Читать книгу Comorile Dharmei - Gheșe Rabten - Страница 5

Doar câteva pietre preţioase nu alcătuiesc o comoară. Numai când se află adunate în acelaşi loc nenumărate bijuterii, obiecte şi metale preţioase de care posesorul se poate folosi după pofta inimii, putem vorbi de o comoară. Această carte se aseamănă cu locul unde se găseşte o comoară. Deoarece conţine punctele esenţiale ale practicii Dharma (Învăţăturile lui Buddha), ea este mult mai preţioasă decât sute şi mii de bijuterii la un loc.

Cineva aflat în posesia unui diamant preţios ar putea, exploatându-l cu inteligenţă, să scape de sărăcie şi să-şi satisfacă toate necesităţile materiale, să se îmbrace, să se hrănească, să aibă o casă… Dar fericirea sa n-ar putea fi decât una limitată. Între altele, posesia acestui bun valoros ar atrage o mulţime de experienţe neplăcute legate de frica de a nu-l pierde, de a nu-i fi furat, de a nu fi atacat de răufăcători… În schimb, un singur fragment din preţioasa Dharma, nu doar că ne va copleşi cu binefaceri trecătoare, dar ne va asigura fericirea definitivă.

Buddha ne-a transmis clar prin învăţăturile sale faptul că fiinţele pot găsi rădăcina, cauza profundă şi esenţială a fericirii şi a suferinţei numai în propria lor minte, iar nu în afara ei. Desigur, numeroase obiecte exterioare, însufleţite sau nu, acţionează ca nişte condiţii pentru fericirea sau suferinţa noastră; totuşi, principală cauza a acestora din urmă se află în stările noastre mentale virtuoase sau nevirtuoase. Atunci când factori mentali precum ignoranţa, egoismul, zgârcenia, ura, orgoliul, invidia ne acaparează cu violenţă fluxul conştiinţei, în locul liniştii şi al fericirii la care aspirăm ele dau naştere unor probleme şi suferinţe fără de sfârşit, atât pentru noi cât şi pentru ceilalţi. Din acel moment, condiţiile exterioare, chiar şi cele mai favorabile în aparenţă, ne devin ostile. Dar când satisfacţia, mulţumirea, generozitatea, răbdarea, compătimirea, înţelepciunea sunt puternic înrădăcinate în minte, chiar şi condiţiile care ni se împotrivesc se transformă în agenţi favorabili şi devin surse de binefaceri şi de bucurii infinite pentru noi înşine şi pentru ceilalţi.

Aceasta nu este o dogmă, nici o teorie, sau o ipoteză filosofică, ci se bazează pe experienţa directă. În consecinţă, este extrem de important să declanşăm în noi înşine un proces de transformare pozitivă, recunoscând cauzele profunde ale fericirii şi ale suferinţei. În măsura în care ele nu fac parte integrantă din natura minţii, este posibil să eliminăm în întregime toate aceste imperfecţiuni, indiferent de gravitatea lor aparentă. De altfel, este adevărat că toate calităţile indispensabile ale minţii, oricât de neînsemnate, pot fi dezvoltate la infinit folosind metode potrivite. Aceste metode elaborate constituie chintesenţa învăţăturilor lui Buddha. Buddha a propovăduit tuturor fiinţelor cum să se elibereze de suferinţă şi să obţină fericirea durabilă, indicându-le metodele de urmat pentru a-şi dezvolta mintea.

În ansamblu, toate învăţăturile lui Buddha sunt cuprinse în Tripitaka, ce s-ar putea traduce prin Cele Trei Coşuri, operă accesibilă şi în ziua de azi într-o colecţie de peste o sută de volume, cunoscută în tibetană sub numele de Kagyur. Aceste Scripturi foarte respectate sunt studiate integral în mănăstirile buddhiste. Totuşi, deoarece ele sunt la fel de adânci ca oceanul şi de vaste ca spaţiul, în zilele noastre multor oameni le este greu să le studieze în profunzime, şi încă mai greu să le pună în practică, întrucât ei au capacităţi intelectuale limitate, sau prea puţină hotărâre şi stăruinţă, ori le lipseşte timpul.

