nu fie dușmanul”, îi spuse Warren, deși nu era nici el prea fericit în ceea ce îl privește pe Kane. Dar nu avea de gând să aducă în discuție faptul cum Kane a pus la cale ca sora lui să fie răpită de Quinn... cel puțin nu până când avea o idee mai bună despre cât de sănătos era de fapt vampirul reînviat.

Michael începuse să îl susțină pe Kane, dar erau prea multe becuri pe care să calce și destulă vină cât să ajungă la toată lumea. Știa despre Kane că încă ascundea ceva de el și murea de curiozitate să afle ce anume era, înainte de a-i mânca prietenul de viu. Își dorea ca acesta să realizeze mai repede că nu mai era singur.

Pe de altă parte, Michael știa că trecuse printr-o experiență a cărei orori nu va fi niciodată capabil să o înțeleagă complet. Dacă s-ar confrunta cu aceeași situație, Michael nu era atât de sigur că ar putea să-și păstreze și el sănătatea psihică. Kane a fost trădat de unul dintre cei mai buni prieteni ai săi și condamnat la un exil veșnic, cu aproape nicio speranță de scăpare.

Ochii i se ațintiră spre fereastră, realizând că era o întrebare pe care uitase complet să o pună. Cum exact fusese eliberat Kane din mormânt?

*****

Kane măsura cu pasul înainte și înapoi pe acoperișul Moon Dance, încleștând și deschizând pumnii pe lângă corp. Putea să vadă încă privirea de pe fața lui Kriss când îl aruncase de partea cealaltă a depozitului ca pe gunoi. Nu se putea lupta cu proscrișii... nimeni nu putea să se opună puterii pe care unii dintre ei o posedau.

Chiar dacă îl chemaseră pe Kriss ca întărire, și Tabatha s-ar întoarce cu el, Kane știa că despre Kriss că nu avea nicio intenție să o împartă pe aceasta. Nu s-a întâmplat prea des, dar Kane ar paria pe piatra de sânge îngropată în trupul său că proscrisul era îndrăgostit de Tabatha. Dacă asta ar fi adevărat, atunci Kane nu ar avea nicio șansă de a se apropia cât de puțin de sufletul lui pereche.

Își ratase șansa și asta îl durea ca dracu. Chiar dacă nu avea un înger căzut pe umărul ei, Tabatha nu ar vrea să aibă nimic de-a face cu el acum. În ceea ce-i privește pe ceilalți, nu-i păsa dacă metamorfii l-au plăcut sau nu. Acesta nu a fost un concurs de popularitate sub nicio formă.

"Poate că e mai bine că nu mă plac", șopti el în timp ce privea peste oraș.

Kane dădu din cap cu fermitate și-și îngropă mâinile în buzunare. Ar rămâne suficient de mult pentru a scăpa orașul de vampirii paraziți pe care i-a creat neintenționat. Dar, odată ce asta va fi gata, va ieși din nou pe cont propriu. În felul acesta, când s-ar decide să plece, nu ar mai fi nimeni căruia să-i pese destul pentru a-l urma.

Gândul l-a lăsat tensionat.

*****

Trevor a tras mașina pe aleea lui Envy și a oprit motorul. Chiar vroia să discute cu ea și să vadă ce mai face. Poate că avusese timp să se gândească la ceea ce îi spusese el... la urma urmei, era adevărul.

Uitându-se la obiectul de pe scaunul pasagerului, rânji înainte de a-l lua. Își cam bătuse joc de blugii pe care îi „împrumutase” la începutul săptămânii de la Chad, iar acum urma să îi înapoieze. Aceasta era fapta lui bună pentru această zi. Sperăm că nimeni nu a fost trimis vreodată în iad pentru că avea simțul umorului.

Despachetând blugii, a luat act de murdăria și uleiul de motor negru mânjit peste tot pe ei. A râs în sinea lui când și-a văzut din nou manopera dintre picioare. Trevor făcuse o excepție deosebită și se transformase în forma lui de câine pentru a rupe cu bucurie crăcana.

Hanna, bătrâna pisică a doamnei Tully, care a decis să înceapă să trăiască cu el, chiar s-a apropiat și a adulmecat blugii înainte de a se întoarce, ridicând coada în aer și pulverizându-i pentru a scăpa de mirosul canin pe care-l lăsase pe ei. Trevor nu credea că să mai fi râs vreodată atât de mult în viața lui.

”Perfect,” șopti el.

Ieșind din mașină, el s-a apropiat de ușa din față și a aruncat blugii peste tufișuri, aproape râzând din nou când au alunecat pe frunze și au aterizat pe un pat gigantic de furnici. Acest lucru a fost cu totul neprețuit.

