Читать книгу Marşul Regilor - Морган Райс, Morgan Rice - Страница 11

Thor l-a urmat pe Reece, cu Krohn în spatele lui, făcându-și drum prin pasajele din spate înapoi spre camera regelui. Reece îi adusese printr-o uşă secretă, ascunsă într-unul din zidurile de piatră, şi acum ținea o torţă, conducându-i pe când mergeau unul în spatele celuilalt în spaţiul înghesuit, făcându-și drum prin măruntaiele castelului într-o gamă ameţitoare de întoarceri înainte şi înapoi. Au urcat pe o scara ingusta, de piatră, care i-a dus la un alt pasaj. S-au întors, şi înaintea lor era o altă scară. Thor s-a minunat cât de complicat era acest pasaj.

"Acest pasaj a fost construit în castel cu sute de ani în urmă," a explicat Reece în şoaptă pe când mergeau cu respiraţiea întretăiată de la urcat. "A fost construit de stră-străbunicul tatălui meu, al treilea rege MacGil. El l-a construit după un asediu – este o cale de scăpare. În mod ironic, n-am mai  fost niciodată sub asediu de atunci şi aceste pasaje nu au fost folosite de secole. Erau toate închise şi le-am descoperit în copilărie. Îmi place să le folosesc din timp în timp ca să mă mișc prin castel fără ca nimeni să nu ştie unde sunt. Când eram mai mici, Gwen şi Godfrey şi cu mine ne jucam de-a v-ați ascunselea în ele. Kendrick era prea mare iar lui Gareth nu-i plăcea să se joace cu noi. Fără torțe, asta a fost regula. Întuneric beznă. Era înfricoșător pe atunci."

Thor a încercat să ţină pasul pe când Reece naviga pasajul cu o desfășurare uimitoare de virtuozitate, fiind evident că ştia fiecare pas cu ochii închiși.

"Cum poți să-ți amintești toate cotiturile astea?" a întrebat Thor cu veneraţie.

"Te simți singur atunci când ești un băiat care crește în acest castel," a continuat Reece, "mai ales atunci când toată lumea este mai mare şi eşti prea tânăr să te alături Legiunii, şi nu ai nimic altceva de făcut. Am făcut din asta misiunea mea, să descopăr tainele ascunse în fiecare colțișor al acestui loc."

S-au întors din nou, au coborît trei trepte de piatră, au trecut printr-o deschidere îngustă în perete, apoi au coborât pe o scară lungă. În cele din urmă, Reece i-a adus la o uşă groasă, de stejar, acoperită de praf. El lipi o ureche de ușă şi ascultă. Thor veni lângă de el.

"Ce ușă este aceasta?" întrebă Thor.

"Ssst," a spus Reece.

Thor tăcu și puse propria ureche la ușă, ascultând. Krohn stătea acolo în spatele lui, privind în sus.

"Este intrarea secretă către camera tatălui meu", a şoptit Reece. "Vreau să aud cine este acolo cu el."

Thor ascultă, cu inima bătând să-i spargă pieptul, vocile îndepărtate din spatele uşii.

"Sună ca și cum camera este plină," a spus Reece.

Reece se întoarse și-l privi pe Thor semnificativ.

"Vei intra într-o furtună. Generalii lui vor fi acolo, consiliul, sfătuitorii, familia, toată lumea va fi acolo. Şi sunt sigur că fiecare dintre ei va fi în căutarea ta, presupusul criminal. Va fi ca și cum ai intra într-o gloată pusă pe linşaj. Dacă tatăl meu încă mai crede că ai încercat să-l omori, vei fi terminat. Sigur vrei să faci asta? "

Thor a înghițit cu greu. Era acum ori niciodată. Gâtul lui s-a uscat, pe măsură ce el și-a dat seama că aceste era unul din momentele de cotitură ale vieții sale. Ar fi ușor să se întoarcă acum, să fugă. Ar putea trăi o viață în siguranță undeva, departe de Curtea Regală. Sau ar putea trece prin acea ușă și potențial să-și petreacă restul vieții în temniță, cu acei cretini – sau chiar să fie executat.

