Читать книгу Chirița în Iași - Vasile Alecsandri - Страница 3

Chirița, Aristița, Calipsița, Guguliță, Țiganca, Feciorul, Slujitorul de Barieră, Un surugiu

Slujitorul (alergând după trăsură, zice țigancei din coadă): Cine zici că-i în trăsură?…

Țiganca: Cucoana Chirița.

Slujitorul: Cum?… Crița?

Țiganca: Chirița… surdule.

Slujitorul: Chirița Surdulea?… Da cască-ți pliscul mai tare… cioară, și cârâie mai dezghețat… Ce cucoană-i în trăsură?

Țiganca: Du-te pârlii! că doar n-am să-ți toc la ureche până mâine.

Slujitorul: De!… Baragladină, te-ai pichirisit?

Țiganca: Baragladină ești tu, guleratule!

Slujitorul: Ian vezi moachia, că s-o fudulit… (Azvârle în țigancă cu omăt.) Hâși, cârâitoare!

Țiganca: Șezi binișor, blestematule, că te ia dracu.

Slujitorul: Hâși, ciocănitoare!…

Țiganca: Bată-te pârdalnicu să te bată!… șezi binișor.

Slujitorul: Hâși, duh de baltă…

Chirița (scoțând capul și primind omătul în obraz): Ce este? ce-ați pățit… carnacsî! că era să mă chiorască!… Cine-azvârle cu bulgări?… (Către țigancă:) Ce te-o apucat, mă rog, coțofano, de cârâi ca cioara-n par?… Ie sama la lucruri bine, și taci din plisc. (Întorcându-se către fecior.) Și tu, mojicule, ce stai în capră ca un degerat și nu zici surugiilor să meargă?… Vai, bată-vă crucea, mangosiților, c-o să-mi faceți zile fripte!…

Slujitorul (la oblon). Cucoană…

Chirița: Ce-i?

Slujitorul: Cum îi numele d-tale?

Chirița: Cum mi l-o dat nânașu… Lipsești de-acole.

Slujitorul: Așa știu și eu… d-apoi vezi, cucoană, că trebuie să te trecem la catastiful barierei.

Chirița: Să mă treci la catastif pe mine?… da ce sunt eu, să mă treci la izvod?… Auzi vorbă!… Măi! că obraznici mai sunt gulerații iști cu săbiuțe…

Toți

Slujitorul (astupându-și urechile): Ho, țară!… că doar n-am urechi de săftian… Cucoană, avem poruncă să nu lăsăm pe nime-n târg, pân-a nu-l întreba de nume.

Chirița: Ei! c-or să-mi scoată sufletu!… Du-te de scrie c-o venit în Iași: cucoana Chirița a banului Grigori Bârzoi, de la Bârzoieni, cu Aristița, Calipsița și Guliță, copiii lor.

Slujitorul (în parte): Mă!… ce pomelnic (Tare.) Cum ziseși, cucoană?

Chirița: Iaca surdu!… (Repede.) Chirița, Aristița, Calipsița și Guliță Bârzoi ot Bârzoieni. (La surugiu.) Mânați, măi, și luați seama la covățele. (În parte.) Aice-n capitală ești tot cu zilele-n mână.

Slujitorul (în parte): Crița, Răstița, Lăpșița și Gurluiță Brânzoi!… da… a dracului nume!… parcă se bat babele-n gură… Mă duc să-i torn în catastif. (Merge spre barieră.) Gurluiță, Lăpșița… Crița… (Iese.)

Chirița (la surugii): Pornit-ați, jărpanilor?

Surugiul (îndemnând caii): Hi, hi, hi, hi, copii… nu mă lăsați… Hi, hi, tătucă… Hi, hi, mânca-v-ar lupii. (Pocnește.) Hi, Iudă… Hi, jupitule. Iaca, mă! c-or să mă lase-n troian… Hi, hi, da hi… lua-v-ar dalacu… prohodi-v-ar cioarele!…

Chirița (scoțând capul repede): Tacă-vă gura, bețivilor, că vă aud copilele.

Surugiul: Ian lasă-ne, cucoană hăi… nu ne mai necăji, că destul necaz avem noi cu rădvanul ista, ardă-l focu!…

Chirița: Ba să te ardă pe tine focul… auzi?… rădvan!… trăsura mea de nuntă, nouă-noușoară!… de abia din vremea bejăniei!… Hai, mânați și nu mai faceți vorbă.

Surugiul: Hi, hi… odată, copii, cu toții… Hi! lăsa-v-ați oasele cioarelor și pelea vameșului… Ha, ho, ha, ho, tbrr… degeaba!… de-acum ne-am troienit…

Chirița: Ne-am troienit?… Iaca! na, și alta acum… chiar colac peste pupăză! (Feciorului.) Ce stai ca un butuc în capră, mangositule… coboară de-agiută la trăsură… Ian vezi-l, mă rog, parcă-i un boieri!… nu-i bun nici de-o treabă…

Feciorul (leneș): Dacă-i chiar în zadar… nu ne scoate de-aici nici dracu…

Chirița: Sărmane, sărmane… ți-oi arăta eu acuși pe dracu, somnorosule… dă… dă!…

Feciorul (scoborându-se): Somnoros, da! și eu n-am închis ochii de două nopți!

