Читать книгу Minciuni De Familie - Dawn Brower - Страница 7

Amethyst se apropia de scările care duceau către camera sa. Cooper nu putea să o mai vadă nici dacă ar fi încercat. Îi mulțumi în gând îngerului lui păzitor pentru că a adus-o la pensiunea familiei sale. Niciodată nu îi mai trecuse pragul o femeie atât de frumoasă. Fața ei familiară îl lăsase mut de uimire încă de la început, făcându-l să-și găsească cu greu cuvintele. Când și-a ridicat privirea și a văzut-o pentru prima oară a crezut că probabil își imaginează. Părul ei în bucle întunecate i se revărsa pe umeri. Ochii ei strălucitori de un verde măsliniu îl ținură captiv câteva secunde. Privind-o, se întrebă dacă nu cumva pensiunea lui era bântuită, după cum susțineau legendele locale. I-au trebuit câteva secunde să-și amintească să vorbească. S-a simțit extaziat când a realizat că în fața lui stă o femeie în carne și oase, și nu o născocire a imaginației lui. Ea semăna prea mult cu cineva despre care toată lumea credea că a murit cu mulți ani în urmă, datorită frumuseții sale nepământene. Amethyst Keane era o enigmă și el intenționa să-i descopere toate secretele. Norocul lui era că ea va rămâne în oraș câteva săptămâni, ceea ce-i oferea timpul necesar pentru a studia pe deplin totul despre ea.

Ușa pensiunii se deschise. Cooper își ridică privirea și îl văzu pe cel mai bun prieten al său, Benjamin Anderson, pășind înăuntru. Amândoi s-au născut și au trăit în North Point toți cei 21 de ani ai lor. Fiecare a moștenit o parte din afacerile familiei sale. Niciunul nu a mers la facultate pentru că familiile lor aveau așteptări care nu includeau și acea cheltuială suplimentară. Cu toate acestea, Cooper urmase niște cursuri online. Oare cum se așteptau ca el să conducă o pensiune fără vreo cunoștință reală despre cum să facă asta și cum să producă profit? Familiile lor se bazaseră prea mult pe el pentru a menține această afacere. Prietenul său era într-o situație similară, însă el nu a arătat niciodată vreun semn că și-ar fi dorit să își continue studiile.

Ben se îndreptă spre biroul de recepție și se aplecă peste el.

- Hei, Coop, poți să pleci de aici ca să ieșim cu barca?

Cooper dădu din cap.

- Mi-aș dori să pot, dar am multe de făcut aici. Azi e ziua liberă a Oliviei, așa că sunt de serviciu toată noaptea. Poate putem ieși mâine. Știi că tata nu mai vine pe aici.

Benjamin se încruntă înainte să spună:

- La naiba. Ce aiurea. Ar fi fost distractiv. Nu am avut ocazia să ies anul acesta cu barca. Munca m-a omorât. În sfârșit, am o noapte liberă, iar cel mai bun prieten al meu nu se poate aduna.

Familia lui Ben deținea singura firmă de construcții din oraș. Nu trecea nicio zi fără să aibă un flux constant de lucrări de finalizat. Perioada anului sau anotimpul nu contau pentru că aveau multe lucrări de făcut în împrejurimi. Aveau atât de multe contracte încât deseori făceau cu greu față cerințelor. Din fericire, Anderson Construction avea mai mulți angajați pentru a-i ajuta cu volumul de muncă. Ben era cel mai tânăr dintre cei cinci frați și fiecare dintre ei jucase un rol în conducerea companiei de construcții. Cu toate acestea, fiind mezinul familiei, uneori acționa puțin răsfățat.

