Читать книгу Lumina Nopții (Legături De Sânge Cartea 2) - Amy Blankenship, Amy Blankenship - Страница 3

Kat se mută într-o parte pentru a sta lângă fereastră. Vroia să fie cât se poate de departe posibil de Quinn. Aproape că și-a dat ochii peste cap, realizând că mișcarea asta nu a făcut decât să îl aducă direct în raza ei vizuală. Își dorea să fie și Envy aici. Avea neapărat nevoie să discute cu cealaltă femeie... sau doar cu o altă femeie în general. Ar fi fost frumos să aibă puțină susținere în conversația asta indusă de testosteron.

Privind în jurul camerei, își dădu seama că nu erau prezenți toți membrii principali ai familiei pumelor.

”Unde sunt Micah și Alicia?” Întrebă Kat, știind că ar fi trebuit să fie și ei parte la această... orice ar fi fost asta.

Quinn se uită la Warren cu o expresie pe care spera că jaguarul o va citi printre rânduri și îl va susține cu ceea ce se pregătea să spună. "Alicia nu a mai venit acasă de la internat de o lună, și nu o vom implica în această luptă. E prea periculos pentru fete.”

Expresia lui Kat se întunecă și mai tare și părea gata să îl distrugă pe capul familiei pumelor.

”Și Micah?” întrebă Warren înainte de a avea Kat timp să înceapă un război în legătură cu ultima remarcă.

"Nu poate fi contactat", mânia din tonul lui Quinn îi făcu pe toți să-l privească în mod curios. "Am încercat în mod repetat, dar refuză să răspundă la telefonul mobil."

Steven suspină la încăpățânarea lui Quinn și îi întrerupe: „Micah lipsește de peste două săptămâni.”

„Poftim?” Întrebă Warren brusc furios. "De ce nu ați venit la noi pentru ajutor?"

”Din cauza jurnalului stupid,” l- a luat în râs Kat. "Evident, îi era teamă că nu ne-am putea descurca cu ce spune, din cauza sensibilităților noastre".

Michael scutură din cap, știind că până când cele două familii nu își vor rezolva diferendele, ar trebui cel mai probabil să se joace de-a arbitrul. "Bine, în timp ce lucrăm la problema vampirilor, vom avea în vedere și orice indicii despre dispariția lui Micah."

"Logica indică faptul că Micah se va întoarce în cele din urmă din propria inițiativă, întotdeauna o face," ridică din umeri Quinn.

Kat privea pe fereastră, încă fumegând. Cum îndrăznește Quinn să sugereze că fetele nu ar trebui să fie implicate? Ar putea s-o țină pe Alicia deoparte dacă ar vrea, și cel mai probabil ar trebui, ținând cont că este mai tânără decât oricare dintre ei. Dar dacă ar îndrăzni să încerce să o oprească pe ea, atunci ar avea o surpriză uriașă. Problema este că acum era îngrijorată și pentru Micah.

Quinn ar fi trebuit să lase totul la o parte și să-i cheme. Doar știa că ar fi ajutat în ciuda diferendelor. Și dacă părinții lor s-au ucis unii pe alții... păcatele părinților nu ar trebui să cadă pe copiii lor.

Deși ea nu știa, Warren era, în tăcere, de acord cu Kat. Quinn ar fi trebuit să-i contacteze în clipa în care Micah a fost dat dispărut. Era foarte conștient de controversele explozive pe care frații le puteau avea unul cu celălalt. Dezacordurile s-ar încheia, de obicei, cu Micah ieșind nervos și dispărând zile întregi... dar nu săptămâni.

Steven și Nick păstraseră legătura de-a lungul anilor, iar Nick îl ținea la curent în legătură cu familia pumelor. Când Micah și Quinn se certau, Micah îi spunea întotdeauna lui Steven unde mergea, dacă ar fi plecat pentru mai mult de o zi. De data aceasta, Micah nu a lăsat nimănui niciun mesaj, însemnând că nu urma să lipsească atât de mult.

