Читать книгу Intoarcerea Nosferatului - Alessandro Norsa - Страница 9

Mitul lui Dracula s-a născut din îngemănarea a diferite mituri și legende românești. Cum se numesc vampirii în Transilvania? Etnografa australiană Agnes Murgoci a identificat în Transilvania diferite tipuri de sugători de sânge cum ar fi Șișcoii (în alte zone cunoscuţi sub numele de Moroi), Vârcolacii (Svârcolacii) și Pricolicii, Vrykolakas în Grecia. Atât de multe nume diferite pentru a descrie figuri care în general prezintă caracteristici similare care indică acțiunea de golire de sânge, dăunatoare sau mortale. Să ne începem aşadar călătoria pe tărâmul vampirilor prin intermediul literaturii române, a miturilor și legendelor dedicate figurilor demonice, în special a Strigoilor și a Moroilor care sunt esenţiale pentru a înțelege acea cultură din care mitul vampirilor îşi trage originile. Pe tărâmul lui Dracula vom fi ghidaţi de câţiva importanţi etnografi locali, Romulus Vulcǎnescu şi Simeon Florian Marian. Aprofundând mai bine tema şi făcând un studiu contrastiv, vom descoperi aspecte simbolice și antropologice conservate în miturile pe care le găsim și la alte figuri supranaturale similare din Europa Centrală. După Vulcǎnescu, Strigoii (termen care derivă din latinescul strix care inseamnă vrăjitoare) se numără printre fiinţele mitice cele mai importante din tradiţia demonologică românească. Există două tipuri de Strigoi: aşa-zişii Strigoi vii (cei vii) şi Strigoi morţi (morţii). Spre deosebire de Strigoii morţi care, pe bună dreptate, pot fi incluşi în categoria nosferaţilor/ a morţilor vii şi care, deşi nu sug sânge uman, comit tot felul de atrocităţi, Strigoii vii sunt vrăjitoare şi vrăjitori vii care ucid ocazional dar care nu au puterile pe care le atribuim în mod tradiţional vampirilor: de fapt, ei se transformă în vampiri după moartea lor. Vulcǎnescu relatează că în România există anumite caracteristici precise cu care se identifică un Strigoi viu asemuit cu o vrăjitoare în carne şi oase. Aceste trăsături sunt asemănătoare cu a persoanelor care au existat în realitate iar societatea, din nevoia de a găsi ţapi ispăşitori, le-a considerat vrăjitoare. Etnograful român povesteşte că poţi fi Strigoi din naştere sau îl poţi deveni dacă în timpul vieţii te converteşti la cultul demonilor. Descendenţa dintr-un Strigoi poate avea un caracter ereditar, dacă pe linia ta genealogică a existat un Strigoi sau o Strigoaică. Sunt mai multe elemente care ne ajută să ne dăm seama dacă o pesoană are asemenea ascendeţă: dacă de exemplu eşti al şaptelea copil dintr-o familie şi dacă ai doar fraţi mai mari (sau, după o tradiţie poloneză, doar surori), dacă te naşti cu o parte din placentă lipită de cap (cu căiţa pe cap/cu tichie) şi o înghiţi imediat după naştere, dacă ai un picior strâmb, dacă eşti roşcat sau dacă posteriorul ţi se termină cu coadă cu păr. Anumite trăsături fizice sau comportamentale ne ajută să-l identificăm şi pe copilul Strigoi. Copilul Strigoi se dezvoltă precoce, e puternic, răutăcios, torturează şi ucide animalele, simte o plăcere deosebită în a fi maliţios, minte, trădează, fură şi este adept al sperjurului. Strigoiul adult se recunoaşte prin aspectul său: este chel, cu ochii congestionaţi, cu caninii foarte accentuaţi şi cu coccisul mai lung decât normal. În ceea ce priveşte comportamentul, se distinge prin acţiunile sale malefice. Fiinţele de gen feminin se numesc Strigoaice. Ele au aceleaşi trăsături fizice ca şi cele de gen masculin doar că sunt mult mai feroce. Persoanele identificate ca vrăjitoare aducătoare de nenorociri se recunosc prin trăsăturile lor distinctive pe care le regăsim peste tot în Europa. Trăsăturile fizice cele mai comune erau aspectul hidos, cel mai adesea semn al sărăciei şi mizeriei. În ceea ce priveşte aspectul fizic, sunt trăsături care în tradiţia populară datează