Cooper și Ben erau prieteni încă de la grădiniță. Personalitatea narcisistă a lui Ben devenise atât de înrădăcinată în simțurile lui Cooper încât nici nu o mai observa. El era o reprezentare completă a expresiei: „Eu, perfect? Absolut. Ar trebui să te obișnuiești cu asta.” Ben întotdeauna își găsea timp liber pentru a se relaxa. Cooper nu-l putea învinui. Erau tineri și ar trebui să aibă parte de câteva momente de plăcere. Iar Ben probabil că avea nevoie de ceva timp liber în această perioadă a verii. A fost cea mai aglomerată perioadă a anului…

Cu toate acestea, Cooper avea responsabilități și nu putea „scăpa” de ele așa cum sugera atât de succint Ben. Nu era nimeni care să se ocupe de pensiune dacă el ar fi lipsit. Să petreacă puțin timp pe lac cu cel mai bun prieten al său suna încântător, dar, din păcate, asta nu avea să se întâmple. Indiferent cât de lingușitor era Ben, asta nu schimba faptul că el, Cooper, era singurul care se putea ocupa în prezent de primirea oaspeților la pensiune. Nu era sigur că ar fi mers nici dacă ar fi putut. Nu acum când Amethyst Keane era unul dintre cei mai noi oaspeți. Ea era noua lui obsesie și voia să fie disponibil dacă ea se decidea să-i accepte oferta.

- Aș vrea să pot, spuse el aruncându-i lui Ben cel mai bun zâmbet de scuze. Am prea multe de făcut.

- Oare când am crescut și am devenit ca părinții noștri? întrebă Ben, lăsând dezgustul să-i răzbească din voce.

- Chiar după liceu am luat taurul de coarne. Cooper chicoti. Trebuia să râdă sau s-ar fi sfărâmat în bucăți. Nu își ura viața. Doar că... uneori și-ar fi dorit să fi avut și alte opțiuni.

Ben dădu din cap cu repulsie.

- Avem 21 de ani și simt că trăim și respirăm acest oraș și toate așteptările pe care ni le aruncă. Mă gândesc să plec.

- Nu, nu poți. Nu ar mai fi la fel pe aici fără tine. O mișcare îi atrase privirea lui Cooper și se întoarse să vadă ce poate fi.

Amethyst coborâse scările ținând în mână o mică poșetă. Buclele ei de abanos fuseseră ridicate într-o coadă dezordonată, însă câteva fire scăpaseră din strânsoare și acum i se revărsau delicat pe obraji. Purta o pereche de ochelari de soare pe cap și era îmbrăcată într-o pereche de pantaloni scurți albi și un top verde de aceeași culoare cu a ochilor ei. Se uită în sus la Ben și la Cooper și zâmbi. Zâmbetul ei atrăgător îl ameți pe Ben la fel cum îl amețise și pe Cooper când a văzut-o prima dată. Amethyst nu știa, însă îi avea pe amândoi la picioarele sale. Cooper se ridică de la biroul recepție și o întrebă când se apropie:

- Pleci să explorezi minunatul nostru oraș?

- O, da, abia aștept să-i aflu toate secretele, spuse ea clătinând din cap cu entuziasm.

Cooper rânji înainte să spună:

- Asta-i tot? Ei bine, asta înseamnă că ar trebui să te văd întorcându-te în cinci minute. Nu-i așa, Ben?

Ochii lui Ben rămăseseră larg deschiși de uimire. Dacă nu și-ar fi cunoscut mai bine prietenul, Cooper ar fi crezut că Ben nu mai văzuse niciodată o femeie frumoasă înainte. Voia să se ducă la el și să-l lovească peste ceafă. Poate că ar trebui să-și dea frâu liber impulsului...

- Poftim? spuse Ben, fără a-și putea lua privirea de la Amethyst.

Cooper dădu din cap cu neîncredere. Imediat ce Amethyst ar fi plecat, plănuia să aibă o discuție serioasă cu prietenul său cel mai bun. Prieten sau nu, în niciun caz nu avea să-i permită să pătrundă în ceea ce el considera ca fiind teritoriul său. Voia să lovească cu pumnul în biroul de recepție și să-și revendice dreptul ca un copil. Îi plăcea foarte mult Amethyst și nu voia ca Ben să strice vreo șansă de a o cunoaște mai bine. Pentru moment, se mulțumi să-l aducă pe Ben cu picioarele pe pământ și să detalieze subiectul conversației.

