Читать книгу Strigăt De Onoare - Морган Райс, Morgan Rice - Страница 23

Thor călărea cu armata, mii de soldați îndreptându-se ca unul înapoi spre Curtea Regelui, iar el se simțea triumfător. Încă nu putea procesa clar ce se întâmplase. Era mândru de ce făcuse, mândru că atunci când lucrurile păreau la punctul cel mai de jos în luptă, el nu cedase fricii, ci rămăsese și se confruntase cu acei războinici. Și era șocat că supraviețuise cumva.

Întreaga luptă păruse ireală, și el era atât de recunoscător că fusese în stare să cheme puterile - și totuși era, de asemenea, confuz, deoarece puterile sale nu funcționau întotdeauna. El nu le înțelegea și, mai rău, nu știa de unde veneau sau cum să le mobilizeze. Îl făcea să-și dea seama mai mult decât oricând că trebuia să învețe să se bazeze și pe abilitățile sale umane - pe a fi cel mai bun luptator, cel mai bun războinic care putea fi. Începea să-și dea seama că, pentru a fi cel mai bun războinic ce putea deveni, avea nevoie de ambele părți ale lui însuși - luptătorul și vrăjitorul - daca asta chiar era ce era el.

Au călărit toată noaptea pentru a ajunge înapoi la Curtea Regelui, iar Thor era acum mai mult decât epuizat, dar, de asemenea, extrem de incitat. Primul soare se ridica deasupra orizontului, vasta întindere de cer se deschidea în fața lui în nuanțe de galben și roz, și el se simțea ca și cum ar fi văzut lumea pentru prima dată. Nu se simțise niciodată atât de viu. Era înconjurat de prietenii săi, Reece, O'Connor, Elden, și gemenii; de Kendrick, Kolk și Brom; si de sute de membri ai Legiunii, Cavaleri de Argint, și de Armata Regelui. Dar, în loc de a fi la marginea lor, acum el călărea în centru, îmbrățișat de toți. Într-adevăr, toți îl priveau diferit de la bătălie. Acum, el vedea admirația nu doar în ochii colegilor lui de Legiune, dar și în ochii războinicilor adevărați, adulți. El se confruntase cu întreaga armată McCloud, de unul singur, și răsturnase soarta războiului.

Thor era pur și simplu fericit că nu-și dezamăgise frații de Legiune. Era fericit că prietenii lui au scăpat în mare parte nevătămați, și a simțit un sentiment de remușcare pentru cei care au murit în luptă. Nu-i cunoscuse, dar își dorea să-i fi putut salva și pe ei. Fusese o luptă sângeroasă, feroce, și chiar și acum, cum Thor călărea, ori de câte ori clipea, imagini ale luptei îi fulgerau în cap, imagini ale diferitelor arme și diferiților războinici care îl atacaseră. Cei din clanul McCloud erau oameni feroce, și el fusese norocos; cine știa dacă va fi la fel de norocos, dacă se întâlneau din nou. Cine știa dacă va fi capabil să cheme din nou aceste puteri. El nu știa dacă vor veni vreodată înapoi. Avea nevoie de răspunsuri. Și avea nevoie să-și găsească mama. Trebuia să știe cine era cu adevărat. Trebuia să-l caute pe Argon.

Krohn a scâncit în spatele lui, și Thor s-a lăsat pe spate și i-a mîngîiat capul, în timp ce Krohn i-a lins palma. Thor era ușurat că Krohn era bine. Thor îl cărase pe câmpul de luptă și îl pusese pe partea din spate a șeii în spatele lui; Krohn părea capabil sa meargă, dar Thor a vrut ca el să se odihnească și să-și revină pe lungul drum înapoi. Lovitura pe care o primise Krohn fusese puternică, și lui Thor i se părea că ar fi putut să-i fi rupt o coastă. Thor abia își putea exprima recunoștința față de Krohn, care pentru el părea mai mult ca un frate decât ca un animal, și care îi salvase viața de mai multe ori.

Cum au ajuns pe creasta dealului și panorama regatului s-a întins în fața lor, au început să vadă, răsfirat în fața lor, orașul glorios numit Curțea Regelui, cu zeci de turnuri și turle, cu zidurile sale străvechi de piatră și podul mobil masiv, cu porțile arcuite, cu sutele de soldați stând de pază pe metereze și pe drum, înconjurat de terenuri și, desigur, cu Castelul Regelui în centrul său. Thor s-a gândit imediat la Gwen. Ea îl susținuse în luptă; ea îi dăduse un motiv și un scop pentru a trăi. Știind că lui i se înscenase ceva acolo, că fusese atras într-o ambuscadă, Thor s-a temut brusc și pentru soarta ei. El a sperat că ea era bine aici, că orice forțele fuseseră implicate în trădarea lui o lăsaseră neatinsă.

