Читать книгу Cartea Urantia - Urantia Foundation - Страница 234

22:7.1 (249.1) Nu pot descrie pe deplin minţii materiale experienţa actului creativ suprem împlinit de fiinţe spirituale perfecte şi devenite perfecte - actul trinitizării. Tehnicile trinitizării figurează printre secretele Vicegeringtonului şi Solitaringtonului şi pot fi înţelese doar de cei care au trecut prin aceste experienţe unice şi pot fi revelate numai lor. Nici o fiinţă nu are deci posibilitatea de a descrie cu succes minţii umane natura şi scopul acestei lucrări extraordinare.

22:7.2 (249.2) Cu excepţia Deităţilor, numai personalităţile Paradisului- Havona şi anumiţi membrii ai fiecăruia dintre corpurile finalitarilor se angajează în trinitizare. În condiţiile specializate de perfecţiune Paradisiacă, aceste fiinţe magnifice pot să se lanseze în aventura unică de identitate de concept, şi ele reuşesc adesea să producă o fiinţă nouă, un fiu trinitizat de o creatură.

22:7.3 (249.3) Creaturile glorificate care se angajează în astfel de aventuri de trinitizare nu pot participa decât la o experienţă de acest fel, în timp ce pentru Deităţile Paradisului pare să nu existe nici o limită la desfăşurarea continuă a episoadelor de trinitizare. Deitatea nu pare a fi limitată decât sub un singur aspect: nu poate să existe decât un singur Spirit Originar şi Infinit, un singur executant infinit al voinţei conjugate a Tatălui-Fiu.

22:7.4 (249.4) Muritorii ascendenţi finalitari, care au fuzionat cu ajutorul lor şi au atins anumite nivele de cultură paradisiacă şi de dezvoltare spirituală, se numără printre cei care pot încerca să trinitizeze o creatură. Când însoţitori ai muritorilor finalitari sunt staţionaţi în Paradis, li se acordă vacanţe cu ocazia fiecărui mileniu de timp al Havonei. Finalitarii pot alege dintre şapte modalităţi diferite de a petrece această perioadă lipsită de obligaţii. Una din ele constă din în a încerca, împreună cu un însoţitor finalitar sau o personalitate a Paradisului-Havona, să realizeze trinitizarea unei creaturi.

22:7.5 (249.5) Dacă doi muritori finalitari se prezintă în faţa Arhitecţilor Universului maestru şi demonstrează că ei au ales independent unul de altul un concept identic pentru o trinitizare, Arhitecţii pot, la rândul lor, promulga ordine care permit acestor ascendenţi muritori glorificaţi să îşi prelungească vacanţele lor şi să se retragă pentru un anumit timp în sectorul Cetăţenilor Paradisului rezervat trinitizării. La sfârşitul retragerii acordate, dacă finalitarii mărturisesc că au ales separat şi împreună să facă efortul paradisiac de a spiritualiza, de a idealiza şi de a actualiza un concept selecţionat şi original care nu a fost încă trinitizat, atunci Spiritul Maestru Numărul Şapte emite ordine care autorizează această întreprindere extraordinară.

22:7.6 (249.6) Aceste aventuri cer uneori perioade de timp incredibili de lungi; pare să se scurgă o epocă înainte ca străvechii muritori fideli şi hotărâţi şi uneori personalităţile Paradisului-Havona să îşi atingă în cele din urmă scopul, reuşind să facă efectiv existent conceptul de adevăr universal pe care l-au ales. Aceste cupluri devotate nu au întotdeauna parte de succes; ele eşuează adesea, şi aceasta fără a se putea descoperi vreo eroare din partea lor. Candidaţii la trinitizare care eşuează astfel sunt admişi într-un grup de finalitari desemnaţi ca fiinţe care au făcut efortul suprem şi au suportat decepţia supremă. Când Deităţile Paradisului se unesc pentru a trinitiza, ele reuşesc întotdeauna, însă nu şi în cazul unei perechi omogene de creaturi, încercarea de uniune a doi membri din acelaşi ordin de fiinţe.

22:7.7 (250.1) Când o fiinţă nouă şi originală este trinitizată de Zei, părinţii săi divini rămân neschimbaţi în ceea ce priveşte potenţialul lor divin; însă atunci când creaturi exaltate îndeplinesc un asemenea episod creativ, unul dintre indivizii care participă la el şi îl execută suportă o modificare excepţională de personalitate. Într-un anumit sens, cei doi strămoşi ai unui fiu trinitizat de o creatură sunt unul singur din punct de vedere spiritual. Noi credem că acest statut de biunificare a anumitor faze spirituale ale personalităţii va preleva probabil până în epoca în care Fiinţa Supremă va fi atins deplina şi întreaga sa manifestare de personalitate în marele univers.

