Читать книгу Stabs-căpitanul Ruso Blanco. Istoria şi reflecţiile unui ofițer în exil - Serghei Gordienko - Страница 7

Dimineața am plecat la muncă, ca de obicei-devreme și liniștit. În cafenea, când aranjam scaunele pe masă, lângă fereastră, mi-am amintit de grănicerul argentinian. Stătea chiar aici. De ce a intrat la noi în cafenea? Doar să ia prânzul? De ce anume la noi? În Buenos Aeres sunt multe cafenele și restauranturi. Î-și ducea slujba în portul, din apropierea noastră. O fi vrut să guste dintr-o mâncare tradițională pe care nu o cunoștea încă sau o fi intrat din altă cauză? De ce m-a chemat pe mine și nu chelnerul? O fi văzut o față cunoscută? Și-a amintit sau nu a uitat niciodată? S-a așezat lângă fereastră la soare… Nu e un loc comod. Poate m-a chemat să mă arate cuiva care stătea de cealălaltă parte a ferestrei? Cui? Să-mi amintesc cine era după fereastră. Nu-mi amintesc. E vre-o legătură între el și Babashev, Slastnitzchii și Rudzevici? Când au venit? Până sau după vizită? După. Desigur, după. ,,Camarazii,, mei au venit cu o navă din Copenhaga… Da, se pare asta și este calea revoluționară prin Europa către imigranții din America de Sud.

Seara mă întorc înapoi. Camarazii mei, ca de obicei, î-și beau ceaiul. Cum de nu îi observasem mai demult! Când eu vin ei totdeauna sunt aici, toți împreună. Desigur, sunt un grup.

Deci, domnilor! Vă rog să serviți ceaiul pentru personalul de grad nedeterminat!

Luați loc, Istomin, m-a invitat la masă Slastnițkii. Iată paharul Dumneavoastră. Ceianicul e încă fierbinte. Care e motivul acestei dispoziții superbe?

Î-mi frec mâinile, i-au paharul cu lichid maroniu și fierbinte, pun două pătrățele de zahăr rafinat.

În primul rând am decis să mă izbăvesc de definiția socială, ,,personal cu grad nedeterminat,,. În al doilea rând, mâine am liber!

Te felicit, a zâmbit sarcastic Rudzevici, apropiind de mine fursecurile. Care e motivul?

Motivul e unul absolut minunat, domnilor, aniversarea a 105 ani de independență a Argentinei. Va fi organizată parada militară. Vreți să participați?

Doar ca admiratori, – a preluat vesel  Slastnitzkii.

De ce oare tace Babashev? Clar, e șeful grupului, evaluează situția. Cât de diferit văd acum lucrurile!

Atunci, mâine la amiază ieșim în oraș. Totodată vom admira și armata argentiniană, zic eu către Babashev.

El se reazămă pe speteaza scaunului, involuntar lasă să îi cadă pe față o rază de soare ce străbate din fereastra îngustă. Barba se întinde într-un zâmbet și printre firele de păr se vede clar o aluniță în formă de pată. Trebuie să mă rețin! Trebuie să îl privesc în ochi și să îl întreb ceva. Trebuie să evit pauza!

Cum succesele pe tărâmul căutării unui serviciu, prieteni?

Plictisitor! Babashev nu a observat mirarea mea. Bine. Vrem serios să ne ocupăm de Alianță.

Corect. Nu v-ați răzgândit încă să mă includeți în comitet? – omit cuvântul ,,executiv,, ca să evit suspiciunile.

Nicidecum, Istomin. Pe cuvânt de onoare.

A doua zi toată piața din fața palatului prezidențial, Casa Rosada, era inundată cu trupe militare. Marinarii s-au aliniat lasând la vedere panglica albastră de la avenida din 25 mai, în urma lor s-a aliniat infanteria cu căști germane și epoleți francezi. Lângă palat, înaintea monumentul generalului Belgrano, s-a aliniat regimentul de grenadieri ecveștri, gătiți în uniforma lor ei se asemănau foarte mult cu militarii noștri din trupa de leib-draguni. Am observat doar trei deosebiri – botforii de lac, mantia și manușile lungi, albe. Vântul făcea să tremure elegant stegulețele albastre cu margine albă de pe vârfurile lăncilor. La monumentul comandorului Garai, fondatorul orașului Buenos Aires, s-au aliniat  studenții școlii de cadeți, corpul marin și artileria ecvestră. Președintele republicii, doctorul Irigoen cu escorta sa de miniștri și generali întâmpina parada. Pedeștrii băteau cadența în stil prusac, le străluceau conurile în formă de grenadă de pe cască și pandantivele verzi de pe epoleți. Sub zgomotul armelor, a defilat artileria ecvestră pe cai faimoși. Plutoanele gărzii de călăreți au trecut unul câte unul, se deosebeau frumos cu reverele roșii a mundirelor și pamatuful sultanelor albe pe coifurile înalte. Subofițerii de marină în pantaloni albi și mundire negre scurte, cadențau în pas larg, liber, menținând o aliniere ideală. Toate acestea creau o atmosferă solemnă, de sărbătoare.

Uite așa trebuie să trecem noi prin Petrograd, -a comentat Babashev.

Mai bine prin Sanct-Peterburg, am comentat eu în gând.

Seara tot orașul era iluminat, ca în zi de carnaval. Totul era inundat de râsete, lumină și femei în haine de culori aprinse. Pe noi ne-a cuprins fiorul sărbătorii și contopindu-ne cu mulțimea, am colindat până dimineață pe străzile orașului și în cafenea am dansat tango cu frumoasele argentiniene.