- Secretele orașului. Nu ar trebui să-i ia mult timp să le descopere, spuse Cooper rar astfel încât acestea să poată ajunge și la creierul prietenului său.

Ben își ridică sprâncenele și se holbă la el. Apoi se scărpină în cap, privindu-l de parcă și-ar fi pierdut mințile.

- Ce secrete? Ai căzut și te-ai lovit la cap?

Amethyst râse și zise:

- Ei, fiecare oraș are secretele sale. Trebuie doar să știi la cine să apelezi.

- Păi, cum ai putea știi asta când ești o străină? Cooper nu înțelese prea bine ce voia ea să insinueze.

Amethyst ridică din umeri:

- Nu știu. Cel puțin nu încă. Nu am întâlnit pe nimeni decât pe tine – iar tu presupun că ești un prieten. Deși nu-i știu încă numele, spuse ea așteptând ca el să facă prezentările.

Cooper nu voia cu adevărat să i-o prezinte lui Ben. Poate că era un prieten oribil, dar îl cunoștea prea bine pe Ben și nu îl deranja. După cum se prezenta situația, chiar voia să aibă o discuție în privat cu Ben și avea nevoie ca Amethyst să plece. Era deja târziu să explice cum stau lucrurile cu cel mai bun prieten al său. Cu cât mai repede cu atât mai bine. Nu-i plăcea să-și ucidă prietenul din copilărie pentru că a fost intruziv. Pentru moment trebuia să pară mai puțin nepoliticos decât se simțea.

- Acesta este cel mai bun prieten al meu, Ben Anderson. Ben, ea este Amethyst Keane. A venit în oraș în după-amiaza asta.

În cele din urmă, Ben păru că își limpezește creierul în timp ce îi zâmbea lui Amethyst. Îi întinse mâna pentru ca ea să i-o strângă în semn de salut.

- Încântat de cunoștință. Unde mergi mai exact? Poate aș putea să te ajut. La urma urmei, sunt cel mai bun ghid din oraș.

Cooper trebui să se abțină să nu-l strângă de gât pe cel mai bun prieten al său. Impulsul său devenea de nestăpânit. Își scrâșni dinții în timp ce degetele i se încleștară pe marginea biroului de recepție. Se rugă ca ea să nu-i fi spus ce anume plănuise să facă.

- Hm, nu vreau companie, dar mulțumesc pentru ofertă. Prima dată când ajung într-un oraș nou îmi place să-l descopăr singură. Poate altă dată – la un moment dat probabil că o să am nevoie de un ghid cât voi sta aici.

Un rânjet păcătos i se întinse pe fața lui Ben. Era cât se poate de clar care îi erau intențiile. Se înclină în fața lui Amethyst și replică:

- Sunt aici pentru distracția ta. Cere și ți se va da. Anunță-mă și o să mă pun complet la dispoziția ta.

O, da, Cooper decise că după plecarea lui Amethyst îl va omorî cu siguranță pe prietenul său. Cine avea până la urmă nevoie de un prieten?

Un râs gutural pluti prin cameră. Amethyst îi aruncă un zâmbet amețitor.

- Atunci, pe data viitoare.

Ben nu putea părea mai extaziat nici dacă ar fi încercat.

- Voi aștepta cu sufletul la gură să mă cauți – dacă vrei atenția mea doar întreabă-l pe Coop cum să dai de mine.

Amethyst dădu din cap și începu să se îndrepte spre ușa din față.

- Am să țin minte. Acum, vă rog să mă scuzați, dar abia aștept să mă plimb prin oraș. Să aveți o după-amiază frumoasă.

Amethyst ieși pe ușă și părăsi micuța pensiune. Cooper și Ben o priviră în timp ce ieșea, neputând să își mute privirea până când ea nu dispăru cu totul din raza lor.

