Читать книгу Întoarcerea Pe Pământ - Danilo Clementoni - Страница 16

Nava spațială Theos– Analiza datelor

Petri era încă prins de analiza lui asupra sondei la întoarcerea lui Azakis pe punte.

- Au spus că o să revină ei, a spus el.

- Adică o să discute între ei, a observat Petri cu amărăciune.

- Ne-am cam așteptat la asta, nu? a răspuns Azakis, cu o bătaie ușoară pe umărul prietenului său. Ce poți să-mi spui despre bucata asta de metal ?

- Cu excepția faptului că doar o porțiune foarte mica a carenei a scăpat cu vopseaua intactă, te asigur că nu s-a transmis niciun mesaj de pe prietenul nostru cu trei lame. Sonda pare să fi fost concepută cu unicul scop de a studia corpurile celeste. Un fel de călător spațial singuratic, care înregistrează date și le transmite periodic către bază. A indicat câteva detalii ale antenei în holograma care plutea prin încăpere.

- Probabil am trecut pe lângă ea prea repede pentru a ne înregistra prezența, a spus Azakis.

- Nu doar asta, prietene. Instrumentele sale de la bord sunt programate să analizeze obiecte aflate la distanțe de sute de mii de kilometric. Noi am trecut atât de aproape încât, dacă nu am fi fost într-un gol de aer, jetul nostru de curent ar fi învârtit-o ca pe o pălărie

- Și acum că ne-am îndepărtat, crezi că ne-ar putea detecta prezența?

- Mă îndoiesc sincer. Suntem prea mici și prea rapizi pentru a fi de interes pentru ei.

- Foarte bine, spuse Azakis. Avem totuși și vești bune.

- Am încercat să analizez metoda de transmisie a datelor de pe sondă, a continuat Petri. Nu pare să fie echipată cu tehnologia noastră de ”vortex de lumină”. Folosește încă un sistem vechi de modulare a frecvenței.

- Nu e cel folosit de predecesorii noștri înaintea Marii Revoluții¹⁴ ? a întrebat Azakis.

- Exact. Nu era prea eficient, dar pentru o perioadă lungă de timp ne-a permis să facem schimb de informații pe toată planetă, și, în mod cert, ne-a ajutat să ajungem unde suntem.

Azakis s-a așezat în scaunul de comandă, rozându-ți degetul într-un moment de gândire, apoi a spus:

- Dacă acesta este sistemul de comunicații folosit acum, poate putem recepționa, de asemenea, unele dintre transmisiile lor.

- Speri să vezi ce fel de filme porno fac? a glumit Petri, scoțând limba în partea stângă a gurii.

- Termină cu prostiile. În schimb, mai bine ai încerca să adaptezi sistemul secundar de comunicație tehnologiei lor. Vreau să fim cât mai bine pregătiți cu putință când ajungem acolo.

- Am înțeles. Mă gândesc că o să stau câteva ore în compartimentul ăla îngrămădit.

- Ce-ai zice să mâncăm ceva mai întâi? a sugerat Azakis, anticipând următoarea întrebare a prietenului său, care, s-a gândit el, ar fi urmat cât de curând.

- E prima chestie inteligentă pe care ai spus-o azi, a răspuns Petri. Toată agitația mea mi-a deschis pofta.

- În ordine. Luăm o pauză, dar e rândul meu să decid ce mâncăm. Ficatul ăla Nebir pe care l-ai ales ieri mi-a căzut atât de greu de am crezut că o să prindă rădăcini în stomac.

Zece minute mai târziu, în timp ce cei doi călători erau încă ocupați cu servirea mesei, un tânăr inginer din camera de comandă a Misiunii NASA de pe Pământ înregistra o modificare ciudată a cursului sondei pe care o monitoriza.

- Domnule, s-ar putea să avem o problem, a spus el în microfonul atașat setului de căști, care atârna la câțiva centimetri de gura lui.

- Ce fel de problemă? a întrebat îngrijorat inginerul responsabil de misiune.

- Dintr-un motiv necunoscut, Juno tocmai s-a abătut ușor de la traiectoria stabilită.

- S-a abătut? Cu cât? Din ce cauză? Deja simțea cum îl încearcă o transpirație rece. Costul misiunii era enorm. Nimic nu trebuia să decurgă prost.

- Analizez acum informațiile. Telemetria indică o deviație de 0.01 grade fără nicio explicație aparentă. Totul pare să funcționeze normal.

- Poate a dat peste un fragment de rocă, a încercat inginerul mai în vârstă. Nu e așa departe de centura de asteroizi.

- Juno e pe orbita lui Jupiter, și nu ar trebui să fie niciun asteroid, i-a răspuns colegul său mai tânăr într-o doară.

- Păi și atunci ce s-a întâmplat? Înseamnă că este un fel de defecțiune. După câteva clipe de gândire a spus:

- Vreau câteva verificări pentru toate instrumentele de la bord, a ordonat el, oprind comunicarea.

Inginerul mai tânăr și-a dar brusc seama de cât de mare era răspunderea ce tocmai îi fusese dată. Și-a văzut propriile mâini tremurând, dar a ales să le ignore. Cu ajutorul unui coleg, a efectuat o verificarea diferențiată a sondei, sperând să fie totul bine. Calculatorul a început să ruleze programele de control secvențial, și în câteva minute rezultatul analizei a apărut pe ecran.

Verificare completă. Toate instrumentele operaționale.

- Totul pare în regulă, a remarcat colegul său.

- Păi și atunci ce naiba s-a întâmplat? Dacă nu găsim ceva în următoarele două minute, șeful ne va face la amândoi fundul arșice. Într-o stare febrilă, a început să tasteze comenzi pe tastatura din fața sa.

Nimic. Totul funcționa perfect.

Trebuia cu orice preț să găsească ceva, și încă repede. A început să bată cu degetele în birou. A continuat așa timp de zece secunde, apoi a decis să recurgă la prima regulă nescrisă a manualului de conduită la locul de muncă: să nu-ți contrazici șeful niciodată.

Pornindu-și microfonul a spus:

- Ași avut dreptate, șefu. A fost un mic asteroid Troian care a deraiat ușor sonda. Din fericire nu a fost o lovitură directă. A trecut doar foarte aproape. Evident, asteroidul a exercitat o ușoară atracție gravitațională către Juno, făcând-o să devieze ușor de la traiectorie. Vă trimit acum datele, a spus el, ținându-și respirația.

După o perioadă interminabilă de timp, s-a auzit în cască vocea mândră a superiorului său:

- Eram sigur. Măi băiatule, nu poți înșela instinctele unui bătrân lup de mare. Apoi a adăugat:

- Încearcă să activezi motoarele sondei și să-i corectezi cursul. Nu voi accepta greșeli. Spunând acestea, a oprit comunicarea. După un moment, a revenit și a adăugat:

- Ai făcut o treabă bună, fiule.

Tânărul inginer și-a dat seama că-i revenise culoarea. Inima-i bătea atât de tare încât își auzea pulsul în urechi. În fond, era singura explicație corectă posibilă. Întorcându-se către colegul său, i-a făcut semn că e totul în ordine. Celălalt s-a relaxat, și i-a făcut cu ochiul. Scăpaseră, cel puțin pentru moment.