Читать книгу Depresia - Juan Moisés De La Serna, Dr. Juan Moisés De La Serna, Paul Valent - Страница 9

Doliul este o reacție de tristețe și de scădere a dispoziției în urma pierderii unei persoane dragi, înţeles ca un pas “normal” la cei cu o legătură afectivă cu decedatul.

Una dintre cele mai înverșunate discuții în rândul profesioniștilor din domeniul sănătății mentale, în ceea ce privește reforma manualului de referință pentru diagnostic și tratament, (D. S. M.-V) [4] a fost modul de abordare a decesului.

D.S.M.-V este revizuit periodic de către experți, incluzând noi psihopatologii și excluzând altele.

În cea mai recentă versiune, a cincea, au fost făcute puține modificări, dar au fost foarte controversate. Una dintre cele mai proeminente, a fost cu privire la luarea în considerare a doliului, ca atare sau ca parte din depresie.

Doliul este o etapă prin care trece o persoană atunci când pierde pe cineva drag. În unele țări, acest lucru se reflectă printr-o vestimentație diferită și evenimente precum priveghiul.

Doliul are un rol important atât în experiența personală cât și în cea socială, deoarece este o perioadă în care se primește sprijin, confort și condoleanțe de la membrii familiei și prietenii apropiați.

Când o persoană este în doliu, se simte deprimată, tristă, nemotivată, își poate pierde chiar și scopul… ceea ce este de înțeles și normal în societate.

Problema este că acestea sunt, de asemenea, simptomele depresiei, catalogată în psihopatologie ca tulburare depresiv severă.

Unii experți susțin că, dacă doliul are aceleaşi simptome ca depresia, este pentru că se vorbește despre aceeași problemă de sănătate. Alții, pe de altă parte, diferențiază doliul pentru că există o “cauză care îl justifică”.

O altă controversă este durata doliului. În unele tradiții, doliul este pe o perioadă de un an, în alte societăți este doar șapte zile. Dar există o diferență între starea de doliu și a ține doliu.

Starea de doliu este starea de spirit a familiei, în timp ce ținerea doliului este un afișaj social, care variază de la țară la țară, și poate dura ani de zile. A ține doliu, în sine, nu implică nici un risc pentru sănătatea persoanei, astfel încât prelungirea lui nu reprezintă o problemă, atâta timp cât convențiile sociale sunt urmate.

Înainte de apariția D.S.M. -V, în cazul în care doliul depășea două luni, trebuia tratat clinic ca depresie severă. În prezent, această perioadă minimă de două luni nu este respectată, astfel că diagnosticarea și tratamentul încep din momentul în care apare simptomatologia depresiei severe.

Cu această schimbare, este vorba despre a oferi răspuns cât mai rapid unei probleme de sănătate mentală atât de importantă și extinsă ca depresia, fără a fi nevoie de a aștepta cele doua luni prescriptive, cum se proceda înainte.

Prin urmare, doliul a fost înţeles ca o “experiență” prin care toți trebuie să trecem atunci când pierdem o persoană dragă, dar trebuie “monitorizat” deoarece simptomele ar putea ascunde o tulburare de depresie severă.

Trebuie ținut cont că este esenţial sprijinul familiei și al prietenilor care înțeleg situația și asistă persoana în timp ce trece prin doliu pentru depașirea acestuia in mod natural.