Chirița (sărind din trăsură): Ian auzi-l că și răspunde!… (Lunecând.) Carnacsî! că era să-mi rup șălele (Împingând feciorul.) Ia, colo… colo la răzor, tontule… pune umăru de-mpinge, că ești coșcoge… (La surugiu.) Hai, măi, opintiți vârtos.

Surugiul: Hi, hi, zvânta-v-ar vântu și v-aș vinde păstrama!

Chirița: Tacă-vă gura, blăstămaților! că vă aud copilele! (La fete.) Astupați-vă urechile! (În parte.) Îi un păcat cu niște ghiorlani. (La țigancă.) Da tu, cheramo, ce stai acolo parcă clocești ouă… de-te gios să se mai ușureze trăsura.

Țiganca: Cuconiță, nu mă pot scoborî făr’ de scară.

Chirița: Scară?… ți-oi da eu la scară, coțofană… deschide-ți aripile și sai la pământ… da doar mi-i strica cutia… c-atâta-ți trebuie.

Țiganca (sărind): Valeu!… că mi-am scrântit piciorul! valeu!

(Sărind, scapă cutia, care se strică.)

Chirița: Tronc! parcă-nadins i-am zis să mi-o strice!… Of! săracan de mine! că-mi vine să țip și să ieu câmpii!… Mult oi să mai stau în drum? (Aleargă la oblon și lunecă.) Carnacsî! că mi-o plesnit șireturile de la rochie!… Aristițo, Calipsițo, dați-vă gios și voi, doar ne-om distroieni mai degrabă… ia așa… frumos… încet, să nu lunecați.

(Aristița și Calipsița se cobor, Guliță vrea și el să iasă, dar Chirița îl oprește.)

Guliță (cepeleag și alintat): Să mă cobor și eu cu țâțacele?

Chirița: Ba nu, Gulița mamei… nu, drăguță; mata șezi în trăsură ca să nu răcești.

Guguliță: E!… neneacă, vreau să mă cobor… na…

Chirița: Ba nu, suflete… dacă mă iubești… șezi mătăluță locului, puiule, și te învălește cu contășu băbacăi.

Guliță: Ei, m-am săturat de contăș; vreau să mă dau pe gheață…

Chirița: Ba… să nu faci poznă, Gulița neneacăi, c-apoi s-a mânia neneaca și nu ți-a mai cumpăra minavet… știi mata… minavetu care ți l-am făgăduit…

Guguliță: Așa! de trei ani de când mă porți cu făgăduința…

Chirița (sărutându-l): Gulița mamei!… că nostim ești… nu fi de diochi… (Închide oblonul și zice surugiilor:) Hai, flăcăi, de-acum, că vă făgăduiesc bacșiș bun… câte un fifirig de om… (Căutând în culise.) Iaca poznă! da unde-s surugiii?

Feciorul: Or fi fugit!… cine știe?… la vro crâșmă poate… (În parte.) Hei, că nu-s și eu cu dânșii!

Chirița: O fugit și m-o lăsat lată în mijlocul drumului!… bre! c-o să mă lovească ceva! (Furioasă.) Ei, apoi să nu te-apuce șăptezeci de năbădăici?… Kirie eleison! (Vine iute în fața publicului.) Mă rog, cine ține poștele?… cine-i otcupcicul ghipcanilor?… să deie ochi cu mine, dacă-l ține curăua… să-i zic două vorbe… da vorbe!… să le pomenească cât o trăi… știi?… cole… engolpion de anul nou 1844.

I

II

Chirița (alergând în fund): Poftim poște!… dacă nu merg caii, fug surugiii!… Da unde s-o înfundat blăstămații? (Intră în culisa din dreapta, din fund.) Vai! că buni-s de spânzurat în iarmaroc!… Auzi!… carnacsî, că lunecușu-i!… Valeu!… (Se aude căzând pe gheață.)

Aristița, CALIPSIȚA: Vai de mine! a căzut neneaca pe gheață!…

(Aleargă amândouă după Chirița și se aud picând și țipând în culise: “Valeu!… Valeu!…”)

Feciorul (căutând în dreapta): Haita… buf… na, c-o căzut și duducile… Ha, ha, ha… una peste alta…

(În vremea aceasta Guliță se coboară furiș din trăsură și începe a se da pe gheață.)

Guguliță: Uța… a… a… Bine-i de dat de-a săniușul… Uța… a… a… Neneaca s-a dus… bine-mi pare!

Țiganca (ghemuită în cergă lângă coada trăsurii): Da astâmpără-te, cuconașule, că-i cădea jos și ți-i sparge capu.

Guguliță: Taci, coțofană… nu cârâi.

Țiganca: Haide, hai, că te-a vedea ea cucoana acuși.

Guguliță: Taci, îți zic, c-apoi știi… (Către fecior.) Măi, fecior boieresc, vin’ de te dă pe gheață cu mine.

Feciorul: Ce să fac?… că doar n-am zece capete de stricat…

Guguliță (mânios): D-apoi dacă-ți poruncesc eu?… nu vrei?… Ei las’ măi bade, că te-oi drege eu.

Feciorul (în parte): Ba-i drege tu pe cine-ai mai dres, sfrijitule.

Guguliță: Uța… a… las’ că te-oi spune eu și bunicăi, și mătușicăi, și băbacăi, și neneacăi… Uța… a… (Se aude dincolo de barieră un sunet de zurgălăi și un glas de jidov strigând: “Vio, vio.”)