Thor a auzit urale îndepărtate, a văzut ceva sclipind în lumină, și când a mijit ochii la deal, și-a dat seama că o mare mulțime se aduna la orizont, în fața Curții Regelui, pe ambelel părți ale drumului, fluturând steaguri. Oamenii veneau în forță pentru a-i saluta.

Cineva a sunat un corn, iar Thor și-a dat seama că li se ura bun venit acasă. Pentru prima dată în viața lui, el nu se simțea ca un nepoftit.

"Acești corni sună pentru tine", a spus Reece, călărind lângă el, bătându-l pe spate, privindu-l cu un nou respect. "Tu ești campionul acestei lupte. Ești eroul poporului acum."

"Imaginați-vă, unul dintre noi, un simplu membru al Legiunii, făcând întreaga armată McCloud să se întoarcă din drum", a adăugat O'Connorcu mândrie.

"Tu aduci o mare onoare pentru întreaga Legiune", a spus Elden. "Acum, ei vor trebui să ne ia pe toți mult mai în serios."

"Să nu mai vorbim că ne-ai salvat toate viețile ", a adăugat Conval.

Thor ridică din umeri, plin de mândrie, dar, de asemenea, refuzând să lase astea să i se urce la cap. Știa că era om, că era fragil, vulnerabil, ca oricare dintre ei. Și că valul luptei ar fi putut duce în cealaltă direcție.

"Am făcut ceea ce am fost antrenat să fac," a răspuns Thor. "Ceea ce am fost toți instruiți să facem. Nu sunt mai bun decât oricine altcineva. Am avut noroc în această zi."

"Aș zice că a fost mai mult decât noroc", a răspuns Reece.

Toți au continuat într-un trap lent, pe drumul principal care ducea la Curtea Regelui, și cum au făcut-o drumul a început să se umple cu oameni, venind în șuvoaie din satele din jur, aplaudând, ​​fluturând banere, în albastrul regal și galbenul neamului MacGil. Thor și-a dat seama că asta devenea o adevărată paradă. Întreaga curte a ieșit să-i sărbătorească, și el a putut vedea ușurarea și bucuria pe fețele lor. Putea înțelege de ce: dacă armata McCloud s-ar fi apropiat mai mult, ar fi putut distruge toate astea.

Thor a călărit cu ceilalți prin mulțimea de oameni, peste podul mobil de lemn, copitele cailor lor troncănind tare. Au trecut prin poarta de piatra arcuit, prin pasajul acoperit, sub care cerul s-a întunecat, apoi au ieșit de partea cealaltă, în Curtea Regelui - unde au fost întâmpinați de mulțimea care aplauda. Ei fluturau steaguri și aruncau bomboane, și s-a auzit o trupă de muzicieni cântând din chimvale, lovind în tobe, in timp ce oamenii au început să danseze pe stradă.

Thor a descălecat cu ceilalți cum mulțimea a devenit prea deasă pentru a merge călare, și s-a întins și l-a ajutat pe Krohn să coboare de pe cal. El a privit cu atenție cum Krohn a șchiopătat, apoi a mers; părea că poate să meargă acum, și Thor s-a simțit ușurat. Krohn s-a întors și i-a lins palma de câteva ori.

Tot grupul lor a mers prin Piața Regelui, cum era Thor era îmbrățișat și bătut pe spate din toate părțile de către oameni pe care nu-i cunoștea.

"Tu ne-ai salvat!" a strigat un bărbat mai în vârstă. "Ne-ai eliberat regatul!"

Thor a vrut să răspundă, dar nu a putut, vocea lui înghițită de zgomotul a sute de oameni aplaudând și strigând peste tot în jurul lor, muzica devenind mai zgomotoasă. În curând, butoaie de bere au fost rostogolite în piață, iar oamenii s-au pus pe băut, cântec și râsete.

Dar Thor avea doar un singur lucru în minte: Gwendolyn. El trebuia să o vadă. S-a uitat la toate fețele, disperat să o vadă, sigur că ea va fi aici - dar s-a simțit zdrobit să vadă că nu o putea găsi.

Apoi, a simțit o bătaie pe umăr.

"Cred că femeia pe care o cauți este în acea direcție", a spus Reece, întorcându-l și arătând în altă parte.

