Читать книгу Minciuni De Familie - Dawn Brower - Страница 6

Amethyst se plimba îndreptându-se spre un hotel elegant cu balcoane spațioase, impunătoare, ce împrejmuia o casă albă pitorească. Era mai mult o pensiune cu mic dejun decât un hotel propriu-zis. Ceea ce îl făcea să pară și mai atrăgător era faptul că avea o plajă privată. În timp ce traversa parcarea, admiră valurile care se loveau de țărm într-un amestec de spumă albă și albastră ca cerul. Ceva legat de lac sau orice alt corp de apă o relaxau. Își închise ochii și inhală mirosul de apă din aer. O liniște o cuprinse și se simți acasă când, în realitate, nici nu avea vreo idee ce înseamnă acasă de fapt.

Își deschise ochii și își continuă drumul spre biroul principal. Odată ajunsă acolo, păși înăuntrul biroului unde se simțea aerul condiționat. Un tip lucra în spatele biroului, iar corpul său absolut superb o lăsă fără cuvinte. Din profil, părul lui de abanos întunecat îi curgea în valuri dezordonate până la ceafă, potrivindu-se cu linia maxilarului și cu barba nerasă atrăgătoare. Dinții îi atingeau ușor buzele pline, dând impresia de iritare sau, poate, doar un gând profund. Amethyst aproape că se ura să îl întrerupă, dar călătorise destul de mult și avea nevoie disperată de o mică pauză în camera ei înainte de a-și începe cercetările. Tuși puțin pentru a-i atrage atenția.

- Scuzați-mă!

Bărbatul se întoarse imediat. Era complet atent la ea și, din nou, Amethyst se minună de frumusețea pur masculină din fața ei. El aruncă o privire spre ea, surpriza i se întipări pe față și își ridică ambele sprâncene. Reuși să scape de șoc printr-o clipire a ochilor. Buzele ei se întredeschiseră și, dintr-o dată, nu mai putu respira. Bărbații nu ar trebui să fie atât de uimitori și să îți taie respirația... Acesta se ridică de la birou și veni să o salute de parcă nimic important nu s-ar fi întâmplat. Ea se luptă pentru a-și păstra controlul și abia se adună înainte ca el să rostească:

- Pot să vă ajut?

Amethyst își mușcă buza în semn de apreciere. Mușchii bărbatului se conturau sub cămașa de culoarea indigoului, iar jeanșii îi atârnau pe șoldurile trupului său bine lucrat. La naiba… Amethyst refuza să se lase vrăjită de farmecul sau de chipul lui uimitor. Își așeză mâinile pe biroul de recepție și răspunse:

- Am o rezervare.

Dumnezeule, oare ar fi putut să sune mai pretențios de atât? Ce naiba era în neregulă cu ea?

- Numele?

Amethyst, încă amețită de frumusețea lui fizică, îngăimă tulburată:

- Poftim?

Era clar că trebuia să se adune dacă ajunsese să fie atât de afectată de un simplu proprietar de hotel. Ei bine, asta dacă într-adevăr el deținea hotelul... Putea fi doar un angajat.

- Am nevoie de numele oferit la rezervare. Zâmbi larg și amuzat în timp ce se aplecă peste biroul de recepție. Privirea lui o măsură din cap până în picioare cu apreciere evidentă - ochii lui turcoaz păreau să scânteieze cu interes. Amethyst își înghiți nodul din gât. Nu. Nu era pentru ea...

Își dădu toată silința să pară nonșalantă în timp ce răspunse:

- O, îmi pare rău. Am călătorit mult și mintea mea e puțin rătăcită. Rezervarea ar trebui să fie pe numele de Amethyst S. Keane. Grozav, deja arăta ca o idioată, iar acum cu siguranță a sunat ca și cum ar fi una. Tipul probabil avea femei care îi făceau zilnic ochi dulci. Iar ea tocmai ajunsese să se alăture nenumăratelor femei care cădeau la picioarele lui. O, ce treabă bună, Amethyst! Minunat mod de a face impresie. Nu se putu ea abține să se mustre. În majoritatea timpului, ea deținuse controlul. A trebuit să crească alături de o mamă care lua decizii în baza unui capriciu, dar, din anumite motive, acest bărbat din fața ei reușise să îi transforme creierul în terci.

