Читать книгу Valuri alb-roșii în Țarițîn și împrejurimi - Serghei Gordienko - Страница 5

Moscova. Țarițîn. Mai anul 1918.

Fedea o să fii secretarul meu la comisariatul popular? Îmreună cu Nadea, – Stalin l-a întrebat pe Alliluev, vechiul său prieten.

Și Fedor s-a dus – era obișnuit să se supună lui Stalin, fără discuții.

De vre- două luni Comisariatul Popular pentru Afaceri Etnice, era format doar din ei trei.

La 23 mai – Ordjonikidze – comisar excepțional al Sudului Rusiei și prietenul lui Stalin – telegrafia de la Țarițîn că situația în oraș nu e cea mai bună, trebuiesc luate măsuri, iar bolșevicii de pe loc sunt prea ”molâi”. Orice încercare de ai ajuta o privesc ca pe o ingerință în treburile lor. La gări stau trenuri cu pâine gata de a fi trimise la Moscova și Petrograd, dar ele nu se trimit. Iar în jurul Țarițînului î-și face de cap contrarevoluția.

La 29 mai Sovetul Comisarilor Poporului l-a numit pe Stalin șef al achizițiilor alimentare din sudul Rusiei, i s-au acordat împuterniciri de excepție. Ave o însărcinare – prin orice mijloace să asigure cu alimente provinciile centrale înfometate a tinerei Republici Sovetice. Împreună cu Fedor și sora sa Nadejda el s-a pornit la Țarițîn – cea mai importantă citadelă a bolșevicilor și un nod de transport la sudul țării, de unde pot fi adunate milioane de puduri de alimente.

La 4 iunie, fiind însoțit de 450 de pușcași letonieni, Stalin și Alliluevii au venit la gara Moscovei, Kazani, duplită de vagabonzi și copii flămânzi fără adăpost. Cu toate că avea recomandarea Sovetului Comisarilor Poporului, un tren pentru ei nu era de găsit. Stalin se certa îndelung cu șeful gării și cu ofițerul de serviciu, le arăta mandatul Comisarului Poporului, striga, amenința și în sfârșit asta a avut efect – a fost găsit un tren pentru ei. Dar Stalin chiar atunci s-a refuzat de trenul acela. El avea nevoie de un eșalon de tren cu telegraf, blindat și cu platforme pentru tunuri și mașini blindate. Șeful gării sub amenințarea că va fi executat, până la urmă a găsit trenul necesar. Tunul și două mașini blindate au fost amplasate pe platformă.

Detașamentul de pușcași letonieni a fost repartizat în vagoane de clasa a treia, iar Stalin și Alliluevii s-au așezat într-un vagon-salon care aparținea cândva starului romanțelor țigănești Anastasia Vialițeva, vagonul era capitonat cu mătasă sinilie. S-au îndreptat spre sud.

Nimeni nu știa, dacă vor ajunge ei la locuul de destinație, pentru că trenurile erau în permanență atacate de numeroasele bande de maroderi și plutoane de anarhiști cu steaguri negre. Armata germană continua ofensiva, iar cazacii generalului Krasnov și Fițhelaurov acționau în apropierea imediată cu Țarițînul.

Stalin dormea în vagon, iar fratele și sora într-un cupeu separat. Trenul se mișca cu încetineală. Calea ferată era duplită cu eșaloane militare și trenuri goale, aruncate la întâmplare. Deseori liniile de cale ferată erau desfăcute de către anarhiști și cazaci. Noaptea trenul trimis de Comisarul Popular trecea pe lângă gări fără să se oprească sau se ascundea pe căile ferate de rezervă. Gările erau la fel de periculoase, ca și locul dintre ele: întunecoase, murdare, pe platforme erau ostașii beți, sunetul acordeonului, dar cel mai des împușcături. De altfel, trenul putea rezista.

În drum au primit telegrama de la Ordjonikindze: ”La Țarițîn s-a revoltat un pluton al anarhistului Petrenko. Au atacat eșalonul cu aur și lucrări valoroase, ce au fost confiscate de la burghezii orașului. Au jefuit tot și au organizat un miting. Eu cu plutonul meu i-am încercuit și i-am impus să cedeze.”

Apoi a venit o altă telegramă: ”O parte din bandă condusă de Petrenco a dispărut. Astăzi împreună cu plutonul atamancei Marusia au pătruns în oraș. I-am distrus din nou. Petrenko și Marusia au fost executați. Fă aici ordine revoluționară. Știu că nu o să te încurce ceva, orice ar fi. Eu plec la Kubani. Acolo atamanul Avtonomov amenință să execute tot ștabul. Trebuie rezolvat conflictul.”

În dimineața de 6 iunie trenul lui Stalin, încerca să intre în oraș și da târcoale orașului pe căi ocolite, duplite cu trenuri. În sfârșit a putut să fie văzută clădirea gării. Stalin a intrat în oraș pe mașina blindată, iar trenul blindat l-au parcat pe un peron al gării sud – estice.