Читать книгу Stabs-căpitanul Ruso Blanco. Istoria şi reflecţiile unui ofițer în exil - Serghei Gordienko - Страница 5

Într-o seară, venind de la lucru în biblioteca bisericească, care deja î-mi devenise casă, am descoperit trei chiriași noi, care veniseră pe navă din Copenhaga: un marinar de pe frontul lui Kolchak, îi spunea Slastnitzkii, marinar din serviciul de gardă Rudzevici și unter-ofițerul cavaleriei bărbosul Babashev. De aici înainte viața mea a decurs într-o mică obște de imigranți. Se dovedi, că ei au parcurs același drum, ca și mine, consulatul, catedrala. Întrucât eu deja cunoșteam destul de bine viața din localitate, am socotit că era datoria mea să mă împărtășesc cu experiența, să le dau careva recomandații referitor la viața din Buenos Aires și despre cum să caute de lucru. Compatrioții meu s-au dovedit niște patrioți înflăcărați – deasupra ușii au agățat portretul amiralului Kolchak pe care l-au adus cu dânșii și chipiul marinaresc a lui Slastnițchii, iar prin părți au agățat fotografiile generalului Denikin și Vranghel. De fapt nu prea puteam să comunicăm mult și motivul era ziua mea de muncă îndelungată, lipsa aproape completă a zilelor libere și oboselii permanente. Seara lângă un pahar de ceai noi ne aminteam despre războiul cu Germania, revoluție și războiul civil. Într-o zi le-am povestit despre cazul de pe navă, când ofițerul argentinian m-a întrebat, de ce noi ofițeri cu carieră a armatei Imperiale, am pierdut totul. A zis că noi am luptat rău și eu nu am găsit ce să-i răspund. Bărbosul Babashev a protestat aprig, a început să dovedească, că asta nu îl privește, iar să luptăm noi putem mult mai bine, decât armata de pe loc. Dar nu o să ne înrolăm acolo, pentru că la ei totul este aranjat ca la nemți.

Domnilor, nu se liniștea Babshev, noi trebuie să creăm Alianța ofițerilor ruși, adevărați patrioți ai Țării. O să îi unim pe toți, care au fugit în Brazilia, Argentina, Chili, Bolivia. O să creăm o legătură cu Europa- acolo sunt cei mai mulți ofițeri ai noștri. Pe urmă și cu acei, care au rămas în Russia.

S-a dovedit că Slatnițchii și Rudzevici demult purtau un asemenea gând. Amândoi deodată au intrat în discuție.

Istomin, noi nu am terminat războiul. Cu ce o să vă ocupați? Toată viața să lucrați personal fără un grad stabilit și peste zece ani să deschideți o cafenea asemănătoare? Să beți mată și vin? E demn oare așa ceva de titlul unui ofițer rus? Patria e în mâinile bolșevicilor, totul e condus de Sovete. Datoria noastră este să le răsturnăm și să reabilităm monarhia.

Nu va reuși, am replicat eu, -familia Imperială e împușcată.

Dar mai sunt membri ai familiei Imperiale. Trebuie să îi găsim. Toată ofițerimea rusă se va uni în jurul lor.

Am căzut de acord, că proiectul e grandios și demn, dar lucrul ce urmează să fie făcut este mult și anevoios. Pentru început trebuie să unim al treilea val de imigranți ruși din Buenos Aires, pentru că anume noi suntem cei mai dezbinați și cei mai nearanjați. Primul val, evreii, î-și trăiesc viața și sunt bucuroși că au fugit de Sutenegriști. Al doilea val – cei obijduiți de conducerea țaristă, ei au plecat după prima revoluție și probabil au participat la ea. Iar iată al treilea val suntem noi, ofițeri Imperiali, oficiali, ingineri și comercianți. Încă nu am reușit să ne înrădăcinăm în Argentina și deaceia suntem gata să ne întoarcem la prima posibilitate.

Anume așa! a exclamat Rudzevici. Al treilea val! Cei mai recenți! Corect judecați Istomin. Mâine mergem la Ministerul Justiției și înregistrăm Alianța ofițerilor ruși. Noi patru vom fi comitetul executiv.

Minunat, domnilor, am căzut eu de acord. Numai că cu timpul la mine e cam critic. Înțelegeți și singuri – serviciul eu nu pot să îl pierd.

Istomin, nu se putea calma bărbosul Babashev, viața Dumneavoastră trebuie schimbată în mod revoluționar!

Cum?

Imediat… a devenit el confuz.

Hai întâi să elaborăm totul, am protestat eu, regulamentul, sarcinile, împuternicirile. Apoi să trecem la acțiune. Iar acum domnilor, permiteți-mi să mă retrag. Trec la pat. Eu la șase sunt la servici, în cafenea, lucrător de personal cu grad nestabilit. Noapte bună.

Se pare că mi-am dezamăgit prietenii. Au făcut schimb de priviri și mi-au urmat exemplul. Acum urma să mă întorc spre perete și cum trebuie să analizez discuția neașteptată.

o să creăm o Alianță, atunci eu va trebui să devin o figură socială, pe încet să le descopăr amănunte din serviciul meu în Russia, să le indic pe cine din cei cu care am făcut serviciul militar în Europa și Russia se poate de atras la cooperare, să le descoper tehnici și metode de lucru. Sunt eu gata de asta? Încă nu. De cât timp suntem cunoscuți? Câteva săptămâni. Cu ce suntem legați? Locul de trai comun și faptul că am luptat pentru Russia.