- Inițialele dumneavoastră sunt A.S.K.? Ochii lui se umplură din nou de amuzament în timp ce o studia.

- Asta înseamnă că pot să vă cer¹ orice?

Tonul lui era ușor și aproape afectuos. Probabil că auzea lucruri aiurea sau poate că voia să le audă. Era dificil să fie sigură. Se putea să greșească, însă credea că aceasta a fost o încercare de a flirta cu ea. Amethyst nu avea în general mult timp liber la dispoziție, așa că viața ei amoroasă mergea în direcția inexistenței. S-ar putea dovedi utilă în șederea ei aici. Asta dacă și-ar da seama cum să-și determine creierul să funcționeze în prezența lui. Dacă ar fi un localnic ar putea să o ajute cu cercetările. Să flirteze la rândul ei deveni prioritatea numărul unu. Își flutură genele atât de provocator pe cât putu și răspunse flirtului tachinator.

- Ei bine, aceasta se regăsește oarecum sub semnătura mea în revista pentru care scriu. Mama trebuie să fi știut că voi fi atât de iscoditoare, așa că s-a asigurat că vin cu o etichetă de avertizare.

Nu îi spuse că era redactorul-șef și că de fapt deținea și conducea revista... ASK Magazine fusese proiectul ei de suflet care a luat naștere încă de pe vremea când era în penultimul an de liceu. Asta a fost... acum trei ani. Înființarea unei reviste la șaptesprezece ani a fost o sarcină ambițioasă. Cumva, nu numai că a reușit să o facă, dar a și avut succes în implementarea sa. A fost multă muncă și nu ar fi putut să o iubească mai mult nici dacă ar fi încercat.

ASK a fost forța ei motrice și a făcut-o o femeie bogată înainte de a împlini 18 ani. La aproape douăzeci de ani, putea să facă aproape orice își dorea. Revista era în cea mai mare parte digitală, dar putea fi achiziționată și în format printat de către cine dorea. În era instantului, digitalul vinde mai mult în comparație cu orice altă publicație tipărită. Își întoarse atenția către bărbatul din fața ei. Dacă își dorea ajutorul lui trebuia să fie mai bună la acest flirt. Și, ca să fie realistă, nu s-a priceput niciodată la asta.

- Deci, de la ce vine „S-ul”? întrebă el, chicotind ușor.

Oftă ușor pentru că ura cel de-al doilea nume pe care mama sa decisese să i-l dea. Inițialele i-au venit mai ușor doar datorită explicației. Amethyst recunoștea că nu i-a plăcut niciodată cel de-al doilea nume al său și, cu siguranță, nu se vedea schimbându-și opinia prea curând.

- Solstice², admise ea fără nicio plăcere.

El nu reacționă așa cum se aștepta ea la numele ei neconvențional. În schimb, abordă o direcție complet diferită și își arătă propria fire iscoditoare. Un zâmbet molipsitor îi apăru pe chipul frumos în timp ce răspunse:

- Asta e foarte interesant. Mama ta a dat dovadă de creativitate când te-a numit astfel. Ai surori? Îmi pare rău dacă e prea personal, dar eram curios dacă a putut ține pasul cu standardele înalte pe care și le-a setat.

Amethyst își clătină ușor capul înainte și înapoi, amețită de fascinantele oceane albastre-verzi ale ochilor lui în care se pierduse.

- Din păcate, sunt singură la părinți. A devenit clar pentru mama mea că nu va putea crea un alt copil la fel de perfect ca și mine, așa că a abandonat ideea. De ce să mai încerci când ai obținut deja perfecțiunea?

Să fie sinceră, mama ei era foarte nestatornică; în plus, nu voia să explice tendința mamei sale pentru exagerare, lucru care o făcea adesea pe regina declarată a dramei să arate bine prin comparație.

