Читать книгу Poezii - Eminescu Mihai - Страница 20

Cand sufletu-mi noaptea veghea in estaze,

Vedeam ca in vis pe-al meu inger de paza,

Incins cu o haina de umbre si raze,

C-asupra-mi c-un zambet aripele-a-ntins;

Dar cum te vazui intr-o palida haina,

Copila cuprinsa de dor si de taina,

Fugi acel inger de ochiu-ti invins.

Esti demon, copila, ca numai c-o zare

Din genele-ti lunge, din ochiul tau mare

Facusi pe-al meu inger cu spaima sa zboare,

El, veghea mea sfanta, amicul fidel?

Ori poate!.. O, – nchide lungi genele tale,

Sa pot recunoaste trasurile-ti pale,

  Caci tu – tu esti el.