Babashev știe, că ofițerii noștri s-au stabilit în Brazilia, Argentina, Chili și Bolivia.De unde știe? Asta nici mie până acuma nu mi-i cunoscut. Până la momentul actual eu am considerat sincer, că toți imigranții albi din America de Sud s-au stabilit la Buenos Aires. Asta având în vedere că eu mă aflu aici de mai mult timp decât el, comunic cu enoriașii bisericii și populația de la fața locului. El la slujbele bisericești practic nu vine, în spaniolă nu vorbește, la fel ca Slatnitzchii. Slatnitzchii … El a zis ”membrii Familiei Imperiale”… de obicei se spune ”persoanele Familiei Imperiale”… Babashev știe despre influența Germaniei în armata argentiniană, eu până acum nu știam despre asta. Iată deci de ce grănicerul argentiniat a preferat să vorbească cu mine în germană, dar nu în altă limbă.

Cum un unter-ofițer de cavalerie, care a venit în Argentina doar de câteva săptămâni poate să cunoască mai multe decât…? De unde la rangurile mici așa planuri grandioase pentru crearea în America de Sud a unei organizații de alianță a ofițerilor armatei albe și alianței ofițerilor din Europa și Russia? Să beai mată și vin… Ei au vizitat restaurantele locale! Au căutat de lucru? Nu prea seamănă, doar nu cunosc spaniola. Iar în cafenele noastre de imigranți se servește ciai negru cu zahăr rafinat și vodka cu castravete murat. Despre ceea că au căutat de lucru eu cunosc doar din vorbele lor. Limba spaniolă nu învață, despre planurile lor în Argentina, în afară de crearea Alianței ei nu vorbesc. Despre dorința de a pleca în altă țară nu pomenesc. Ei sunt aici temporar! Deci au o însărcinare. ”Viața Dumneavoastră trebui schimabtă în mod revoluționar! Imediat…” În mod revoluționar… Comitetul executiv al ofițerilor ruși… Combinație de cuvinte cel puțin stranie pentru un ofițer al armatei albe… EI fie, să începem jocul, domnilor. Sau tovarăși?

Din mapa de serviciu a ștabs-căpitanului Proscurin

Raportul serviciului secret. Petrograd. Ianuarie anul 1917.

De către revoluționari sunt răspândite zvonuri că e criză de pâine în oraș.

Notița lui Proscurin:

Alimente avem deajuns.

Raportul serviciului secret. Petrograd. Ianuarie anul 1917.

Muncitorii de la uzine cer să le fie mărită leafa în jumate.

Notița lui Proscurin:

E absolut ireal în condiții de război. Leafa nimeni nu le-a micșorat-o. Cine a sugerat așa pretenție.

Raportul serviciului secret. Petrograd. Februarie anul 1917.

Muncitorii de la uzine au început greva.

Raportul serviciului secret. Petrograd. 2 martie anul 1917.

Împăratul a abdicat de la tron.

Notița lui Proscurin:

???!!!

Raportul serviciului secret. Petrograd. 5 martie anul 1917.

A fost editat primul număr al ziarului bolșevic ”Pravda”. Tirajul 100 mii exemplare. Este distribuit gratis printre muncitori și soldați.

Notița lui Proscurin:

Gratis? Se pare că se apar banii lui Parvus.

Raportul serviciului secret. Bern. Martie anul 1917.

Ulianov (Lenin) s-a întâlnit cu social-democratul și reprezentantul Comisiei Sociale Internaționale, Robert Grimm, recrutat de serviciul de spionaj german. A rugat să îl ajutăm la posibila plecare în Russia prin Germania.

Notița lui Proscurin:

Să nu uit să iau cunoștință cu materialele lui Ulianov. Se pare că devine o figură moderatoare.

Raportul serviciului secret. Berlin. 26 martie anul 1917.

A fost interceptată o telegramă a adjunctului secretarului de stat al afacerilor externe Busshe.

Berna: ”Trenul special cu revoluționari ruși va primi însoțire miliatră. Transmiterea va fi efectuată de un angajat responsabil al ministerului la punctul de grăcniceri Gotmadinghen sau Lindou. Imediat transmiteți informația despre data când va fi transmisă lista celor care pleacă”

Raportul serviciului secret. Berlin. 1 aprilie anul 1917.

La Ministerul finanțelor în Germania de la Ministerul Afacerilor Externe a parvenit un demers pentru alocarea a 5 milioane de mărci pentru scopuri politice în Russia.

Raportul serviciului secret. Berlin. 2 aprilie anul 1917.

Telegrama adjunctului Secretarului de Stat al afacerilor externe Busshe către ambasadorul german în Berna, Ramberg: ”Conform informației primite e de dorit, ca trecerea revoluționarilor ruși prin Germania spre Russia să fie petrecută cât se poate mai repede, pentru că Antanta deja a început lucrul contra acestui pas în Elveția”.