În aceste condiţii nu ne putem lipsi de instrucţiunile care să ne arate în ce fel o persoană se poate concentra şi pune în practică în fluxul său de conştiinţă esenţa învăţăturilor lui Buddha. Astfel de instrucţiuni nu pot fi doar inventate sau interpretate de un bun orator. Ele trebuie să provină de la un maestru autentic care, pe de o parte, să posede înţelepciunea care ia naştere din analiza acestor învăţături, înlăturând orice invenţie personală sau vedere greşită, şi care, pe de altă parte, integrându-le pe de-a-ntregul minţii sale şi punându-le în practică, să fi produs în sine însuşi o realizare solidă. În plus, astfel de învăţături trebuie transmise într-un spirit de compasiune faţă de toate fiinţele şi să nu fie motivate nici de atracţia câştigului, nici de dorinţa de glorie.

Aceşti Maeştri adevăraţi sunt în general foarte rari, iar scrierile alcătuite de făpturi atât de excepţionale sunt la fel de rare. Zilnic vedem apărând o literatură, mereu mai abundentă, care pretinde că tratează despre Dharma, dar ea doar pare astfel. De fapt, lipsite de adevărata esenţă a Dharmei, aceste lucrări nu conţin decât simple flecăreli, care seduc cititorii abuzând de naivitatea lor. Într-o epocă precum a noastră, publicarea acestor învăţături atât de preţioase reunite sub forma unei cărţi este, fără îndoială, o operă ale cărei binefaceri sunt nelimitate.

Autorul acestei lucrări este marele Maestru, Venerabilul Gheșe Rabten Rinpoce, care a fost nu doar un Pandit de o extraordinară erudiţie, ci şi un Siddha realizat. El a întrupat compasiunea, a fost, este și va fi un refugiu neîntrecut şi în viețile viitoare, pentru nenumărate persoane, între care mă număr şi eu.

Gheșe Rabten Rinpoce s-a născut la Dargye, în Tibetul oriental, în 1921, iar până la vârsta de 19 ani a trăit împreună cu familia sa. Apoi a ales viaţa de mănăstire; a intrat în cea mai prestigioasă universitate monastică din Tibet, Sera Thekchenling, începându-şi studiile la Colegiul Sera Je. Sub îndrumarea Maeştrilor săi, mai ales a Venerabilului Gheșe Jampa Khedrub, s-a consacrat studiului, contemplaţiei şi meditaţiei, ajungând la cunoaşterea desăvârşită a ansamblului învăţăturilor Dharmei reunite în cele trei vehicule şi cele patru clase de Tantre. Atât în mănăstire cât şi în afara ei, el era cunoscut pentru stăruinţa în studiu, având reputaţia unui adversar invincibil în dezbaterile filosofice şi fiind renumit pentru smerenia şi inegalabilele sale calităţi de Maestru. Integrând calităţile sale intelectuale practicii meditative, el a ajuns la realizarea profundă a adevăratei naturi a fenomenelor şi a dobândit competenţele necesare înfăptuirii binelui, pentru sine şi pentru ceilalţi.

Atraşi de toate aceste calităţi, mulţi dintre căutătorii Dharmei au devenit discipolii săi atunci când el s-a exilat în India, iar mai târziu în Occident. Un mare număr dintre ei sunt azi Maeştri eminenţi. Voi enumera doar pe câţiva, mai cunoscuţi în Apus, printre care Lama Thupten Yeșe, Lama Zopa Rinpoce, Gheșe Karyang, Gheșe Tenzin Gonpo, Gheșe Pemba, Gheșe Thupten Trinley, Gheșe Thupten Ngawang… şi mulţi alţii, în India şi în Tibet. Calităţile sale excepţionale erau cunoscute şi apreciate nu numai de discipoli, dar şi de Marii Maeştri din vremurile noastre, cum ar fi Sfinţia Sa Dalai-Lama şi cei doi eminenţi preceptori ai Săi, în special al doilea preceptor al Sfinţiei Sale, Kyabje Trijang Dorje Chang, care-l considera ca pe unul dintre cei mai apropiaţi fii spirituali, tot aşa cum Gheșe Rabten Rinpoce vedea în acesta din urmă pe principalul său Guru, tatăl său spiritual, întruchiparea tuturor obiectelor de refugiu.