- Nu pot spune că a greșit în această privință, până în prezent tot ce văd este ideal.

- Ce pot să spun? Sunt destul de aproape de perfecțiune. Gura ei nu putu rămâne închisă, iar gândurile i se revărsară înainte să poată gândi altfel. Această călătorie s-ar putea dovedi a fi destul de distractivă. Cu condiția ca mama ei să nu vină pe neașteptate și să o strice. Lyoness Keane avea probleme cu statul într-un singur loc mai mult timp.

- Mama ta trebuie să fi fost nemaipomenită dacă are o fată așa drăguță ca tine. Buzele lui se strânseră puțin ca și cum se lupta să nu râdă.

Comentarii de genul ăsta merg doar pentru a arăta cum aparențele pot fi înșelătoare. În copilărie a avut atât de mulți „tați” încât nu l-ar recunoaște pe cel adevărat dacă l-ar vedea. Lyoness se „îndrăgostea” adesea de primul bărbat care îi acorda atenție. Știa că mama ei nu avusese sentimente puternice pentru niciunul dintre bărbații din viața sa. Ei doar au jucat un rol în a o ajuta să scape de singurătate. Așa că, atunci când se enervau, o lua pe Amethyst și se mutau pe pășuni mai verzi. Din păcate, pășunile nu au devenit niciodată mai verzi. Așa că, în final, Amethyst nu avea rădăcini și nu aparținea niciunui loc.

- Mmm, da, mama este frumoasă. Asta nu fusese o minciună. Lyoness Keane era superbă și ar fi putut fi model dacă și-ar fi ales acest drum în carieră. În schimb, a vrut să fie răsfățată și a găsit bărbați bogați care să aibă grijă de ea.

- Sunt sigur că este, răspunse el, păstrându-și tonul prietenos. În regulă, hai să te înregistrăm. Apăsă pe câteva taste pe computerul aflat în fața lui, după care își ridică privirea și spuse:

- Trebuie să întreb, ai vreo poreclă? Amethyst este un nume destul de lung.

- Nu, întotdeauna a fost Amethyst. Poate că ar trebui să aibă o poreclă, gândi ea, dar asta ar implica să aibă prieteni care să o folosească. Însă numărul mare de deplasări nu au ajutat-o în acest sens. După un timp, a încetat să mai încerce și a devenit retrasă. Acesta a fost și unul dintre motivele pentru care a putut să creeze această revistă la o vârstă fragedă. Nu făcea ceea ce copiii obișnuiți făceau și a ajutat-o să uite cât de singuratică poate fi viața ei.

El îi zâmbi și îi făcu cu ochiul în timp ce mai apăsa câteva taste.

- Va trebui să remediem asta cât timp stai la noi. Își încreți sprâncenele în timp ce studia ecranul calculatorului. Aaa, aici era. Văd că vei sta la noi câteva săptămâni. Dacă rămâi fără lucruri care să te destindă, te poți întoarce să mă vezi.

Ochii lui Amethyst se măriră la cuvintele lui. Cumva i-a făcut avansuri? Nimeni nu mai flirtase cu ea atât de deschis înainte. Flirtul ei anterior păru stângaci și ciudat. Oare voia să vadă unde ar putea duce asta? Nici nu-și amintea când a mai fost vreodată atât de atrasă de vreun bărbat înainte. Era aproape prea frumos încât o durea să îl privească. După câteva minute de liniște, el începu să turuie, aducând-o înapoi în prezent.

- Vreau să spun că am trăit aici toată viața și probabil știu mai multe despre atracțiile locale decât a-i găsi pe un site web. Doamne, o dau în bară! Bună, sunt Cooper și mi-ar plăcea să petrec ceva timp cu tine cât ești aici.

Cât de adorabil e faptul că a crezut că trebuie să se explice. Amethyst îl plăcu instantaneu și se gândi că îi va plăcea să îl cunoască mai bine. Îi aruncă un zâmbet liniștitor:

- Încântată de cunoștință, Cooper. Of, era o nebunie... Sunt Amethyst, dar deja știi asta. Oare ce ar mai putea face pentru a părea și mai împrăștiată? Aș putea primi acum cheia de la camera mea?

