Читать книгу Cartea Urantia - Urantia Foundation - Страница 364

36:5.1 (401.5) Prezenţa celor şapte spirite mentale adjutante pe lumile primitive este cea ce condiţionează cursul evoluţiei organice. Aceasta explică de ce evoluţia este intenţionată şi nu accidentală. Adjutantele reprezintă funcţiunea de slujire a minţii Spiritului Infinit, care se extinde până la ordinele inferioare ale vieţii inteligente prin intermediul Spiritului-Mamă al unui univers local. Adjutantele sunt copiii Spiritului-Mamă al Universului şi constituie grija ei personală pe lângă mintea materială atărâmurilor. Oricare ar fi locul sau timpul în care se manifestă o astfel de minte, aceste spirite sunt, în mod divers, în funcţiune.

36:5.2 (401.6) Cele şapte spirite mentale adjutante au primit nume care echivalează cu desemnările următoare: intuiţie, înţelegere, curaj, cunoaştere, sfătuire, adoraţie şi înţelepciune. Aceste spirite mentale fac simţită influenţa lor pe toate lumile locuite sub forma unui impuls diferenţial, fiecare căutând capacitatea de recepţie care să îi permită să se manifeste în întregime independent de gradul de receptivitate şi de ocaziile de funcţionare întâlnite la tovarăşii săi.

36:5.3 (401.7) Punctele de sprijin centrale ale spiritelor adjutante pe lumea sediu a Purtătorilor Vieţii indică supraveghetorilor Purtătorilor Vieţii extinderea şi calitatea funcţiunii mentale a adjutantelor, pe orice lume şi în oricare organism viu dat, având statut intelectual. Aceste lăcaşuri ale minţii vii sunt perfecte indicatoare ale funcţiunilor mentale vii pentru primele cinci adjutante. Însă, în ceea ce priveşte al şaselea şi al şaptelea spirit adjutant - adoraţia şi înţelepciunea - aceste puncte de sprijin centrale nu traduc decât o funcţiune calitativă. Activitatea cantitativă a adjutantului adoraţiei şi a adjutantului înţelepciunii se înregistrează în prezenţa imediată a Divinei Slujitoare pe Salvington, deoarece este vorba de o experienţă personală a Spiritului-Mamă al Universului.

36:5.4 (402.1) Cele şapte spirite mentale adjutante însoţesc întotdeauna pe Purtătorii Vieţii pe o nouă planetă, însă nu trebuie să le considerăm ca entităţi; ele seamănă mai mult cu nişte circuite. Spiritele celor şapte adjutante ale universului nu funcţionează ca personalităţi distincte ale prezenţei universale ale Divinei Slujitoare; ele sunt în realitate unul dintre nivelele ei de conştiinţă, şi rămân întotdeauna subordonate acţiunii şi prezenţei mamei lor creative.

36:5.5 (402.2) Ne lipseşte terminologia pentru a desemna într-un mod adecvat aceste spirite mentale adjutante. Ele sunt slujitoarele nivelelor inferioare ale minţii experienţiale, şi noi le putem descrie după cum urmează, în ordinea realizărilor evolutive:

36:5.6 (402.3) 1. Spiritul intuiţiei- percepţia rapidă, instinctele reflexe fizice primitive inerente tuturor creaţiilor mentale, facultatea lor de orientare şi diversele forme ale instinctului lor de conservare; este singurul adjutant care funcţionează atât de larg în ordinele inferioare ale vieţii animale, şi singurul care stabileşte un contact funcţional extins cu nivelele care nu pot fi învăţate ale minţii automate.

36:5.7 (402.4) 2. Spiritul de înţelegere- impulsul de coordonare, asocierii de idei spontană şi aparent automată. Este darul coordonării cunoştinţelor dobândite, fenomenul raţiunii vii, al judecăţii rapide şi al deciziei prompte.

36:5.8 (402.5) 3. Spiritul curajului- înzestrarea cu fidelitate - la fiinţele personale este baza formării caracterului, rădăcina intelectuală a vigorii morale şi a vitejiei spirituale. Când acest spirit este iluminat de fapte şi inspirat de adevăr, el devine secretul impulsului ascensiunii evolutive pe canalele guvernării autonome inteligente şi conştiente.

36:5.9 (402.6) 4. Spiritul cunoaşterii- curiozitatea - mama aventurii şi a descoperiri, spiritul ştiinţific, călăuza şi fidelul asociat al spiritelor curajului şi sfatului; impulsul de a orienta darurile curajului pe căi de creştere utile şi progresive.