din cele mai vechi timpuri şi care au dăinuit peste ani: unghiile încovoiate asemeni ghearelor de lup sau a păsărilor de pradă şi, în ciuda mandibulelor care abia li se închideau, puteau sfâşia cu multă putere. Aveau capul fie pleşuv, fie cu părul vâlvoi. Aproape toate femeile care aveau un comportament bizar erau privite cu neîncredere. La romani, caracteristicile vrăjitoarelor erau foarte asemănătoare cu cele ale vampirilor: caracterul nocturn, aversiunea totală faţă de lumină, chipul era palid şi lipsit de vlagă, semn incontestabil al morţii. După Festo, Strix (vrăjitoare) e un nume atribuit femeilor malefice – li se mai zice deasemenea zburătoarele. Într-adevăr, pentru autorii latini, zborul ramâne elementul comun şi distinctiv al acestor fiinţe teribile. Lucrul care nu este comun este în ce se transformă aceste zburătoare: cel mai adesea se întâlneşte bufniţa. Plinius Cel Bǎtrân consideră că se pot transforma şi în liliac. Dincolo de aceste consideraţii, transformarea cea mai emblematică e realizată de Strige (Strigoi) de lângă leagănul lui Procas al lui Ovidiu. În cântec, poetul descrie cu amănunţime ospăţul acestor creaturi hidoase. Se spune – adaugă Scriitorul latin – „cu al lor cioc sfâşie viscerele pruncilor şi îşi umplu guşa cu al lor sângeˮ. Aceste descrieri ale vrăjitoarelor din epoca antică, fiinţe crude, însetate de sânge se regăsesc şi în poveştile populare istorisite chiar şi astăzi. Alberto Borghini, de exemplu, în a sa Semioză a folclorului 2 relatează unele povestiri în care vrăjitoarele sug sângele tinerelor victime: prima povestire a fost culeasă în Garfagnana, a doua în zona piemonteză Monferrato-Langhe. Analogiile şi referirile la aceste fiinţe înaripate, sugătoare de sânge sunt atât de frecvente încât s-ar putea crea, după opinia savantului, o „identitate de tip narativˮ. Dincolo de aceste exemple, în general, oamenii identificau vrăjitoarele cu acele fiinţe care aveau un comportament diferit de cel convențional. Puteau fi considerate vrăjitoare persoane care au avut probleme în viaţă sau dacă au fost martorii unui eveniment nefericit. Pe lângă caracterul acestor persoane sau a unor deformităţi fizice, mai existau şi alte indicii: temperamentul arțăgos și închis sau o femeie cocoșată puteau fi deasemenea indicii. În orice caz, se zice că erau persoane marginalizate, sau în afara unui grup social sau sărmani cerșetori. Uneori se credea că un teritoriu era locuit de vrăjitoare, sau că acestea trăiau în zone periferice ori în case în ruină, mici, murdare sau izolate. De asemenea, anumite boli, cum ar fi epilepsia, erau considerate ca fiind, fără nici un dubiu, specifice femeilor damnate. În unele comunități, puterile negative se transmiteau din generație în generație. Se credea că acești oameni puteau face rău sau aduce ghinion: înâlnirea cu ele putea avea însemnate consecințe negative în viață fie pentru individ el însuşi, fie pentru roadele sezonului agricol. Ideea generală era că, în urma întâlnirii cu acea ființă malefică, cu siguranță ceva grav avea să se întâmple și că nimic nu mai putea schimba cursul evenimentelor. Vrăjitoarele erau, prin urmare, detestate și respectate în același timp, şi se încerca să se stea cât mai departe posibil de ele. Un alt comportament care trezea bănuieli era când suspectul se muta mereu dintr-un loc în altul. Anumite situații din viață, independent de voința cuiva, cum ar fi când un copil îşi pierdea unul sau ambii părinţi, sau dacă era crescut de prostituate, puteau induce suspiciuni puternice. Pe lângă sinucidere, moartea prematură constituia o recunoaștere implicită a apartenenței la categoria magicienelor sau a vrăjitoarelor înfricoşătoare. Cel mai mic numitor comun ale exemplelor menționate până acum ne conduce către o anomalie, către o aparență fizică diferită de aşa-zisa normalitate. În cazul unei întâlniri nefaste