Читать книгу Poezii - Eminescu Mihai - Страница 17

Ideal pierdut in noaptea unei lumi ce nu mai este,

Lume ce gandea in basme si vorbea in poezii,

O! te vad, te-aud, te cuget, tanara si dulce veste

Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alti zei.

Venere, marmura calda, ochi de piatra ce scanteie,

Brat molatic ca gandirea unui imparat poet,

Tu ai fost divinizarea frumusetii de femeie,

A femeiei, ce si astazi tot frumoasa o revad.

Rafael, pierdut in visuri ca-ntr-o noapte instelata,

Suflet imbatat de raze si d-eterne primaveri,

Te-a vazut si-a visat raiul cu gradini imbalsamate,

Te-a vazut plutind regina printre ingerii din cer

Si-a creat pe panza goala pe Madona dumnezeie,

Cu diadema de stele, cu surasul bland, vergin,

Fata pala-n raze blonde, chip de inger, dar femeie,

Caci femeia-i prototipul ingerilor din senin.

Astfel eu, pierdut in noaptea unei vieti de poezie,

Te-am vazut, femeie stearpa, fara suflet, fara foc,

Si-am facut din tine-un inger, bland ca ziua de magie,

Cand in viata pustiita rade-o raza de noroc.

Am vazut fata ta pala de o bolnava betie,

Buza ta invinetita de-al coruptiei muscat,

Si-am zvarlit asupra-ti, crudo, valul alb de poezie,

Si paloarei tale raza inocentei eu i-am dat.

Ti-am dat palidele raze ce-nconjoara cu magie

Fruntea ingerului-geniu, ingerului-ideal,

Din demon facui o santa, dintr-un chicot, simfonie,

Din ochirile-ti murdare, ochiu-aurorei matinal.

Dar azi valul cade, crudo! dismetit din visuri sece,

Fruntea mea este trezita de al buzei tale-nghet

Si privesc la tine, demon, si amoru-mi stins si rece

Ma invata cum asupra-ti eu sa caut cu dispret!

Tu imi pari ca o bacanta, ce-a luat cu-nselaciune

De pe-o frunte de fecioara mirtul verde de martir,

O fecioar-a carei suflet era sant ca rugaciunea,

Pe cand inima bacantei e spasmodic, lung delir.

O, cum Rafael creat-a pe Madona dumnezeie,

Cu diadema-i de stele, cu surasul bland, vergin,

Eu facut-am zeitate dintr-o palida femeie,

Cu inima stearpa, rece si cu suflet de venin!

Plangi, copila? – C-o privire umeda si rugatoare

Poti din nou zdrobi si frange apostat-inima mea?

La picioare-ti cad si-ti caut in ochi negri-adanci ca marea,

Si sarut a tale mane, si-i intreb de poti ierta.

Sterge-ti ochii, nu mai plange!.. A fost cruda-nvinuirea,

A fost cruda si nedreapta, fara razem, fara fond.

Suflete! de-ai fi chiar demon, tu esti santa prin iubire,

Si ador pe acest demon cu ochi mari, cu parul blond.