Читать книгу Poezii - Eminescu Mihai - Страница 29

Neguri albe, stralucite

Naste luna argintie,

Ea le scoate peste ape,

Le intinde pe campie;

S-adun flori in sezatoare

De painjen tort sa rumpa,

Si anina-n haina noptii

Boabe mari de piatra scumpa.

Langa lac, pe care norii

Au urzit o umbra fina,

Rupta de miscari de valuri

Ca de bulgari de lumina,

Dandu-si trestia-ntr-o parte,

Sta copila lin plecata,

Trandafiri arunca rosii

Peste unda fermecata.

Ca sa vad-un chip, se uita

Cum alearga apa-n cercuri,

Caci vrajit de mult e lacul

De-un cuvant al sfintei Miercuri;

Ca sa iasa chipu-n fata,

Trandafiri arunca tineri,

Caci vrajiti sunt trandafirii

De-un cuvant al sfintei Vineri.

Ea se uita… Paru-i galben,

Fata ei lucesc in luna,

Iar in ochii ei albastri

Toate basmele s-aduna.