El o ținea strâns în palma sa. Dacă a ghicit corect, Cooper nu ar fi vrut să o lase să plece. Se uită în jos la mâna sa și mormăi cu uimire, dregându-și vocea:

- Ooo, da, probabil că asta ar ajuta. Stai în camera 13. Este la etaj, în capătul holului. Apoi îi întinse cheia și îi arătă spre scara deschisă de lângă coridor.

- Mulțumesc, răspunse ea în timp ce el îi înmână cheia.

- Sper să ai o ședere plăcută! și o privire dezamăgită îi umbri ochii.

Oricât de mult își dorea să-l cunoască mai bine, nu voia să-i ofere o impresie greșită. Nu voia să se arunce în brațele oricui. Se respecta prea mult ca să se lase să cadă în fața primului bărbat frumos care reușise să îi facă inima să bată mai tare. Amethyst Keane nu va fi o femeie ușoară, iar dacă va decide să meargă mai departe cu el... atunci va fi o decizie atent gândită. A fost drăguț și chiar ar fi avut nevoie de ajutorul lui mai târziu, așa că i-a oferit o speranță de care să se agațe.

- Poate că o să profit de oferta ta.

- Ooo? își ridică el sprâncenele de curiozitate.

- Mă voi întoarce la tine mai târziu după ce mă voi odihni. Cu aceste cuvinte, ea se întoarse lăsându-l să o aștepte. Amethyst se opri și privi de-a lungul camerei principale, decorată cu multă pricepere. O canapea mică și două scaune de pluș flancau o măsuță aflată în fața unui șemineu decorat cu marmură. Marmura de-a lungul coloanei șemineului prezenta sculpturi detaliate. Ar fi vrut să își treacă degetele peste ele și să studieze fiecare fațetă, însă poate altădată. Lucruri mai presante trebuiau făcute înainte ca ea să se poată lăsa pradă capriciilor la întâmplare. Întorcându-se, își îndreptă atenția către Cooper și îi zâmbi înainte de a păși pe scară. Ajunsă la baza scărilor, se întoarse și îi întâlni din nou privirea.

- Da, nici eu nu mă satur să te privesc, gândi ea. După care îi aruncă un zâmbet rapid înainte de a spune:

- Am uitat să întreb: unde aș putea găsi un loc bun pentru a mânca?

Un zâmbet strălucitor i se formă pe față de parcă ar fi câștigat cel mai mare premiu din viața sa. Farmecul lui Cooper ieși la iveală dintr-un zâmbet de un milion de wați. Amethyst își înclină capul și se gândi din nou cât de greu îi este să aștepte să-l cunoască mai bine.

- Sunt doar câteva locuri în oraș unde a-i putea să mănânci. Probabil ai trecut deja pe lângă ele în drumul tău încoace. Este un mic restaurant italian care face pizza și paste excelente. Se numește „La Giovanni”. Iar dacă vrei ceva mai tradițional, de exemplu un burger, atunci îți sugerez să mergi la North Point Café.

Hm, asta este chiar o selecție mai mare decât ar fi crezut. Dădu din cap spre el și spuse:

- Mulțumesc!

Fața lui Cooper deveni abătută atunci când nu primi nicio invitație de a o însoți în cercetările ei:

- Nicio problemă.

El trebuie să fi presupus că ea îl va invita să i se alăture. Poate într-o altă zi, căci azi nu se simțea pregătită pentru companie. Avea nevoie de timp să proceseze totul și să își facă un plan. Se întoarse spre scări și urcă până în vârf. Fiecare pas pe care îl făcea o ducea mai aproape de camera care urma să-i fie casă pentru următoarele săptămâni. Până acum, această vacanță a fost în topul listei ei de locuri preferate vizitate vreodată. Așa că spera ca ea să se ridice la așteptările sale.

1 Un joc de cuvinte pornit de la englezescul „ask” (a cere)

2 În traducere „Solstițiu”