Nu e totul pierdut, domnilor, a declarat tare Slastnițchii în pauza dintre dansuri. De aici vom continua lupta în Petrograd, ne va fi și nouă la fel de vesel și peste un an-doi. Vom crea legături în Europa, vom găsi pe cei care mai sunt încă în Russia și vom răsturna regimul bolșevicilor! Domnule Istomin, dumneavoastră v-a mai rămas cineva acolo? Sau poate v-a mai rămas chiar și ceva. Cum vom ridica poporul? Ei acum toți îi cred orbește pe bolșevici sau se tem de ei până la moarte.

Babashev și Rudzevici îl ascultau atent pe Slastnitzchii și la fel de atent mă priveau pe mine. M-am făcut că sunt foarte pasionat de atmosfera de sărbătoare și nu am înțeles că ar vrea să treacă la o discuție în care să î-mi deschid sufletul.

Din mapa de serviciu a ștabs-căpitanului Proscurin

Raportul serviciului secret. Stocholm. 17 aprilie anul 1917.

A fost interceptată telegrama șefului serviciului de contraspionaj Shteinvaks către Comandamentul Principal: ”Trecerea lui Lenin prin Russia a trecut reușit. El activează așa, cum noi ne-am fi dorit.”

Notița lui Proscurin:

De cerut ordonanță pentru arestul lui Lenin.

Raportul serviciului secret. Petrograd. 20 aprilie anul 1917.

Plutonierul major apartid din batalionul de rezervă a gărzii regimentului Finlandez, membru al Comitetului Executiv al consiliului din Petrograd, Linde fără știrea Sovetului a scos în stradă regimentul Finlandez. De el s-au atașat și alte unități militare a Petrogradului și împrejurimi.

Notița lui Proscurin:

De căutat informație despre Linde.

Raportul serviciului secret. Petrograd. 21 aprilie anul 1917.

În fața Palatului Mariinsky are loc demonstrația armată a muncitorilor și soldaților sub sloganul ”Jos Guvernul provizoriu!” și ”Toată puterea Sovetelor!”.

Raportul comandantul suprem al Comandamenntului Suprem a generalului Denickin către Departamentul de război. Frontul de vest. Aprilie anul 1917.

În unitățile armatei noastre a fost reținut fostul plutonier al regimentului al 16-lea Sibirean, Ermolenko, care s-a aflat anterior în prizonierat la nemți și care a încercat să aducă revoluția în trupele armate. Din spusele lui a devenit cunoscut, că cu o însărcinare asemănătoare în Russia activează agenții Comandamentului suprem german, președintele unității ”Alianța eliberării Ucrainei”, Skoropisi-Ioltuhovskii și Ulianov (Lenin). Banii pentru misiune îi primesc prin Svendson, angajat al ambasadei germane în Stocholm.

Notița lui Proscurin:

Însărcinarea serviciului secret în Stocholm – să fie găsit Svedson și să fie pus sub supraveghere.

Raportul serviciului secret. Peterburg. Aprilie anul 1917.

Pentru susținerea Guvernului provizoriu a sosit ministrul francez, Toma specializat pe înarmare. A transmis cniazului Lvov informație despre legăturile bolșevicilor cu serviciul secret german.

Raportul serviciului secret. Petrograd. Mai anul 1917.

Primăvara în Statele Unite ale Americii de Nord se afla revoluționerul din Russia Bronștein (Trotzkii). Confidențial s-a întâlnit cu o persoană necunoscută de la care a primit 10 000 dolari pentru activitatea revoluționară în Russia. Avem toate motivele să presupunem că intermediar a fost cineva dintre angajații consulatului rus în New York, care ținea legătura cu serviciul de spionaj german.

Notița lui Proscurin:

Urgent de luat legătura cu serviciul de contraspionaj extern din Washigton pentru a afla detaliile întâlnirii.

Raportul serviciului secret. Berna. Primăvara – vara anul 1917.

Prin Germania au trecut încă cinci trenuri cu 159 de social-democrați, menșevici și social-revoluționari: Tzederbaum (Martov). Piker (Martânov), Galidendeh (Riazanov), Kon, Natanason, Balabanova (Bliumenfelid) și alții.

Raportul serviciului secret. Stocholm. Mai – iunie anul 1917.

Serviciul secret francez a lăsat în gestiunea noastră informație despre rezultatele urmăririii după membrul reprezentanților extern a ȚK RSDRP(b) în Stokholm, Fiurstenberg (Ganețkii). Obiectul este clientul ”Nia banken” din Stkholm începând cu aprilie anul 1916. De la 30 ianuarie până la 8 iunie 1917 banca Ruso-Aziată a transferat pe contul lui în ”Nia banchan” 416 mii ruble de la diferite persoane, inclusiv 200 mii ruble de la Sumenson din Petrograd. În afară de asta Fiurstenberg avea deschis un cont la ”Disconto Bank” în Copenhaga, unde Fiurstenbeg a fost arestat în ianuarie anul 1917 fiind învinuit de exportul ilegal de produse medicinale, a achitat amenda și a fost deportat la Stocholm, unde a continuat să se ocupe cu activitate comercială. De la sfârșitul lui martie anul 1917 este membru al reprezentanței externe a ȚC RSDRP (b). Are legătură cu institutul de studiere a urmărilor sociale a războiului în Copenhaga. Se presupune că conducătorii partidului social-democrat din Danemarca, Borgbierg, Stauning și alții, inclusiv Fiurstenberg prezintă o organizație unică, scopul căreia este susținerea financiară a partidului revoluționar în Russia. Toți cei numiți mențin o legătură strânsă cu Ulianov (Lenin).