36:5.10 (402.7) 5. Sp1iritul consiliului- impulsul social, darul cooperării cu specia, aptitudinea creaturilor volitive de a se armoniza cu semenii lor; originea instinctului gregar la creaturile cele mai umile.

36:5.11 (402.8) 6. Spiritul adoraţiei- impulsul religios, primul impuls diferenţial separând creaturile mentale în două domenii fundamentale de existenţă muritoare. Spiritul adoraţiei distinge pentru totdeauna fiinţa animală căreia îi este asociat, de creaturile fără suflet înzestrate cu minte. Adoraţia este insigna candidaturii la ascensiunea spirituală.

36:5.12 (402.9) 7. Spiritul înţelepciunii- tendinţa naturală la toate creaturile muritoare de a progresa în cadrul unei evoluţii ordonate. Acesta este cel mai înalt dintre adjutanţi; este acela care coordonează spiritul şi articulează munca tuturor celorlalte. Acest spirit este secretul impulsului înnăscut al creaturilor mentale de a începe şi a susţine programul efectiv şi practic al scării ascendente a existenţei. Acest dar al lucrurilor vii care explică aptitudinea incomprehensibilă a creaturilor vii de a supravieţui şi de a utiliza în supravieţuirea lor coordonarea întregii lor experienţe trecute şi a tuturor ocaziilor lor prezente de a dobândi totalitatea a ceea ce toate celelalte şase slujitoare mentale pot mobiliza în mintea organismului interesat. Înţelepciunea este apogeul realizării intelectuale. Înţelepciunea este ţelul unei existenţe pur mentale şi morale.

36:5.13 (403.1) Spiritele-minte adjutante cresc în experienţă, însă nu devin niciodată personale. Ele evoluează în funcţia lor, iar funcţia primelor cinci adjutante în regnul animal este într-o anumită măsură esenţială pentru a permite ansamblului celor şapte să funcţioneze ca intelect uman. Această relaţie cu animalele le face pe adjutante mai eficiente din punct de vedere practic, în calitate de minte umană. Animalele sunt deci, într-o anumită măsură, indispensabile evoluţiei intelectuale a omului, precum şi evoluţiei sale fizice.

36:5.14 (403.2) Aceste adjutante mentale ale Spiritului-Mamă al unui univers local sunt legate de viaţa creaturilor, având statut de inteligenţă într-un mod asemănătoar legăturii centrelor de putere şi a controlorilor fizici cu forţele nevii ale universului. Ele fac servicii inestimabile în circuitele mentale ale lumilor locuite. Ele colaborează efectiv cu Controlorii Fizici Principali care servesc, de asemenea, în calitate de controlori şi directori ai nivelelor mentale pre-adjutante, nivelele care nu pot fi transmise, sau nivelele mecanice ale minţii.

36:5.15 (403.3) Înainte de apariţia capacităţii de a învăţa prin experienţă, mintea vie iese din domeniul Controlorilor Fizici Principali. Înainte de a dobândi aptitudinea de a recunoaşte divinitatea şi de a adora Deitatea, mintea creaturilor este domeniul exclusiv al spiritelor adjutante. Când apare sensibilitatea spirituală a intelectului creaturilor, mintea creată devine imediat supraminte şi se găseşte imediat încircuitată de ciclurile spirituale ale Spiritului-Mamă al universului local.

36:5.16 (403.4) În absolut nici un fel spiritele mentale adjutante nu sunt legate direct la funcţiunea variată şi înalt spirituală a spiritului prezenţei personale a Divinei Slujitoare, a Spiritului Sfânt al lumilor locuite; însă ele sunt funcţional anterioare şi pregătitoare apariţiei însuşi a acestui spirit la omul evolutiv. Adjutantele procură Spiritului-Mamă al Universului un contact variat cu creaturile materiale vii ale unui univers local şi un control asupra lor, însă nu au nici o repercusiune în Fiinţa Supremă atunci când acţionează pe nivelele prepersonale.

36:5.17 (403.5) Mintea nonspirituală este fie o manifestare de energie a spiritului, fie un fenomen de energie fizică. Nici chiar mintea umană, mintea personală, nu posedă calităţi de supravieţuire în afara identificăriiei cu spiritul. Mintea este un dar al divinităţii, însă nu este nemuritoare atunci când funcţionează fără clarviziune spirituală şi este lipsită de aptitudinea de a adora şi de a aspira la supravieţuire.