22:7.8 (250.2) Deodată cu apariţia unui nou fiu trinitizat de o creatură, se stabileşte uniunea spirituală funcţională a celor doi strămoşi ai săi; cei doi părinţi trinitizanţi devin una, pe nivelul funcţional ultim. Nici o creatură din univers nu poate explica total acest fenomen uluitor; este o experienţă cvasidivină. Atunci când Tatăl şi Fiul s-au unit pentru a eterniza Spiritul Infinit, iar scopul lor a fost împlinit, ei au devenit ca unul singur şi de atunci încoace sunt unul. Însă, cu toate că uniunea trinitizantă a două creaturi face parte din acelaşi ordin ca îmbrăţişarea infinită a uniunii perfecte a Deităţii dintre Tatăl Universal şi Fiul Etern, repercusiunile unei trinitizări de către creaturi nu sunt de natură eternă; ele vor lua sfârşit atunci când transpunerea în fapt a Deităţilor experienţiale va fi încheiată.

22:7.9 (250.3) Cu toate că părinţii fiilor trinitizaţi de creaturi sunt una, pentru desemnările lor în univers ei continuă să fie număraţi ca două personalităţi în compoziţia şi în listele de apel ale Corpului Finalităţii şi al Arhitecţilor Universului maestru. Pe parcursul epocii prezente a universului, toţi părinţii trinitizanţi uniţi sunt inseparabili în ceea ce priveşte atribuţiile şi funcţiunile lor; acolo unde merge unul merge şi celălalt, ceea ce face unul face şi celălalt. Dacă biunificarea parentală a avut loc între un finalitar (muritor sau de alt gen) şi o personalitate a Paradisului-Havona, fiinţele paterne unite nu lucrează nici cu Cetăţenii Paradisului sau Havonei, nici cu finalitarii; aceste cupluri mixte se reunesc într-un corp special, compus de fiinţe asemănătoare şi, în toate uniunile trinitizatorilor, mixte sau de alt fel, fiinţele parentale sunt conştiente una de alta. Ele pot comunica între ele şi împlini sarcini care nu ar fi putut să le fie încredinţate anterior.

22:7.10 (250.4) Cele Şapte Spirite Maestru au autoritatea de a sancţiona uniunea trinitizantă a finalitarilor şi a personalităţilor Paradisului-Havona, iar aceste legături mixte sunt întotdeauna încoronate de succes. Magnificii fii trinitizaţi de creaturi provenite dintre aceste legături, reprezintă concepte pe care nici creaturile eterne ale Paradisului, nici creaturile temporale ale spaţiului nu le pot înţelege; aceşti fii devin elevii Arhitecţilor Universului maestru. Aceşti fii ai destinului trinitizaţi încorporează idei, idealuri şi o experienţă care se pare că aparţin unei epoci viitoare a universului şi nu au deci valoare practică imediată nici pentru administraţiile suprauniversului nici pentru acelea ale universului central. Aceşti fii unici ai copiilor timpului şi cetăţeni ai eternităţii sunt toţi ţinuţi în rezervă pe Vicegerington. Ei studiază acolo conceptele timpului şi realităţile eternităţii, într-un sector special al sferei ocupate de colegiile secrete ale corpului Fiilor Creatori.

22:7.11 (251.1) Fiinţa Supremă este unificarea a trei faze următoare ale realităţii Deităţii: Dumnezeu Supremul, unificare spirituală a anumitor aspecte finite ale Trinităţii Paradisului; Atotputernicul Suprem, unificare a puterii Creatorilor marelui univers; şi Mintea Supremă, contribuţie individuală a celei de-a Treia Surse-Centru şi a coordonaţilor săi la realitatea Fiinţei Supreme. În aventurile lor de trinitizare, splendidele creaturi ale universului central şi ale Paradisului sunt lansate într-o triplă explorare a Deităţii Supreme, ceea ce are drept rezultat producerea a trei ordine de fii trinitizaţi de creaturi:

22:7.12 (251.2) 1. Fiii trinitizaţi de Ascendenţi. În eforturile lor creative, finalitarii încearcă să trinitizeze anumite realităţi conceptuale ale Atotputernicului Suprem, pe care le-au încorporat prin experienţă pe parcursul ascensiunii lor spre Paradis prin timp şi spaţiu.

22:7.13 (251.3) 2. Fiii trinitizaţi de Cetăţenii Paradisului-Havona. Eforturile creative ale Cetăţenilor Paradisului şi ale havonienilor sfârşesc prin trinitizarea anumitor aspecte spirituale elevate ale Fiinţei Supreme, pe care le-au dobândit prin experienţă într-un plan secundar suprasuprem care se învecinează cu Ultimul şi Eternul.

22:7.14 (251.4) 3. Fiii Destinului Trinitizaţi. Însă atunci când un finalitar şi un Cetăţean al Paradisului-Havona trinitizează împreună o creatură nouă, acest efort conjugat se răsfrânge în anumite faze ale Minţii Supreme Ultime. Fiii astfel trinitizaţi de creaturi sunt supracreaturi; ei reprezintă actualităţi ale Deităţii Supreme-Ultime care nu au fost atinse altfel prin experienţă şi care cad deci automat în domeniul Arhitecţilor Universului maestru, conservatori ai lucrurilor care transcend limitele creative ale prezentei epoci a universului. Fiii destinului trinitizaţi încorporează anumite aspecte ale funcţiunii nerevelate ale Supremului-Ultim în universul maestru. Noi nu cunoaştem mare lucru despre aceşti copii ai timpului şi eternităţii, însă noi ştim mult mai mult decât avem permisiunea de a releva.