Читать книгу Poezii - Eminescu Mihai - Страница 47

– Codrule, codrutule,

Ce mai faci, dragutule,

Ca de cand nu ne-am vazut

Multa vreme au trecut

Si de cand m-am departat

Multa lume am imblat.

– Ia, eu fac ce fac de mult,

Iarna viscolu-l ascult,

Crengile-mi rupandu-le,

Apele-astupandu-le,

Troienind cararile

Si gonind cantarile;

Si mai fac ce fac de mult,

Vara doina mi-o ascult

Pe cararea spre izvor

Ce le-am dat-o tuturor,

Implandu-si cofeile,

Mi-o canta femeile.

– Codrule cu rauri line,

Vreme trece, vreme vine,

Tu din tanar precum esti

Tot mereu intineresti.

– Ce mi-i vremea, cand de veacuri

Stele-mi scanteie pe lacuri,

Ca de-i vremea rea sau buna,

Vantu-mi bate, frunza-mi suna;

Si de-i vremea buna, rea,

Mie-mi curge Dunarea.

Numai omu-i schimbator,

Pe pamant ratacitor,

Iar noi locului ne tinem,

Cum am fost asa ramanem:

Marea si cu raurile,

Lumea cu pustiurile,

Luna si cu soarele,

Codrul cu izvoarele.