Sunând la ușă, și-a îndesat mâinile în buzunare și a așteptat deschiderea ușii. Când s-a deschis în cele din urmă, Trevor și-a luat cea mai bună expresie de mustrat.

”Hei,” spuse el încet.

Chad oftă și se sprijini de cadrul ușii: "Hei și ție, străine."

”Uite, știu că am făcut-o de oaie și vroiam să vorbesc cu Envy... sau cel puțin să încerc dacă tu promiți să ții electroșocul departe de ea,” explică Trevor cu un mic zâmbet.

”Aș vrea, dar Envy nu e aici,” răspunse Chad, în timp ce se împinse de ușă și se ridică în capul oaselor la întreaga înălțime. Jason menționase numele lui Trevor în aceeași propoziție cu cuvântul hărțuitor și spera că Jason se înșelase. "S-a hotărât să-și ia puțin timp liber și să îl petreacă împreună cu Tabatha și Kriss. Nu sunt sigur când se va întoarce.”

Trevor inhală adânc și dădu din cap când observă că mirosul lui Envy nu era proaspăt în casă. Cel puțin Chad nu mințea că ea nu este acasă. ”Vreau să-i dai niște informații atunci.”

„Cum ar fi?” A întrebat Chad, arătând foarte serios.

”Trebuie să stea departe de Devon Santos. E piază rea și într-un final o va răni", îl asigură el, sperând să-l atragă pe Chad de partea lui, mizând pe instinctele sale protectoare de frate.

Chad se încruntă la avertismentul lui Trevor și își încrucișă brațele peste pieptul gol. ”Cam ca și tine?”

Atitudinea îngâmfată a lui Trevor a intrat în picaj: "Hei, ceea ce am făcut a fost parte din slujba mea. N-am vrut să o rănesc pe Envy cu domeniul meu de activitate. De aceea nu i-am spus niciodată cum îmi câștig eu traiul.”

Se uită în altă parte și-și înfipse mâinile mai adânc în buzunare, știind că Chad nu avea nici o idee. Spera ca naiba ca Envy să nu îi fi repetat lui Chad exact ceea ce îi spusese el. Civilii nu trebuiau să știe despre lucrurile care se petreceau noaptea... în special nu un polițist.

"I-am spus că în noaptea în care m-ai găsit la club eram sub acoperire, dar nu știu dacă mă crede", a adăugat el, urmărind îndeaproape reacția lui Chad pentru orice sugestie că ar ști mai mult decât ar fi trebuit.

Chad a oftat: "Uite, știu că ți-a plăcut sora mea, dar ea a trecut peste asta. Cred că ar trebui să faci și tu același lucru. Nu ți-o spun doar ca un coleg de muncă sau chiar ca prieten, ți-o spus ca cineva care a trecut prin asta. Las-o în pace și las-o să ia propriile decizii. În ciuda celor mai bune intenții ale tale, cred că se vede cu Devon acum.”

Trevor își ridică privirea spre chipul lui Chad. „Poftim?” întrebă el amenințător.

”Iese cu Devon, după câte știu eu,” repetă Chad hotărât.

Trevor simți un fior rece pe spinare, se întoarse și se îndepărtă de ușă fără niciun cuvânt. Chad se încruntă când observă o pisică prin fereastra din față a mașinii lui Trevor, aplecată pe bord. Celălalt bărbat se grăbi în mașină, ambală motorul și ieși în trombă de pe alee.

"Jason", a proclamat Chad în aer, "„ar fi bine să nu ai dreptate în privința faptului că este un hărțuitor.”

Chad știa că Envy părăsise orașul împreună cu Devon pentru a li se alătura lui Kriss și Tabatha pentru o scurtă evadare. Nu era să-i spună lui Trevor aceste informații, dat fiind că Envy l-a pus să jure că păstreze secretul. Nu conta oricum, pentru că nu era treaba lui Trevor ce făcea Envy acum.

Chad clătină din cap și începu să se întoarcă înăuntru când a văzut ceva albastru cu colțul ochiului. Expresia lui se aprinse când își văzu blugii pe pământ și se grăbi să îi ia, cu o grimasă la furnicile care se târau peste tot.

Fericirea lui a dispărut atunci când a văzut toate rupturile din ei, iar ochii i s-au lărgit în mod comic în momentul când a văzut crăcana smulsă complet.

Chad a lăsat blugii în jos și s-a uitat la stradă: "Câine, fundul tău este istorie."