El a respirat adânc și a decis. Trebuia să-și confrunte cu demonii față în față. Nu putea să dea înapoi.

Thor dădu din cap. Îi era frică să deschidă gura, de teamă că, dacă o făcea, s-ar putea răzgândi.

Reece dădu din cap cu o privire aprobatoare, apoi împinse mânerul de fier și împinse cu umărul în ușă.

Thor miji ochii în lumina puternică a torțelor pe când ușa se deschise. S-a văzut stând în centrul camerei private a regelui, cu Krohn și Reece lângă el.

Erau cel puțin două duzini de oameni înghesuiți în jurul regelui, care zăcea în patul lui; unii stăteau în picioare, alții erau îngenuncheați. În jurul regelui erau consilieri și generalii săi, împreună cu Argon, Regina, Kendrick, Godfrey – chiar și Gwendolyn. Era veghea morții, iar Thor era un intrus la această afacere privată de familie.

Atmosfera din camera era sumbră, fețele grave. MacGil zăcea proptit pe perne, iar Thor a fost ușurat să vadă că era încă în viață, cel puțin pentru moment.

Toate fețele s-au întors în același timp, surprinse de intrarea bruscă a lui Thor și Reece. Thor și-a dat seama ce șoc trebuie să fi fost, cu apariția lor bruscă în mijlocul camerei, venind printr-o ușă secretă în peretele de piatră.

"Asta-i băiatul!" a strigat cineva din mulțime, sărind în picioare și arătând cu ură la Thor. "El e cel care a încercat să-l otrăvească pe rege!"

Gărzile veneau spre el din toate colțurile camerei. Thor nu prea știa ce să facă. O parte din el a vrut să se întoarcă și să fugă, dar știa că trebuia să se confrunte cu această mulțime furioasă, trebuia să facă pace cu regele. Deci, el se pregăti, pe când mai mulți oșteni alergară spre el, să-l prindă. Krohn, lângă el, mârâi, avertizându-i pe atacatori.

Cum Thor stătea acolo, a simțit cum se ridica brusc o căldură în sus în el, o putere care țâșnea prin el; a ridicat o mână, involuntar, și a întins palma și direcționat energia către ei.

Thor a fost uimit să vadă că toți s-au oprit la jumătatea pasului, la câțiva metri depărtare, ca și cum ar fi înghețat. Puterea lui, orice ar fi fost, adunându-se în el, i-a ținut la distanță.

"Cum îndrăznești să intri aici și să-ți folosești vrăjitoria, băiete!" a strigat Brom – cel mai mare general al regelui, scoțându-și sabia. "Oare nu a fost de ajuns că ai încercat o dată să-l ucizi pe regele nostru?"

Brom veni la Thor cu sabia scoasă din teacă; pe când venea, Thor simțit cum ceva îl învinge, un sentiment mai puternic decât a avut vreodată. El pur și simplu a închis ochii și s-a concentrat. A simțit energia din sabia lui Brom, forma ei, metalul ei, și, într-un fel, a devenit una cu ea. I-a comandat să se oprească în ochiul minții lui.

Brom a înghețat în mișcare, cu ochii mari.

"Argon!" Brom s-a întors și a strigat. "Oprește imediat aceasta vrăjitorie! Oprește-l pe băiatul ăsta! "

Argon a pășit afară din mulțime, și încet și-a coborât gluga. Se uită din nou la Thor cu ochi intenși, care ardeau.

"Nu văd nici un motiv să-l opresc", a spus Argon. "El nu a venit aici pentru a face rău."

"Ești nebun? Aproape l-a omorât pe Regele nostru! "

"Asta este ceea ce presupui tu", a spus Argon. "Asta nu e ceea ce văd."