"După cuibul periculos de vampiri pe care Steven și cu mine l-am găsit la biserică, nimeni nu trebuie să mai iasă în seara asta singur. Trebuie să facem echipe,"a spus Quinn schimbând subiectul.

Steven se simți ciudat când imaginea fetei pe care o găsise și pierduse în noaptea aceea îi fulgeră prin minte. "Cred că mă voi întoarce acolo în seara asta pentru a mă asigura că biserica este curată încă. Se poate să fi omis ceva.”

"Voi merge cu Steven", a adăugat Nick dorind să-și petreacă timpul cu vechiul său partener de trăsnăi.

Kat simți un moment de panică, în timp ce făcea tăcută calculele. Michael, fără îndoială, va merge împreună cu Kane și ea oricum chiar nu își dorea să facă pereche cu Kane pentru că era departe de a fi stabil. Asta însemna că rămăseseră Warren și Quinn.

”Mă duc cu Warren,” se oferi Kat.

”Nu,” o corectă Warren. ”Avem nevoie de cineva care să păzească clubul.”

”Doar pentru că sunt fată, nu înseamnă că nu pot descurca pe cont propriu,” îi avertiză Kat, apoi ieși calm din cameră.

Toți bărbații din cameră se ploconiră când închise încet ușa din spatele ei.

”La naiba,” șopti Nick. "Aproape că îmi doresc să fi trântit ușa."

Steven și Quinn nu au mai văzut-o pe Kat de câțiva ani, dar își puteau aminti foarte bine temperamentul ei. O ușă care se închide ușor, în spatele lui Kat furioase, era de zece ori mai rău decât o ieșire dramatică. Era nervoasă... nu, trecuse demult de punctul acela nervos. Era furioasă.

„O să-l sun pe Devon și să-l informez despre ce se întâmplă,” spuse Warren și scoase telefonul din buzunarul din față al pantalonilor. Ura să îi facă asta fratelui său, dar dacă nu-și mișcă fundul acasă, s-ar putea să nu mai aibă deloc ce mișca. Apăsând un număr pe apelare rapidă, se îndreptă spre o altă ușă care ducea către dormitorul adiacent.

Warren așteptă în timp ce telefonul de la celălalt capăt al apelului continua să sune. În cele din urmă, a auzit pe cineva răspunzând și mormăind imediat după asta niște imprecații.

„Ce naiba vrei?" Întrebă Devon, părând mahmur dar fericit.

Warren a transmis rapid ce se întâmplase de la plecarea lui Devon și Envy cu nu mai mult de douăzeci și patru de ore în urmă.

Devon oftă: „La naiba, plec și eu din oraș și totul se duce dracului.”

„Îți dau câteva zile, apoi trebuie să fii acasă". spuse Warren. ”Totodată, am nevoie să faci ceva pentru mine în aceste câteva zile.”

„Ce anume?" A întrebat Devon părând să fie mult mai treaz.

„Vreau să-l întrebi pe Kriss dacă ne va ajuta. Spune-i că Dean s-a angrenat deja dar probabil că vom avea nevoie și de el. Dacă este necesar, fă-o pe Envy să o convingă pe Tabatha că avem nevoie de Kriss aici pentru că, din câte am auzit, dacă ea se va întoarce atunci proscrișii o vor urma.”

„Voi vedea ce pot face,” spuse Devon. „Kriss e un ciudat. Merge în pasul lui, să știi.”

Warren dădu din cap: „Îmi amintește de altcineva pe care-l cunosc.”

Devon chicoti, „Bine frate mai mare, dar nu fac nicio promisiune."

"Ne vedem în câteva zile." A spus Warren și a închis telefonul.

*****

Quinn o observă pe Kat pe unul dintre monitoarele de supraveghere de pe perete. De vreme ce toți îl așteptau pe Warren să-și termine apelul, se apropie de monitoare ca și cum ar fi fost plictisit. Dar nu plictiseală a simțit când s-a uitat la Kat.

Se gândise cu ani in urmă că era frumoasă, dar subestimase ceea ce va deveni. De-a lungul anilor, veghease asupra ei de la distanță. Chiar angajase spioni să lucreze aici la Moon Dance și să-i raporteze... deși ultimul pe care l-a trimis ajunsese una dintre cele mai recente victime ale crimei.

