Читать книгу Poezii - Eminescu Mihai - Страница 16

Turnurile misca-n doliu a lor inimi de arama

Si un inger cu-aripi negre, cu diadema de spini,

Cu cantarea-i plangatoare lumea misca, lumea cheama,

Precum misca vantu-n cantec fata marii de senin.

Si cu ochiul plin de lacrimi natiunea cea romana,

Care are-n mii de inimi sufletul ei tremurand,

Vede cum prin nori se stinge stea cu flacara divina

Si aude-n cer un tunet si un gemet pe pamant…

A-ntristarii neagra-aripa peste lume se intinde,

Totul tace, caci durerea este muta ca un gand,

Lumea azi nimic nu vede, ochiu-i nimic nu cuprinde,

Decat cursu-acelui astru ce se sparge p-un mormant.

Cine-i acvila ce cade? Cine-i stanca ce se sfarma?

Cine-i leul ce inchide cu durere ochii sai?

Cine-i tunetul ce moare umpland lumea de alarma?..

– Este Domnul Romaniei: Barbu Dimitrie Stirbey!..