În 1964, Sfinţia Sa Dalai-Lama a ales dintre mai multe sute de Gheșe pe Gheșe Rabten Rinpoce şi pe Venerabilul Lati Rinpoce ca noi Țen Șap (asistenţi de filosofie). În 1969, pentru a răspunde voinţei Sfinţiei Sale Dalai-Lama, Gheșe Rinpoce începe să transmită învăţăturile occidentalilor la Dharamsala. În 1974, invitat fiind de doamna Ansermet şi de alţi discipoli, a venit pentru prima oară în Europa. Atunci el a predat Dharma în mai multe ţări, deschizând astfel acestei părţi a lumii marea poartă a Dharmei. În anul următor el a revenit, fiind trimis de Sfinţia Sa Dalai-Lama ca abate al Institutului Monastic Tibetan de la Rikon (Elveţia), pentru a răspunde aspiraţiilor spirituale ale occidentalilor şi tibetanilor din Europa.

Numărul persoanelor interesate serios de studiul şi practica aprofundată a buddhismului crescând, Gheșe Rabten fondează Centrul de Studii Superioare Tibetane, Tharpa Choeling, la Mont-Pèlerin, în Elveţia; Centrul Tashi Rabten la Feldkirch, în Austria; Centrul Tibetan Jang Chub Choeling la Hamburg, în Germania; Asociaţia Phuntsog Rabten la München, în Germania; şi Centrul Ghe Phel Ling la Milano, în Italia. Aceste centre şi mănăstiri au devenit poli de atracţie pentru toţi cei care aspiră să studieze în mod serios Dharma autentică. Toate acestea sunt, de asemenea, fructul devotamentului său neobosit dedicat doar cauzei învăţăturilor lui Buddha şi binelui celorlalţi, pentru care, până la sfârşitul vieţii sale, a întors neîncetat roata Dharmei. Din toate aceste motive se poate spune, pe drept cuvânt, că Gheșe Rinpoce a fost principalul fondator al unei tradiţii pure şi complete a Dharmei în Europa.

Din suma incalculabilă a învăţăturilor sale face parte şi conţinutul acestei cărţi, rod al unei transmisii efectuate în 1974 la Prés de Vert, comuna Roll, în Elveţia. A fost un curs de meditaţie intensivă, cu durata de trei săptămâni, care s-a adresat la peste o sută de persoane. Acest text reuneşte, fără excepţie, toate punctele esenţiale ale Dharmei expuse în lumina experienţei sale personale şi prezentate de o manieră extrem de clară şi uşor de înţeles, date fiind compasiunea şi marea sa pricepere. Într-adevăr, acestea erau calităţile larg recunoscute ale învăţăturilor sale, aducătoare de lumină în mintea celor care manifestă un interes sincer pentru Dharma. Cititorul va putea să aprecieze singur. Acest text a fost mai întâi tradus oral din tibetană în franceză de dl. Georges Dreyfus, apoi transcris şi admirabil redactat de prietena mea în Dharma, Marie-Therese Guettab, una din fostele eleve ale lui Gheșe Rinpoce. Datorită eforturilor sale, numeroşi cititori vor putea beneficia de aceste învăţături. Este fără îndoială un mod de a-l servi pe Maestrul nostru, împlinindu-i dorinţele privitoare la Dharma şi la binele fiinţelor. Ţin să-i exprim cele mai sincere mulţumiri.

Cel care va păstra în inima sa preţioasele nestemate extrase din această comoară, nu le va pierde nicicând. Ele vor răspândi asupra lui şi a celorlalţi lumina unei mulţumiri şi fericiri fără margini.

Închei această prefaţă cu rugăciunile mele de viaţă lungă pentru Venerabilul Tenzin Rabgye Rinpoce, atât de scump inimii noastre, tânăra reîncarnare a autorului acestei cărţi, Maestrul nostru drag, Venerabilul Gheșe Rabten Rinpoce.

Gonsar Tulku

Le Mont-Pèlerin, Elveţia

Aprilie 1997