Se încordă când un tip merse direct spre unde stătea Kat în spatele barului și o prinse de braț. Camera fiind înclinată perfect, Quinn își dăduse seama că tipul respectiv nu era într-o dispoziție prietenoasă.

*****

Trevor se îndreptă grăbit spre Moon Dance, neștiind dacă dorea să distrugă localul sau să-și înece furia în câțiva litri de alcool. Încercase să o contacteze Envy dar, evident, se ascundea de el. Tabatha și Kriss își selectau probabil apelurile împreună cu ea. Când îi întrebase pe fratele atotștiutor unde naiba era Envy, acesta vru să îi smulgă capul lui Chad pentru că fusese atât de vag cu privire la locația ei.

Trevor o reperă pe Kat servind băuturi în spatele aceluiași bar unde lucrase întotdeauna. Se întinse și-i strânse brațul pentru a-i atrage atenția, dar modul în care l-a privit îl făcu să se retragă și să ia un loc.

„Oferta cu tasere s-a încheiat. Îți pot aduce altceva? Cum ar fi calitatea de membru pe viață la unul dintre celelalte baruri?” Kat flutură genele nevinovată. În cele din urmă, privindu-l în ochi și văzând suferința zbătându-se pe acolo, ea ridică din umeri: „Scuze, adevărata mea țintă este inaccesibilă. Cu ce te pot servi?”

Trevor își frecă tâmplele cu buricele degetelor. Blestemat să fie dacă ar înțelege vreodată sexul opus. Nu era ca și cum ar fi ușurat treaba. „Cu niște răspunsuri, ar fi drăguț."

”Cum ar fi?” întrebă Kat.

"Cum ar fi, unde se ascunde prietena mea." a ridicat ușor din sprâncene în timp ce aștepta .

"Prietena ta? Ai înlocuit-o pe Envy așa de repede?” rânji Kat se când privirea lui se transformă într-o privire tăcută. "Oh, te referi la Envy."

"Crezi?" Trevor replică sarcastic.

”Tot ce știu este că fosta ta prietenă și fratele meu au dispărut într-un fel de lună de miere.” Kat ridică din umeri, știind că era mai aproape de adevăr decât ar fi crezut Envy.

„Credeam că era cu Tabatha și Kriss?” Trevor simți cum tensiunea îi crește periculos, întrebându-se dacă Chad a mințit despre asta.

Kat i-a turnat rapid un shot de Heat în speranța că va domoli mânia care mocnea în ochii lui. „Este. Tabby și Kriss sunt cu ei.” Îi împinse băutura în față, adăugând: „E din partea casei."

Urmărindu-l înghițind shot-ul, buzele i s-au depărtat când a observat că lumina de deasupra lor dezvăluie lacrimi nevărsate care încercau să se adune în ochii lui.

La naiba, asta e de rahat. Regretă imediat că fusese așa de nesimțită cu el. Își dorea ca și Quinn să fi simțit așa în legătură cu ea. Ar fi drăguț dacă ar putea arăta ceva emoție în privința ei sau ceea ce simțise ea pentru el. La naiba, ar putea chiar să trăiască și cu faptul că ar fi respinsă de Quinn, măcar de ar avea curajul să i-o spună în față.

Întinzându-se, a pus blând o mână pe umărul lui Trevor, apoi s-a gândit la o modalitate de a-i distrage atenția și a-și face un partener de vânătoare în același timp.

Kat zâmbi, pe măsură ce o idee a început să se formeze în capul ei. Aseară aproape că o numise în față jaguar, așa că, evident, nu mințise că ar fi investigator paranormal. Dacă băieții vroiau o armată, cel puțin putea ajuta și ea cu recrutarea... nu?

„Acum, dacă mă scuzi, o să mă fac o țintă bună pentru vampirii care abandonează trupurile în pragul ușii noastre." Se porni să se plimbe în jurul barului, dar Trevor i-a apucat încheietura atât de repede, încât nici măcar nu l-a văzut mișcându-se. Pur și simplu a ridicat o sprânceană la mâna care o reținea. „Dacă nu vrei să mă ajuți, poate că vrei să îmi dai drumul."