Thor s-a întors și ochii i s-au aprins. Acolo, mergâd repede spre el, cu un zâmbet enorm, ușurat, pe față, și arătând ca și cum ar fi fost trează toată noaptea, era Gwendolyn.

Arăta mai frumoasă decât o văzuse vreodată, și s-a grăbit spre el și a alergat direct în brațele lui Thor. Ea a sărit în sus și l-a îmbrățișat, și el i-a răspuns la îmbrățișare, strângând-o la piept, învârtind-o în mulțime. Ea s-a agățat de el și nu i-a mai dat drumul, și el i-a putut simți lacrimile curgându-i pe gât. Îi putea simți dragostea, și a simțit că și el o iubește la fel.

"Slavă Domnului că ești în viață", a spus ea, foarte bucuroasă.

"Nu m-am gândit decât la tine", i-a spus Thor, ținând-o strâns. Cum o ținea în brațe, totul părea iar bun în lume.

Încet, el i-a dat drumul, iar ea s-a uitat la el și s-au aplecat unul spre altul și s-au sărutat. Au continuat sărutul multă vreme, cu mulțimea foindu-se în jurul lor.

"Gwendolyn!" a strigat Reece încântat.

Ea s-a întors și l-a îmbrățișat, și apoi Godfrey a intervenit și l-a îmbrățișat pe Thor, apoi pe fratele său Reece. Era ca o mare reuniune de familie, și Thor s-a simțit oarecum ca o parte din ea, ca și cum aceasta era deja familia lui. Erau toți uniți de dragostea lor pentru MacGil - și ura lor pentru Gareth.

Krohn a făcut un pas înainte și a sărit pe Gwendolyn, iar ea s-a lăsat pe spate râzând și l-a îmbrățișat în timp ce el a lins-o pe față.

"Crești mai mare pe zi ce trece!" exclamă ea. "Cum pot să-ți mulțumesc pentru că l-ați păzit pe Thor?"

Krohn a sărit pe ea iar și iar, până când în cele din urmă, râzând, ea a trebuit să-l dea jos.

"Să plecăm de aici", i-a spus Gwen lui Thor, fiind presată din toate părțile de către mulțime. A întins mâna și i-a luat-o într-a ei.

Thor i-a cuprins mâna și era pe cale să o urmeze - când dintr-o dată, mai mulți Cavaleri de Argint au venit din spatele lui Thor și l-au luat pe sus, ridicându-l deasupra capetelor, purtându-l pe umeri. Cum Thor a fost ridicat în aer, s-au auzit strigăte puternice din mulțime.

"THORGRIN!" a ovaționat mulțimea.

Thor a fost răsucit într-o parte și-n alta, și i-a fost trântită în mâini o halbă de bere. Se lăsă pe spate și bău, și mulțimea a ovaționat sălbatic.

Thor a fost pus jos cam brusc, și s-a împleticit, râzând, cum mulțimea l-a îmbrățișat.

"Ne indreptam acum spre sărbătoarea învingătorului", a spus un războinic pe care Thor nu-l cunoștea, un Cavaler de Argint, care-l bătu pe spate cu o mână cât lopata. "Este o sărbătoare doar pentru războinici. Pentru bărbați. Tu te vei alătura nouă. Vei avea un loc rezervat pentru tine la masă. Și tu și tu ", a spus el, întorcându-se spre Reece, O'Connor și prietenii lui Thor. "Sunteți bărbați acum. Și vă veți alătura nouă."

S-au auzit urale cum toți au fost apucați de Cavalerii de argint și târâți departe; Thor s-a eliberat în ultima secundă și se întoarse spre Gwen, simțindu-se vinovat și nedorind să o dezamăgească.

"Du-te cu ei", a spus ea, altruistă. "Este important să o faci. Ospătează-te cu frații tăi. Sărbătorește cu ei. Este o tradiție în rândul Cavalerilor de Argint. Nu poți rata asta. Mai târziu în seara asta, ne întâlnim la ușa din spate a Sălii de Arme. Atunci vom fi împreună."

Thor se aplecă și o sărută încă o dată, cât de mult a putut, până când a fost tras înapoi de tovarășii săi soldați.

"Te iubesc", a spus ea.

"Și eu te iubesc", i-a răspuns el, cu mai multă sinceritate decât va putea ea ști vreodată.

Tot ce putea gândi, cum a fost târât departe, în timp ce privea în acei ochi frumoși, atât de plini de dragoste pentru el, era că vroia, mai mult decât orice, să o ceară în căsătorie, să o facă a lui pentru totdeauna. Acum nu era momentul potrivit, dar în curând, își spuse el.

Poate chiar în seara asta.