"Lasă-l în pace", a venit o voce profundă, gravă.

Toată lumea se întoarse pe când MacGil se ridica în șezut. Se uită spre ei, foarte slăbit. Era clar că se chinuia să vorbească.

"Vreau să văd băiatul. El nu este cel care m-a înjunghiat. Am văzut fața bărbatului, și nu a fost el. Thor este nevinovat. "

Încet, ceilalți și-au lăsat garda jos, iar Thor și-a relaxat mintea, permițându-le să plece. Oștenii s-au dat înapoi, uitându-se precauți la Thor, ca și cum ar fi fost de pe un alt tărâm, și încet și-au pus săbiile înapoi în teci.

"Vreau să-l văd", a spus MacGil. "Singur. Voi toți. Lăsați-ne singuri. "

"Regele meu", a spus Brom. "Chiar crezi că e sigur? Doar tu și acest băiat, singuri? "

"Thor nu trebuie să fie atins", a spus MacGil. "Acum, lăsați-ne. Voi toți. Inclusiv familia mea. "

O tăcere grea a căzut peste cameră pe când toți se uitau unul la altul, în mod clar nesiguri ce să facă. Thor stătea acolo, înțepenit de podea, neputând să înțeleagă totul.

Unul câte unul, ceilalți, inclusiv familia regelui, ieșiră din cameră, iar Krohn a plecat cu Reece. Camera, atât de plină de oameni cu doar câteva momente înainte, brusc a devenit goală.

Ușa a fost închisă. Erau doar Thor și regele, singuri în tăcere. Abia putea să creadă asta. Văzându-l pe MacGil zăcând acolo, atât de palid, cu astfel de dureri, l-a rănit pe Thor mai mult decât ar fi putut spune. Nu știa de ce, dar era aproape ca și cum o parte din el murea acolo, de asemenea, pe pat. El dorea mai mult decât orice ca regele să fie bine.

"Vino aici, băiete", a spus MacGil încet, cu vocea răgușită, abia mai tare decât o șoaptă.

Thor și-a coborât capul și s-a grăbit lângă patul regelui, îngenunchind în fața lui. Regele i-a întins o încheietura moale; Thor a luat mâna și a sărutat-o.

Thor s-a uitat în sus și l-a văzut pe MacGil zâmbind slab în jos. Thor a fost surprins să simtă lacrimi fierbinți inundându-i proprii obraji.

"Stăpâne," început Thor, toate într-o grabă, neputând să le țină în interior "te rog crede-mă. Nu te-am otrăvit. Știam de complot numai din visul meu. De la o putere pe care nu o cunosc. Am vrut doar să te avertizez. Te rog crede-mă- "

MacGil ridică o palmă și Thor tăcu.

"M-am înșelat în privința ta", a spus MacGil. "A fost nevoie să fiu înjunghiat de un alt om ca să-mi dau seama că nu ai fost tu. Tu doar ai  încercat să mă salvezi. Iartă-mă. Ai fost loial. Poate singurul membru loial al curții mele."

"Cum îmi doresc să mă fi înselat," a spus Thor. "Îmi doresc așa de mult să fi fost în siguranţă. Ca visele mele să fi fost doar iluzii; ca niciodată să nu fi fost asasinat. Poate că m-am înșelat. Poate veți supraviețui. "

MacGil clătină din cap.

"Mi-a venit vremea", i-a spus el lui Thor.

Thor înghiți greu, sperând că nu era adevărat, dar simțind că era.

"Știi cine a făcut acest act teribil, Domnia Ta?" Thor a pus întrebarea care îi ardea în minte de când avusese visul. El nu-și putea imagina cine ar vrea să-l omoare pe rege, sau de ce.

MacGil s-a uitat la tavan, clipind cu efort.