"Vorbești serios?" Întrebă Trevor.

Și el tindea să creadă că era vorba de vampiri pentru simplul fapt că părea să fie o explozie de copii de-ai lor în acest moment... oh, și micul fapt al urmelor de colți pe jumătate distruși. Dezavantajul era a că nu se mai avusese de-a face cu vampiri până acum... numai în timpul antrenamentelor. Avea nevoie de un motiv să rămână până când Envy ar reapărea, așa că de ce să nu mai stea cu sora concurenței?

Când Kat a încuviințat și și-a luat încet mâna, Trevor clătină din cap, știind că va regreta asta: „Frații tăi vor merge cu tine?”

„O, vor merge cu siguranță, dar în direcții diferite." se îmbufnă ea. „Se pare că nimeni nu a vrut să facă echipă cu fata”.

De parcă să demonstreze punctul ei de vedere, Steven și Nick au ales exact acel moment să vină jos și să se îndrepte împreună spre ușă. Nick se uită insistent la Kat, în speranța că va primi mesajul și va face ceea ce i-a cerut Warren... să rămână aici, unde este în siguranță. Se simți puțin mai ușor atunci când îi arătă un mic zâmbet, ca și când i s-ar fi iertat totul.

Privind înapoi spre ușa care duce în sus, Kat dădu din cap: „Vezi, este seara echipelor, cu excepția numărului impar... adică eu.” Îi flutură un zâmbet mare lui Trevor, de parcă asta n-ar deranja-o. „Dar e în regulă, nu mă deranjează să vânez pe cont propriu".

Trevor zâmbi și își încrucișă brațele pe bar. Se aplecă înainte și-i semnaliză lui Kat să facă același lucru, șoptind două cuvinte.

”Nu singură,” scutură din cap.

Quinn și Warren s-au oprit, în timp ce coborau în clubul de noapte. Warren știa că au mai mult personal decât este nevoie în seara asta, pentru ca barul să fie acoperit, dar asta nu l-a împiedicat să emită câteva ordine de ultim moment.

În timp ce el făcea asta, Quinn aproape că făcu o gaură în Trevor de cât se holbase la el. Nu ratase monitorul, văzând modul în care Trevor se întinsese și o apucă de încheietură pe Kat... și dansul emoțional care a urmat. Cât de apropiată a fost Kat de acest om? Modul în care acționau, era ca și cum ar fi împărtășit un secret pe care ceilalți nu aveau voie să îl afle, și asta îl zgâria pe nervi.

„Cine este bărbatul ăla cu Kat?" Întrebă Quinn când Warren termină cu walkie-talkie-ul lui.

Warren s-a întoarse pentru a-l vedea pe fostul iubit al lui Envy. Și-a dat seama cum Kat îi spunea lui Trevor că Envy nu mai era disponibilă, ceea ce era o idee bună, pentru că fără ca ochii dulci ai lui Trevor să vină pe la bar, poate că anchetatorul paranormal ar fi plecat cercetat altundeva.

„Ăsta e doar masochistul local căruia îi place să fie curentat de femeile atrăgătoare,” rânji Warren la propria lui glumă. Când Quinn nu a zâmbit, i-a făcut brusc dor să facă echipă cu Michael. Se întrebă dacă nu era prea târziu pentru a-și schimba partenerii, apoi își șterse gândul. Quinn și Kane în aceeași echipă ar fi un dezastru care așteaptă să se întâmple.

Trevor simți că cineva îl privește și se uită spre ușă. Abia reușea să ascundă surpriza din expresia feței când îl văzu pe Quinn Wilder cu Warren Santos. Dacă nu ar fi bănuit ce bănuia, Trevor ar fi crezut că cei doi erau implicați în crime și își plănuiau următoarea mișcare. Dar acea mentalitate era rezervată pentru fraierii din poliția locală.

