Читать книгу Dacă ar fi știut - Блейк Пирс - Страница 13

Trei ore mai târziu, Kate și Logan stăteau la o masă, sub un baldachin, pe terasa unui mic restaurant italian. Logan mănânca un sandwich plin cu carne, în timp ce Kate mănânca o salată de paste și se bucura de un pahar de vin alb. Kate bea rareori și aproape niciodată înainte de ora cinci după-amiaza, dar aceasta era o ocazie specială. Din punctul ei de vedere, chiar și simpla idee în care ea ar începe să lucreze din nou în cadrul Biroului merita sărbătorită.

- Deci, la ce fel de cazuri lucrezi acum? întrebă Kate.

- Numai lucruri care te-ar plictisi, sunt sigur, spuse el. Dar știa că îi va spune; îi va spune doar pentru că și el iubea această slujbă la fel de mult ca și ea.

- În cea mai mare parte, încerc să dau de urma unor escroci care au fraudat bancomate. Pe lângă asta, lucrez într-un fel de parteneriat cu câțiva alți agenți la un caz despre o mică rețea de prostituție din Georgetown, și cam atât.

- Vai, spuse Kate.

- Ti-am spus. Plictisitor.

- Deci, nici pe aproape cazuri precum cele vechi menționate de Duran? Apropo, ce știi despre chestiunea asta? De cât timp există acest proiect secundar?

- De ceva vreme, cred. Eu am fost inclus abia acum două săptămâni. Duran și câteva persoane, ce nu trebuiesc menționate, au întrebat despre câteva dintre cazurile la care am lucrat și pe care nu am reușit să le rezolvăm. Nu îi interesa metodologia sau ceva de genul acesta, ci doar detaliile și dosarele vechi.

- Și nu ți-au dat niciun motiv?

- Nu. Și...stai, de ce vorbești de parcă ai fi suspicioasă? Credeam că oportunitatea asta te va face să sari în sus de fericire.

- Oh, am de gând să fac asta. Dar mă întrebam dacă există cumva un caz anume de care sunt interesați. Ceva trebuie să fi stimulat acest interes brusc cu privire la cazurile nerezolvate. Mă îndoiesc serios că Duran doar încerca să găsească o cale să mă aducă înapoi.

- Nu știu, spuse Logan. Ai fi surprinsă. Lumea ți-a dus dorul. Unii dintre agenții mai noi încă vorbesc despre tine ca și cum ai fi un fel de personaj mitologic.

Ea ignoră complimentul, pierdută încă în șirul gândurilor.

- De asemenea, de ce m-ar fi chemat doar ca să mă trimită înapoi, spunându-mi că vrea să-mi iau puțin timp liber înainte de a începe? Mă face să mă întreb dacă nu cumva adevăratul motiv nu a fost încă scos la suprafață.

- Ei bine, știi, spuse Logan. Având în vedere cât de mult analizezi totul, poate că are dreptate. Relaxează-te, Kate. După cum a spus și el...tone de agenți pensionați ar da orice pentru a se bucura de o șansă precum aceasta. Așa că da, du-te înapoi acasă. Relaxează-te. Și încearcă să nu faci absolut nimic.

- Mă cunoști îndeajuns de bine pentru a știi că eu nu sunt așa, spuse ea. Luă o gură de vin, gândindu-se că poate avea dreptate. Poate ar trebui doar să se bucure de faptul că se va întoarce la muncă...într-un fel.

- Pensionarea nu a schimbat asta, nu-i așa? întrebă Logan.

- Nu. Ba din contră, a înrăutățit lucrurile. Nu pot sta locului. Urăsc un creier leneș. Integramele și tricotatul nu sunt de mine. Poate că undeva în adâncul lui, Duran știa că sunt prea tânără ca să fiu scoasă din peisaj.

Logan zâmbi și scutură din cap.

- Da, dar peisajul ală are o iarbă destul de bogată și verde.

- Da, și plină de balegă de vacă.

Logan oftă în timp ce luă ultima gură din prânzul lui.

- Bine, spuse el. Unii dintre noi trebuie să se întoarcă la muncă.

- Ce lovitură sub centură, ​​spuse ea, luând ultima gură de vin.

- Deci, ce ai de gând să faci? întrebă el. Te întorci acasă?

Sinceră să fie, nu era încă sigură. O parte din ea voia să rămână în DC doar așa, de amorul artei. Ar putea face niște cumpărături sau ar putea merge la locul ei preferat de la National Mall și doar să stea și să reflecteze. Era cu siguranță o zi minunată pentru asta.

Dar, în același timp, voia să meargă acasă. Deși îl eliminase pe Brian Neilbolt de pe listă, cineva a ucis-o pe Julie Meade. Și părea că poliția nu are încă nicio idee cine ar putea fi vinovatul.

- Nu sunt sigură, spuse ea. S-ar putea să mai rămân în oraș puțin, dar probabil că mă voi întoarce acasă înainte de căderea nopții.

- Dacă te răzgândești, sună-mă. Mă bucur că te-am văzut, Kate.

Plătiseră nota și părăsiseră masa după o scurtă îmbrățișare. Chiar înainte ca ea să plece, mintea ei părea setată pe un singur gând, unul care apăruse de nicăieri.

„Julie a fost ucisă în propria ei casă, în timp ce soțul ei era plecat în delegație. Dacă a existat vreun fel de spargere, nimeni mi-a menționat. Nici poliția, în timp ce îmi țineau morală, și nici Debbie sau Jim. Dacă ar fi existat o spargere, aceasta ar fi trebuit să fie menționată.”

Acest lucru a făcut-o să se întrebe…ucigașul a intrat în casă deoarece a fost invitat? Sau, poate că acesta știa unde era ascunsă o cheie de rezervă?

Aceste întrebări ar putea clarifica problema. Odată ce efectele vinului aveau să dispară, urma să se întoarcă în Richmond. Îi promisese Directorului Adjunct Duran că nu va mai bate pe nimeni altcineva.

Dar nu a precizat nimic cu privire la investigare.

Desigur, mai întâi trebuia să meargă la înmormântare. Va merge să îi aducă un omagiu lui Julie și va face tot ce-i stă în putință să fie mâine alături Deb. Și, după aceea, își va intra din nou în rol - poate cu un pic prea mult entuziasm.