Читать книгу Chirița în Iași - Vasile Alecsandri - Страница 5
Vasile Alecsandri
Chirița în Iași
Actul I
Scena III
ОглавлениеCei dinainte, Chirița, Aristița, Calipsița
Chirița: Of!… îmi vin istericale grecești!… am alergat pin toate crâșmele, și surugiii… tufă… Of! cine mi-o zis să mă pornesc eu de la Bârzoieni?…
Aristița: Neneacă… nu te tulbura, că iar te-a durea rastul.
Chirița: Cum să nu mă tulbur, Aristițo dragă… dacă m-o lăsat în mijlocul drumului, cu cățel… cu… Ce-o să facem acum?…
Bondici (în parte): O neneacă cu două fete… (Încet, lui Pungescu.) Aține-te, muntene, c-aici-i pe treabă…
Pungescu (scoțând repede o pereche de cărți, taie repede un stos): Pă trebuliță?… hareci!… stos!…
Chirița (cu deznădăjduire): Și nici un bărbat… nime ca să ne vie într-agiutor… Îmi vine să mă trântesc la pământ, ca jidanii.
Bondici: Un bărbat!… iată-mă-s… poruncă. (Înaintează spre Chirița.)
Chirița: Ce-mi văzură urechile și ce-mi auziră ochii!… Slavă ție, Doamne, că iată în sfârșit un creștin!…
Pungescu: Doi hristiani, cocoană… că sunt și eu p-acilea.
Chirița: Foarte vă mulțămesc… dar, mă rog, să mă fericesc cu numele dumilorvoastră…
Bondici: D-lui, prietenul meu, este spătarul Pungescovici.
Pungescu: Și d-un aga Bondicescu, al meu amic…
Chirița (în parte): Un spătar ș-un agă! (Încet și repede, fetelor.) Țineți-vă mai drept și zâmbiți nurliu.
Bondici: Dar, mă rog, cucoană, să ne norocim și noi…
Chirița: Eu sunt cucoana Chirița a banului Grigori…
Bondici: Și duducile?…
Chirița: Bârzoi…
Bondici: A! Bârzoi?… și duducile?…
Chirița: Ot Bârzoieni… (Se închină.)
Bondici: Am înțeles… dar duducile?
Chirița: Copilele mele… Aristița și Calipsița. (Încet, fetelor.) Faceți tali frumos. (Tare.) Le-am adus la Iași, drăguțile, ca să pitreacă câșlegile; și puneți-vă în gând, boierilor, că după ce ne-am necăjit pe drum două zile și două nopți, când s-agiungem la gazdă… ne fug surugiii tocmai la capătul târgului.
Bondici: Cum se poate?
Chirița: Așa, zău… am pățit-o chiar ca cela care s-a înecat la mal.
Bondici: Ei!… las’ că-oi spune eu asta vărului meu…
Chirița: D-lui ține poștile?
Bondici: Dar.
Pungescu (încet, lui Bondici): O tăiași groasă, nene…
Bondici: Taci, nerodule…
Chirița: Să-ți spun drept… dar să nu-ți fie cu supărare… vărul d-tale n-are nici un haz cu poștile d-sale… Lehamete și de parale.
Bondici: Da de câte ori i-am spus-o eu însumi, cucoană dragă… Ce folos însă!… nu înțelege de cuvânt… (Încet, lui Pungescu.) Ce zici de fete, măi?
Pungescu: Au zestre oare?
Bondici: Așa-mi miroase… (Cucoanei Chirița.) Cucoană Chiriță, noi amândoi suntem gata la poruncile d-tale și preafericiți de a te putea înlesni la orice-i dori în târgul nostru…
Chirița: Bunătatea d-voastră…
Bondici: Ce se potrivește!… Primiți deocamdată brațele noastre, ca să vă ducem la gazdă, și cât pentru trăsură, n-ai nici o grijă… om trimite boii noștri ca s-o aducă.
Chirița: Bucuros!… (În parte.) Ce cuconași de treabă!… când ar fi și holtei! (Încet, fetelor.) Dați brațul și mergeți pupuică… tot pe vârful scarpilor…
Toți
Haideți împreună
Vesel să pornim,
Și-ntr-o casă bună
Să ne găzduim.
Bondici (Aristiței, dându-i brațul)
Demuazelă dragă, sunt prea fericit,
Că să-ți dau eu brațul m-am învrednicit!
Pungescu (Calipsiței, asemene)
Demuazelă scumpă, în veci n-oi uita
C-astăzi, la brațetă, merg cu dumneata!
Chirița (în parte)
Unul zice-i agă, celalalt spătar;
De i-aș prinde gineri, i-aș lua în dar.
Unul zice-i agă, celalalt spătar;
De i-aș prinde gineri, aș dă sărindar!
Toți
Haideți împreună
Etc. etc. etc.
(Bondici, Pungescu, Aristița și Calipsița ies la brațetă prin dreapta. Chirița-i urmează puțin și se oprește. Neamțul, care a stat tot în fund, începe a cânta din orgă.)