"Ce face proprietarul Night Light aici?" întrebă Trevor întorcându-se spre Kat.

"Cu toții încercăm să rezolvăm problema cu vampirii", a spus Kat, în timp ce ochii i se încleștară cu sfidare pe Quinn. Oh doamne, arăta un pic hodorogit. Doar pentru a testa teoria, ea se aplecă mai aproape de Trevor ca și cum îi șoptea niște nimicuri dulci în ureche: ”Ai ceva arme pe care să le putem folosi pentru echilibrarea balanței?” îi făcu ea cu ochiul, știind că tocmai a câștigat un partener pentru toată noaptea.

Trevor se gândi la asta pentru o clipă, făcând o listă mentală a ceea ce avea în portbagaj.

„Da, am câteva lucruri în mașină", recunoscu Trevor. „S-ar putea să fie nevoie să ne întoarcem la mine pentru a lua ceva extra din seiful pentru arme.”

„Perfect,” își spuse Kat în sinea ei.

În timp ce Warren și Quinn trecură de lângă bar, Warren fu din nou distras de walkie-talkie-ul care îi porni în ureche. Pe Quinn nu îl deranja întârzierea. Îi oferise un moment pentru a afla ce se întâmpla cu fericitul cuplu de la bar.

Kat îl văzu pe Quinn venind și s-a mutat repede în lungul barului, astfel încât Trevor să nu poată trage cu urechea și Quinn să nu strice acoperirea. Întinzându-se după o sticlă, se întoarse pentru a-l găsi Quinn stând între ea și bar.

„Vă pot ajuta domnule?" Întrebă Kat cu o sprânceană ridicată sarcastic. „Știți foarte bine că în spatele barului nu sunt permiși clienți.”

Quinn făcu un pas spre ea, chiar dacă era deja înghesuială. Plasând o mână pe raftul de lângă brațul ei, el o prinse eficient în cursă în locul unde se afla. Văzându-i ochii rătăcind peste umărul lui, către bărbatul cu care vorbise... Quinn mormăi: „Nu te lăsa distrasă în seara asta, Kat. Te avertizez. Doar pentru că nu vii cu noi la vânătoare nu înseamnă că un vampir nu poate intra pur și simplu pe ușa acestui bar.”

Kat oftă știind că acesta era cel mai vechi truc din carte. Fă pe cineva să creadă că este important, oferindu-i un mic job secundar sigur. „O să fiu bine,” îi spuse ea în timp ce se lăsă brusc în jos pe sub brațul lui și se îndreptă spre Trevor. „Și dacă voi avea nevoie de ceva, am deja pe cineva dispus să mi-o dea”. Ultima parte o spuse cu o tentă seducătoare în voce. A fost o minciună, dar Quinn o supărase.

A rânjit în sinea ei știind cum Quinn a crezut că se referă la ceva sexual iar Trevor a crezut că vorbește despre vânătoarea de vampiri din această seară. Warren a ales acel moment pentru a termina și a-i semnala lui Quinn că este gata să plece.

Buzele lui Quinn se înăbușiră, în timp ce el pășea în spatele lui Kat și se aplecă, aproape că își ștergea buzele de ureche: ”Să ai o noapte sigură.” Se uită că umflăturile de gâscă se întinseră pe gât și pe umăr cu satisfacție.

Kat a prins marginea barului, când genunchii i s-au slăbit. Încurajându-se, ea a sărit când vocea lui Michael a venit chiar în spatele ei.

"Aveți grijă cât de greu trageți coada pisicii, iubire", îi aminti Michael, apoi dădu din cap la Trevor înainte de a se întâlni cu Kane pe acoperiș.

Trevor se încruntă în fața uimită a chipului lui Kat. „Ăsta nu era un vampir?”

„Nu, acela era un gentilom și ne ajută să urmărim monștrii adevărați”, a spus Kat încrezătoare în timp ce adăugă încet, și este singurul care nu a făcut niciun fel de vâlvă despre ieșire mea în această seară. „Totuși, se pare că rămânem în urmă. Ești gata să plecăm?”

