Читать книгу Întoarcerea Pe Pământ - Danilo Clementoni - Страница 6
ОглавлениеâEram pe drumul înapoi. Trecuse doar un an din anii noÈtri solari de când am fost forÈaÈi sÄ pÄrÄsim planeta în grabÄ, dar pentru aceÈtia, echivalentul în ani pÄmânteÈti era de 3.600. Ce vom gÄsi?â
Introducere
A douÄsprezecea planetÄ, Nibiru (planeta trecerii) cum era denumitÄ de cÄtre sumerieni, sau Marduk (regele cerurilor) cum i se mai spunea de cÄtre babilonieni, este, de fapt, un corp ceresc care orbiteazÄ Ã®n jurul soarelui nostru, având o rotaÈie de 3.600 de ani. Orbita sa este îndeosebi elipticÄ, retrogradÄ (rotindu-se în jurul soarelui în direcÈia opusÄ faÈÄ de celelalte planete) Èi înclinatÄ vizibil faÈÄ de planul sistemului nostru solar.
Fiecare apropiere ciclicÄ a cauzat aproape întotdeauna transformÄri interplanetare imense în sistemul nostru solar, atât la nivelul orbitelor cât Èi al conformaÈiei planetelor care îl formeazÄ. Ãn timpul unei asemenea tranziÈii tumultuoase, impresionanta planetÄ Tiamat, localizatÄ Ã®ntre Marte Èi Jupiter, având o masÄ de aproximativ nouÄ ori mai mare decât a PÄmântului actual, bogatÄ Ã®n apÄ Èi dotatÄ cu 11 sateliÈi, a fost distrusÄ Ã®n urma unei coliziuni cataclismice. Una dintre cele Èapte luni care orbitau Nibiru a lovit gigantica planetÄ Tiamat, rupând-o efectiv în douÄ, Èi aruncând cele douÄ jumÄtÄÈi pe douÄ orbite opuse. Ãn urmÄtoarea tranziÈie (âa doua ziâ a Genezei), restul sateliÈilor aparÈinând de Nibiru au încheiat procesul, distrugând complet una dintre cele douÄ secÈiuni formate în urma primei coliziuni. Resturile generate în urma multiplelor impacte au creat ceea ce denumim azi âcentura de asteroiziâ sau âbraÈarÄ de ciocaneâ cum mai este denumitÄ de sumerieni. Aceasta a fost parÈial acaparatÄ de planetele învecinate. Jupiter, în special a captat majoritatea resturilor, crescându-Èi astfel semnificativ masa.
Artefactele-satelit ale dezastrului, inclusiv ce a mai rÄmas din Tiamat, au fost âproiectateâ ca resturi orbitale, formând ceea ce Ètim azi ca Èi âcometeâ. Partea care a supravieÈuit celei de a doua tranziÈii este poziÈionatÄ pe o orbitÄ stabilÄ Ã®ntre Marte Èi Venus, luând odatÄ cu ea ultimul satelit Èi formând ceea ce cunoaÈtem sub denumirea de PÄmânt, împreunÄ cu partenerul sÄu inseparabil, Luna.
Urma lÄsatÄ de acest impact cosmic, care s-a întâmplat acum aproximativ 4 miliarde ani, este în continuare parÈial vizibilÄ Èi azi. Zona afectatÄ este complet acoperitÄ de apÄ, fiind ceea ce cunoaÈtem ca Oceanul Pacific. Aceasta ocupÄ cam o treime din suprafaÈa pÄmântului, întinzându-se pe o suprafaÈÄ de peste 179 milioane de kilometri pÄtraÈi. Ãn aceastÄ zonÄ vastÄ nu existÄ practic o masÄ de teren, însÄ existÄ o depresiune care se întinde pânÄ la o adâncime de peste zece kilometri.
Ãn prezent, Nibiru seamÄnÄ destul de mult cu PÄmântul din punct de vedere al conformaÈiei. DouÄ treimi din suprafaÈÄ sunt acoperite cu apÄ, în timp ce restul este ocupat de un singur continent care se întinde de la nord la sud, având o suprafaÈÄ totalÄ de peste 100 de milioane de kilometrii pÄtraÈi. Timp de sute de mii de ani, unii dintre locuitorii sÄi au profitat de asemÄnÄrile dintre planeta lor Èi a noastrÄ, fÄcând vizite regulate, influenÈând de fiecare datÄ cultura, cunoÈtinÈele, tehnologia Èi evoluÈia rasei umane. StrÄmoÈii noÈtri s-au referit la ei în multe feluri, dar poate cÄ numele care-i reprezintÄ cel mai bine a fost mereu cel de âZeiâ.