Ben își ținea mâna în dreptul inimii în timp ce fluieră:

- Aceasta este cea mai sexy femeie pe care am văzut-o vreodată, spuse el.

- Înapoi, este a mea. Eu am văzut-o primul. Cooper nu își putea ascunde frustrarea din voce sau iritarea care i se răspândea pe față în timp ce îl privea pe Ben.

- Să te văd! Este alegerea doamnei și intenționez să mă asigur că mă alege pe mine. Buzele lui se arcuiră într-un zâmbet diabolic.

Cooper începea să creadă că să-l omoară ar fi o pedeapsă prea ușoară pentru el. Voia să-l facă să sufere în toate felurile imaginabile. Nu se mai luptaseră niciodată înainte pentru o femeie, dar întotdeauna există o primă dată pentru orice.

- Bine, să câștige cel mai bun. Amândoi știm că eu voi fi acela, deci, dacă vrei să dai înapoi și să-ți salvezi fața o să înțeleg. Făcu un pas înapoi în spatele biroului de recepție în timp ce afișă o privire infatuată.

- Nici o șansă, Coop. Jocul a început. Ai grijă să-i dai lui Amethyst numărul meu. Știu că va vrea o bucățică din mine.

Uimit de aroganța lui, Ben continuă:

- Ești atât de sigur pe tine? Eu nu cred.

- Nu sunt lacheul tău. Dacă vrei ca Amethyst să primească numărul tău de telefon, dă-i-l singur.

Ben îl salută pe Coop din cap în timp ce se îndrepta spre ieșire. Odată ajuns la ușă, se întoarse și îl privi în ochi pe Coop:

- Pot rezista la orice în afară de tentații... iar acea femeie e decadență pură. Nu am nevoie de ajutorul tău pentru a ajunge la ea. Este deja a mea. Pe mai târziu, Coop! spuse Ben râzând în timp ce părăsea pensiunea.

Oare puteau lucrurile să fie mai rele decât atât? În sfârșit o cunoscuse pe femeia visurilor sale, iar cel mai bun prieten al său o dorea și el. Trebuia să existe o modalitate prin care să-l facă pe Ben să renunțe la ideea de a se întâlni cu ea. La naiba, pe cine păcălea? Ben nu renunța niciodată la nimic atunci când îi intra o idee în cap. Și, cu siguranță, nu ar fi început acum. În plus, avea dreptate într-o singură privință. Era alegerea doamnei. Cooper trebuia doar să se asigure că ea va face alegerea potrivită și-l va alege pe el.

Primul lucru pe care Cooper intenționa să îl facă era să afle tot ce putea despre Amethyst S. Keane. Atunci când s-a cazat a menționat ceva despre o semnătură la sfârșitul articolelor dintr-o revistă, ceea ce indică faptul că scrisese diverse articole. Asta îl făcea să spere că o să afle mai multe despre ea și despre ceea ce îi plăcea sau nu. Mai important, i-ar fi putut indica de ce alesese pensiunea lui pentru a-și petrece vacanța. Nu îi luă prea mult să o găsească pe internet. Reuși să găsească mai multe articole scrise de ea în ASK Magazine... Erau mai ales despre cultura pop, dar era și o secțiune de călătorii care înfățișa un oraș sau o țară pe care Amethyst le vizitase. Fiecare articol pe care îl scrisese conținea ceva despre istoria orașului și ceva ce ea găsea intrigant sau atrăgător la acesta. Nu reuși să afle motivul pentru care ea se afla în North Point și cum de alesese pensiunea Trenton-Hill, însă el știa ceva interesant care ar fi putut să o atragă spre el...

Dacă avea dreptate cu privire la Amethyst, atunci Cooper avea tot ceea ce era necesar pentru a-i atrage atenția. O bună poveste romantică despre fantome ar aduce-o direct pe acea cale. Iar Cooper știa că asta ar duce-o apoi direct la el. Easton Hill a murit în această pensiune, iar zvonurile spuneau că el continuă să bântuie aceste săli.