Читать книгу Comorile Dharmei - Gheșe Rabten - Страница 20

Meditaţia fiind singurul mijloc de a învinge factorii perturbatori ai minţii, vă voi da acum explicaţii suplimentare privind acest subiect. Există, aşa cum am menţionat deja, două feluri de meditaţie: meditaţia analitică şi meditaţia de fixare (concentrarea într-un singur punct, focalizată unidirecțional). Tehnicile de concentrare asupra respiraţiei expuse mai înainte (numărarea respiraţiilor, exerciţiile privind canalele) sunt de domeniul meditaţiei analitice. După dezvoltarea aptitudinii meditaţiei analitice, vom putea practica meditaţia de fixare cu mare eficienţă. În funcţie de dispoziţiile personale, veţi fi poate atraşi de una sau alta din formele de meditaţie. Adoptaţi-o pe cea preferată. Important este ca metoda utilizată să permită progresul minţii.

Pentru a practica meditaţia de fixare, e posibil să procedăm în modul următor: la al treilea stadiu de meditaţie asupra canalelor energetice am văzut că, la o distanţă de aproape patru degete sub ombilic, canalele laterale se curbează şi pătrund în canalul central. Acum, la nivelul ombilicului, chiar în punctul unde se unesc cele trei canale, în interiorul canalului central albastru, la limita extremităţii sale inferioare, veţi vizualiza un punct mic, roşu, de mărimea unui bob de mazăre, luminos şi extrem de fierbinte. Imaginaţi-vă că în interiorul acestui punct se găseşte conştiinţa voastră şi că trebuie să rămâneţi concentraţi, cu mintea fixată total asupra lui. Această practică are numeroase dezvoltări mai profunde. Dar, într-o primă etapă, veţi beneficia din plin de această meditaţie şi, după ce o veţi stăpâni bine, veţi putea merge mai departe.

Înainte de abordarea acestui exerciţiu, trebuie, bineînţeles, vizualizate clar cele trei canale şi punctul unde se unesc. Trebuie să vă proiectaţi complet în interiorul punctului, iar nu să vă vedeţi în exterior, observându-l de deasupra. La început e destul de greu, dar practicând, cu timpul veţi ajunge la aceasta fără probleme, asemenea sportivului care, antrenându-se, nu mai are nicio dificultate în executarea anumitor exerciţii care la început i se păreau irealizabile. Veţi ajunge să vă vedeţi în acel punct aşa cum vă puteţi vedea acum în altă parte decât în locul unde vă aflaţi, de exemplu în casa voastră cu uşi şi ferestre. Veţi vedea deasupra voastră deschiderea canalului central, în faţă ombilicul, iar sub el deschiderea celor două canale laterale. Concentraţi-vă rămânând fixaţi cât mai mult posibil asupra punctului roşu. La început nu veţi reuşi mai mult de câteva clipe. Imediat ce simţiţi oboseală, destindeţi-vă puţin, apoi reîncepeţi exerciţiul. În acest fel vă veţi întări şi prelungi treptat aderenţa minţii pe obiect.

În ce priveşte antrenamentul meditaţiei, metoda cere ca un maestru să dea câteva indicaţii discipolului, pe care acesta să le pună în practică şi, pe măsură ce progresează, să primească de fiecare dată indicaţiile adecvate etapei următoare. Dar acest lucru nu este posibil aici din lipsă de timp. Treptat, însă, veţi putea profita de aceste explicaţii.

Acest exerciţiu prezintă cu siguranţă câteva dificultăţi, dar, dacă veţi persevera, vă va fi de mare ajutor. Puteţi, de asemenea, dacă vi se pare mai uşor, să vă concentraţi asupra altui punct, situat în creştetul capului, la o distanţă de opt degete în spatele sprâncenelor, exact în vârful curbei descrise de canalul central când coboară spre frunte. Imaginaţi-vă acest punct din interiorul canalului, între craniu şi creier, de mărimea unui bob de mazăre, alb şi luminos ca o mică lampă aprinsă; gândiţi-vă că natura lui este cea a unei fericiri imense. Pentru această meditaţie, ca şi pentru precedenta, este foarte importantă identificarea corectă a locului în care trebuie să ne concentrăm. Şi de data aceasta vă veţi fixa mintea doar asupra acestui punct, imaginându-vă complet în interiorul lui, ca şi când v-aţi contopi cu el, fără a analiza nimic, ca atunci când, închizând ochii, vă puteţi imagina pe un vapor ce navighează pe un lac, cu tot peisajul înconjurător, deşi fizic nu v-aţi mişcat de aici.

Meditând asupra punctului alb din creştetul capului, sau a celui roşu de la nivelul ombilicului, anumite senzaţii ce vor apărea la un moment dat în locurile respective şi care apoi se vor dispersa în corp şi în minte, vă vor avertiza asupra progreselor concentrării. Pentru a vă duce la bun sfârşit practica meditativă, vor trebui îndeplinite anumite preliminarii asupra cărora voi reveni mai târziu. Fără aceste faze de pregătire, realizarea este imposibilă.

Când veţi aborda această practică, nu le abandonaţi pe cele precedente (exerciţii asupra canalelor şi numărarea respiraţiilor), ci doar consacraţi-le ceva mai puţin timp. Dacă unii dintre voi se exersează de mai mulţi ani la numărarea respiraţiilor şi au obţinut rezultate bune, ei pot să reducă aceste practici de început şi să consacre mai mult timp meditaţiei de concentrare pe unul din cele două puncte. În caz contrar, e preferabil să se insiste mai întâi pe numărarea respiraţiilor şi pe exerciţiile privind canalele şi să se rezerve mai puţin timp concentrării asupra unui punct.

Voi face acum câteva precizări asupra celor ce s-au spus referitor la karmă, cu scopul de a-i clarifica semnificaţia.