Читать книгу Arinei. Poezii - Dan Birsa - Страница 3

Dar tu, prietenul meu drag,

Avusei să-ntâlnești pe cineva,

În care sufletu-ți pribeag,

Să se dizolve, fără-a observa?

Să îi iubești fiece părticică,

Așa cum nu-ți puteai închipui,

Iar lumea, să devină foarte mică,

Pe lângă fericirea de-a iubi?

Să nu conteze toate importante,

Ce fiecare-n viață le avem,

Să retrăiești, a vieții, preafrumoasă parte,

Când, te simți, parcă ai fi-n Edem?

Când ți se va-ntâmpla acea minune,

De a iubi, tu, nebunește, necondiționat,

Să lași deoparte, tot, ce e rutină-n lume,

Să savurezi doar omul adorat.

Nu banii te vor încălzi l-apus de viață,

Cariera nu te va-nveli când îți e frig,

Prietenii nu îți vor colora, atât de gingaș, dimineața,

Iar celelalte vor fi doar un dubios câștig.

Doar sufletul e tot, ce va rămâne,

Și dacă ai găsit să-l înflorească cineva,

Nu te gândi, ce poate să se-ntâmple mâine,

Tu savurează fericirea azi, ce dragostea o va salva.

Și tu, ca fiecare om, în a lui viață,

Te naști, doar pentru fericirea a-ntâlni,

Iar dacă-ai întâlnit iubirea, ce te-nalță,

Nu o lăsă, trăiește-o, nu o omorî.

Cum va fi mâine, nu cunoaște nimeni,

Doar Universul, în al său, pentru tine, plan,

Și nu contează, ce îți spun cei semeni,

Tu nu distruge, a iubirii, firav, bibelou de porțelan.

Iar dacă ai decis, că toate alte sunt mai importante,

Și sufletul fericit contează mai puțin,

Doar ține minte acea vieții tale parte,

Când Universul ți-a dăruit a dragostei sentiment divin.

Noi toți fugim în calea vieții,

Grăbiți în cele multe-a reuși,

Dar dacă tu iubirea-ai întâlnit, drumețe,

Oprește-te pe-o clipă, care, poate, niciodată nu va mai veni…