"Am văzut fața lui. Este un chip pe care-l știu bine. Dar pentru un motiv oarecare, nu pot să-mi amintesc. "

Se întoarse și se uită la Thor.

"Nu contează acum. Mi-a venit vremea. Fie că a fost de mâna lui, sau de alta, sfârșitul este la fel. Ceea ce contează acum ", a spus el, și a întins mâna și a apucat încheietura lui Thor cu o forță care l-a surprins," este ceea ce se întâmplă după ce eu nu mai sunt. Al nostru va fi un regat fără rege. "

MacGil s-a uitat la Thor cu o intensitate pe care Thor nu o înțelegea. Thor nu știa exact ce spune – ce îi cerea, dacă o făcea. Thor a vrut să întrebe, dar putea vedea cât de greu era pentru MacGil să respire și nu a vrut să riște întrerupându-l.

"Argon avut dreptate despre tine", a spus el, eliberând încet strânsoarea. "Destinul tău este mult mai măreț decât al meu."

Thor a simțit un șoc electric prin corp la cuvintele regelui. Destinul lui? Mai măreț decât al Regelui? Însăși ideea că regele s-ar deranja să discute despre Thor cu Argon era mai mult decât putea Thor înțelege. Iar faptul că el ar spune că destinul lui Thor era mai măreț decât al Regelui – ce-ar putea să vrea să spună? Oare Regele MacGil doar delira în ultimele sale clipe?

"Te-am ales … te-am adus în familia mea cu un motiv. Știi care este acest motiv? "

Thor clătină din cap, dorind cu disperare să știe.

"Nu știi de ce te-am vrut aici, numai pe tine, în ultimele mele clipe?"

"Îmi pare rău, stăpâne", a spus el, clătinând din cap. "Nu știu."

MacGil zâmbi vag, iar ochii lui au început să se închidă.

"Există un ținut mare, departe de aici. Dincolo de Sălbăticie. Dincolo chiar de țara dragonilor. Este țara Druizilor. De acolo este mama ta. Trebuie să mergi acolo să cauți răspunsuri. "

Ochii lui MacGil s-au deschis larg și el se uita la Thor, cu o intensitate pe care Thor nu o putea înțelege.

"Împărăția noastră depinde de asta", a adăugat el. "Nu ești ca ceilalți. Ești special. Până când nu înțelegi cine ești, regatul nostru nu va fi deloc liniștit. "

Ochii lui MacGil s-au închis și respirația lui a devenit superficială, fiecare suflare ieșind cu un icnet. Mâna lui a slăbit încet pe încheietura lui Thor, iar Thor și-a simțit propriile lacrimile izvorând. Mintea lui se învârtea cu tot ce spusese regele,în timp ce încerca să dea un sens la toate. Abia se putea concentra. Oare auzise corect?

MacGil a început să-i șoptească ceva, dar era atât de încet, că Thor abia putea pricepe. Thor se aplecă mai aproape, aducându-și urechea la buzele lui MacGil.

Regele și-a ridicat capul pentru ultima cap o dată, și cu un ultim efort, a spus:

"Răzbună-mă."

Apoi, brusc, MacGil a înțepenit. Zăcu acolo pentru câteva momente, apoi capul lui s-a rostogolit într-o parte iar ochii i s-au deschis larg, nemișcați.

Mort.

"NU!" se jeli Thor.

Bocetul lui trebuie să fi fost destul de tare pentru a alerta garda, pentru că o clipă mai târziu, a auzit o ușă deschizându-se în spatele lui, a auzit agitația a zeci de oameni intrând grăbiți în cameră. Într-un colț al conștiinței, el a înțeles că era mișcare în jurul lui. El a auzit vag clopotele castelului bătând afară, iar și iar. Clopotele sunau în ritm cu sângele din tâmplele lui. Dar totul a devenit o ceață, iar după câteva momente camera se învârtea.

Thor leșina, îndreptându-se spre podeaua de piatră într-un mare colaps.