*****

Kane se plimba neliniștit înainte-înapoi pe acoperiș, fumând o țigară și fluturând ocazional din brațe. Începea să devină agitat, așteptând ca Michael să apară.

„Jaguari și pume,” murmură el. „Sunt mai răi decât pisicile de casă. Toată lumea trebuie să domine peste ceilalți. Mai degrabă aș colabora cu Coioții decât să am de-a face cu asta."

Michael veni deasupra marginii acoperișului chiar în spatele lui Kane, surprinzându-l în mijlocul tiradei agitate. Se încruntă când Kane tăcu imediat și privi într-o parte, luând act de prezența lui.

„La naiba, Kane, ai de gând să vorbim despre ce te deranjează sau nu?” Întrebă Michael în timp ce micșoră distanța dintre ei.

„Sau nu,” răspunse Kane.

„Bine,” așteptă Michael, știind că mai tare decât cearta Kane urăște să fie tratat cu tăcere. Îi plăcea când avea dreptate.

Kane merse către marginea clădirii, mărind încă o dată distanța dintre ei. Uitase cum se putea furișa Michael pe lângă el... nu se mai întâmplase de mult timp. „Raven părea puțin dezamăgit de faptul că armata lui lipsea de la depozit... îi lipseau o parte dintre nebuni. Presupun că vampirii care au ratat mica noastră petrecere a morții probabil aveau nevoie de un loc unde să-și petreacă ziua, așa că o să verific.”

Michael nu a spus niciun cuvânt când Kane s-a aruncat încă o dată de pe marginea acoperișului și a aterizat pe trotuar. Chiar când a pășit pe margine, gata să cadă așa cum a făcut Kane, ceva de pe acoperișul de peste drum i-a atras atenția.

Îndreptându-și privirea într-acolo, Michael zări umbra tocmai când aceasta dispăru. Ceva legat de umbra aceea păruse familiar, dar nu putea să-și dea seama ce anume.

Avea Kane un hărțuitor sau era chiar el ținta? Încercând să își suprime senzația pentru moment, își aruncă privirea în jos și zâmbi în cădere. Deși nu mai putea să-l vadă pe Kane și știa calea spre depozit, în loc să urmeze un traseu anume, a urmărit atracția propriului sânge din venele lui Kane. Până să fi ajuns la depozit, putea deja auzi strigătele vampirilor pe care Kane îi prinsese cu garda jos.

Se opri în ușă, folosindu-și vederea sporită pentru a vedea în întunericul camerei uriașe. Kane avea deja doi vampiri pe el și alți câțiva erau de părere că tactica de predare a ștafetei era o idee grozavă. Pășind înăuntru, a tras ușa închizând-o în spatele lui pornind înainte, când vocea lui Kane a răsunat puternic.

„Lasă-mă pe mine să mă ocup de asta. Doar să nu lași pe vreunul dintre ei să treacă de tine", spuse Kane puțin fără respirație, în timp ce răsuci gâtul vampirului care încerca să-i sfâșie traheea. Se smuci când niște colți i se cufundară în umăr, făcându-l să-și piardă priza pe care o avea pe primul vampir.

Ambele sprâncene ale lui Michael au dispărut sub părul lui suflat de vânt, dar s-a retras ușor sprijinindu-se de ușă. „Bine, dacă ești sigur.” El și-a încrucișat brațele peste piept și s-a sprijinit înapoi de metal.

„Ei bine… M-am plictisit", a spus el după o clipă și s-a uitat la vampirii fără suflare care nu erau încă angrenați în luptă. „Presupun că niciunul dintre voi nu mi-ar face onoarea de a lua-o la goană?”

Când Kane reuși să decapiteze primul vampir, unul de pe margine s-a întors să facă exact ce sugerase Michael, dar brațul lui Kane s-a întins și l-a apucat de haina de piele pe care o purta. „Nu prea cred,” mârâi el în timp ce îl trase în luptă.