cu una dintre aceste teribile vrăjitoare, se considera oportun să se recurgă la exorcism. Tuturor le era frică de un sacrilegiu pe care vrăjitoarea l-ar fi putut comite. Femeile considerate vrăjitoare aveau o viață mizerabilă, erau văzute rău şi blamate de toți. De fapt, ele serveau de țap ispăşitor pentru a explica toate tensiunile personale şi sociale. În unele cazuri, persoanele indicate cu numele pejorativ de vrăjitoare erau umilite, persecutate, bătute sau chiar ucise. În România, ca în restul Europei, s-a abătut flagelul persecuțiilor religioase: rapoarte ale proceselor intentate vrăjitoarelor între 1463 şi 1777 descriu cu fidelitate, uneori chiar cu prea multă exactitudine (cu foarte puțină complezență am putea adăuga) atât mărturiile cât şi execuțiile. Pe aceste tărâmuri multe persoane au fost acuzate de blasfemie, de oficierea de slujbe negre, de canibalism, de crime ritualice (în special infanticide). Persecuții au avut loc în special în Transilvania care, în Evul Mediu, era teritoriu unguresc. Secole de-a rândul, în această regiune, s-au efectuat multiple procese care s-au soldat cu condamnări de o cumplită cruzime. De exemplu, în 1686, soția principelui din Transilvania Mihai Apafi I înnebuneşte iar vina este dată pe vrăjitoare; o amplă anchetă s-a efectuat şi s-au ars ruguri pretutindeni în această regiune. Chiar şi după ispăşirea pedepsei, convingerile despre vrăjitorie rămâneau mult timp înrădăcinate. În Transilvania se credea ca Menenges, figură mitologică tumultoasă, capabilă să provoace evenimente magice extraordinare, era la originea zborurilor nocturne şi a horei din Munții Stâncoşi. Chiar şi în secolul trecut se credea că în unele case se țineau orgii nocturne ale vrăjitoarelor, case rămase goale şi nelocuite după ce fuseseră abandonate de locatari; multe locuri unde se credea că se țineau orgii aveau un prost renume. O altă credință românească despre bărbații Strigoi era că aceştia duceau o viață nocturnă care începea la miezul nopții şi se încheia la primul cântat al cocoşului. În timp ce dormeau, sufletul le ieşea pe gură sub formă de umbre umane. Strigoii bântuiau prin sate, prin podurile rudelor, vecinilor sau consătenilor dedându-se la tot felul de acțiuni reprobabile care le treceau prin minte: uscau fructele, sustrăgeau substanțele nutritive din grâu şi din lapte, viciau apele fântânilor. Deveneau invizibili, aşa dintr-o dată, neobservați de nimeni, strigau oamenii pe nume, îi speriau, îi mutilau pe trecători şi răsturnau obiectele din curțile şi casele în care intrau. Totuşi, la al treilea cântat al cocoşului, spiritul Strigoiului trebuia să se întoarcă în corpul său. Se spune că dormea atât de adânc încât, atunci când se trezea, nu-şi mai aducea aminte de nimic din ce făcuse în timpul nopții. Doar cei curajoşi care reuşeau să le facă un semn distinctiv pe față puteau să le recunoască adevărata identiate. Astfel de legende iau naştere din temeri foarte vechi care zac în oameni, de exemplu frica de ființele care bântuiau încă de la căderea serii. Ceea ce li se pare oamenilor mai de nepătruns şi mai puternic, nu e starea de frică în sine, ci acestă nebulozitate fără o formă definită; vrăjitoarele sunt, din acest punct de vedere, fie personificarea acestor anxietăți fie, prin intermediul unei forme fizice, încercarea de a diminua terifianta încărcătură emoțională. De fapt, vrăjitoarele, îmbrăcate în negru, sau transformate în pisici negre, se pierd în negura nopții şi, astfel camuflate, pot săvârşi acte malefice. Dacă într-un sat nu existau dovezi concrete pentru a identifica vreun vinovat, ca în cazul descoperirii vrăjitoarelor, se punea totul pe seama oamenilor care prezentau unele deficiențe care, transformate în animale negre sau invizibile, erau declarate vinovate de toate relele. În România se credea deasemenea că atunci când bărbații Strigoi