Читать книгу Intoarcerea Nosferatului - Alessandro Norsa - Страница 8

Multiplele rădăcini vampirice din întreaga Europǎ,
în mod special din țările balcanice

Оглавление

Tradiția miturilor și legendelor despre vampiri, aceste figuri înfricoșătoare este foarte prolifică: pe lângă lumea greacă și romană care au influenţat întreaga cultură occidentală, vampirii sunt prezenţi şi în legendele arabe, indiene, chinezești și japoneze. În unele tradiții transmise de-a lungul timpului, vampirul este o persoană moartă care li se înfăţişează celor vii sub forma unei fiinţe în carne și oase și care se hrănește cu sângele lor; în alte legende, vampirii sunt, de asemenea, spirite mitologice și demonice care îi atacă pe cei vii – uneori îi mănâncă, sau se hrănesc cu sângele lor – dar care nu au fost niciodată oameni.

În primul rând avem, de exemplu, ceea ce grecii şi romanii numeau strix – de unde şi numele în italiană strega (vrăjitoare) – care nu era o fiinţă umană, ci un demon nocturn care ieşea din mormânt. Oamenii se temeau de el deoarece se zicea că îi ataca pe copii și se hrănea cu sângele lor. În al doilea rând, vampirul era o ființă umană moartă, o ființă care bea sânge, o vrăjitoare deosebit de răuvoitoare, însetată de sânge. În al treilea rând, vampirii sunt fiinţe umane moarte care apar sub forma unui corp, ceea ce presupune o realitate fizică, concretă și nu doar o simplă imagine sau o iluzie. Aceasta este imaginea clasică a vampirului pe care o avem, un corp care iese din mormânt și, nu numai că-l putem vedea, dar îl putem şi atinge: într-adevăr, este o făptură extrem de tenace și din acest motiv trebuie răpus prin metode radicale. Se crede că este imposibil să înțelegem natura reală a acestor entități, dacă nu pătrundem în acel tip de gândire „a originilor” care era specifică oamenilor din perioada neolitică: o lume în care totul era dominat de divinitate: obiecte, animale, alimente, râuri, copaci, fulgere. Divinul, în această logică, nu se găsea într-un cer imposibil de atins, ci aici pe pământ, locul mormintelor noastre și deci sălaşul strămoșilor noştri care se transformau la rândul lor într-o divinitate. Pornind de la aceste premise, s-a pornit în căutarea unei dimensiuni pentru a găsi o explicație pentru dezastre naturale altminteri inexplicabile. În logica animistă, de exemplu, slăbiciunea corpului, neputând fi înțeleasă pentru că oamenii nu beneficiau de cunoștințele medicale de care dispunem astăzi, a produs un efect de teamă faţă de ființele malefice. Efecte ale divinului ar putea fi considerate chiar şi Coșmarurile, moartea fetușilor, convulsiile, crizele de isterie, depresia, neîncredera, bolile, durerile în tot corpul, moartea prin sufocare și mai ales senzaţiile de apăsare în piept şi dificultățile de respirație sunt considerate tot efecte ale fricii. Pentru a înfăptui cât mai multe rele, aceste entități erau dotate cu o forţă fizică uriaşă și o viteză de mișcare incredibilă, puteau hipnotiza cu privirea și să se transforme în animale fioroase. Vom prezenta în continuare diferitele elemente tradiționale care alcătuiesc imaginea vampirilor care ni s-au transmis până astăzi, fie prin literatura secolului al XIX-lea, fie prin cinematografie, retrasând firul originii prin negurile miturilor și a legendelor populare. Pornind de la lectura legendarei figuri românești care poate fi asociată cu vampirii, ne vom extinde privirea spre făpturi similare care se întâlnesc în Europa de Est. Vom analiza apoi originile mitului lui Dracula în miturile și în aspectele simbolice ale culturii animiste, aprofundând, prin urmare, tema capacității de a se transforma într-un liliac și de a zbura în timpul nopţii, mărturii de întâlniri cu vampirul, acest seducător de fete tinere și în cele din urmă, după cum vom vedea, mărturii de exorcisme pe care le vom prezenta în detaliu în secțiunea special dedicată.

Intoarcerea Nosferatului

Подняться наверх