„Mămica ta nu te-a învățat să împărți?" Michael zâmbi în timp ce îl privea pe Kane luând bătaie ca la fasole. Simțea cum Kane avea nevoie acum de durere ca să-l ajute să se simtă în viață. Nu avea nicio îndoială despre Kane că ar fi ultimul vampir rămas în picioare, iar această eliberare de furie și violență ar putea ajuta chiar la regăsirea prietenului său... Terapia la cel mai înalt nivel.

"Mama mea a fost o hoață", răspunse Kane ridicându-se și împingându-și picioarele în pieptul unui vampir care fugea înverșunat către el. Vampirul a zburat cât colo și Kane a aterizat pe spate. Aruncându-și picioarele în sus, se ridică într-o clipă. „Nu era dispusă să împartă”.

„Amândoi știm că mama ta nu a fost o hoață,” spuse Michael. „Era o doamnă bine-crescută.”

Kane fu lovit în față și zbură în spate. Michael a urmat mișcarea, pe măsură ce Kane a zburat pe lângă el în aceeași grămadă de gunoi în care l-a trimis Kriss. A oftat atunci când l-a observat pe Kane că devenea o pulpă sângeroasă. Kane se repezi din nou în luptă, distrugându-i pe ticăloși în timp ce înainta.

"Aveți nevoie de ajutor deja?" întrebă Michael pe fundalul sunetului de oase rupte și picioare călcând în bălțile care creșteau din ce în ce mai mult cu fiecare minut ce trecea. Chiar a râs când Kane a început să mormăie una dintre vrăjitoriile lui Syn, dar a fost lovit în gură înainte să o poată termina.

„Nu,” urlă Kane în timp ce scuipa sânge în fața celui care îl lovise cu pumnul atât de tare, încât vedea stele verzi. Apucând o bucată de lemn dintr-un scaun pe care îl rupseră în timpul luptei, îl înfipse în gura vampirului atât de tare încât îi ieși prin ceafă.

Michael se strâmbă dar fără a interveni. A urmărit îndeaproape, numărând trei vampiri căzuți și alți patru de rezolvat. Kane era un luptător neînfricat, cu atât mai mult acum decât înainte de a fi îngropat de viu. Ceea ce i-a amintit lui Michael de singura întrebare pe care nu o pusese încă: cum a rupt Kane vraja de legământ fără sângele sufletului său pereche?

La mai puțin de douăzeci de minute mai târziu, Kane se prăbuși în genunchi. S-a uitat prin ceața roșie a vederii sale către sunetul de aplauze care se apropia. Își șterse gura de sânge și încercă să se împingă în sus de pe podea. A râs când nu a funcționat, deoarece podeaua era sticloasă de la atât sânge.

„Și câștigătorul primește o sută de plasturi și o noapte bună de odihnă la casa lui Michael.” S-a aplecat cuprinzându-i talia lui Kane cu brațul pentru a-l ajuta să se ridice. Se legănară amândoi până ca el să-i echilibreze.

„Ai o casă?” Întrebă Kane în speranța că dacă va continua să vorbească, nu va leșina înainte de a ajunge acolo. Știa unde locuiește Michael, dar nu voia să recunoască asta pentru că i-ar fi amintit acestuia să fie supărat pe el pentru că a stat departe. Nu era tocmai mulțumit de sine cu privire la asta, dar simțise nevoia să păstreze distanța.

„Da, acum sunt adult. În plus, sicriele nu mai sunt la modă.” Se înfioră pe interior, realizând că lui Kane poate nu i se va părea gluma ca fiind foarte amuzantă. „Locația este imensă. A fost un fel de muzeu de artă în stil victorian până când au construit unul modern în Beverly Hills. Poate dacă te-ai muta cu mine, locul s-ar simți mai degrabă ca un cămin.”

„Vreau un cățeluș”, a declarat Kane din senin în timp ce se concentra pe rutina de a pune un picior în fața celuilalt, rutină care, de regulă, te împiedică să cazi.

„Vrei un ... ce?” întrebă Michael.

„Dacă ne mutăm împreună, atunci pot alege un cățeluș”.

Michael a trebuit să-i zâmbească vechiului său prieten. Se părea că dragostea lui Kane pentru canine nu se diminuase de-a lungul deceniilor.