Читать книгу Poezii - Eminescu Mihai - Страница 41

Pe aceeasi ulicioara

Bate luna in feresti,

Numai tu de dupa gratii

Vecinic nu te mai ivesti!

Si aceiasi pomi in floare

Crengi intind peste zaplaz,

Numai zilele trecute

Nu le fac sa fie azi.

Altul este al tau suflet,

Altii ochii tai acum,

Numai eu, ramas acelasi,

Bat mereu acelasi drum.

Ah, subtire si gingasa

Tu paseai incet, incet,

Dulce imi veneai in umbra

Tainuitului boschet

Si, lasandu-te la pieptu-mi,

Nu stiam ce-i pe pamant,

Ne spuneam atat de multe

Far-a zice un cuvant.

Sarutari erau raspunsul

La-ntrebari indeosebi,

Si de alte cele-n lume

N-aveai vreme sa intrebi.

Si in farmecul vietii-mi

Nu stiam ca-i tot aceea

De te razimi de o umbra

Sau de crezi ce-a zis femeia.

Vantul tremura-n perdele

Astazi ca si alte dati,

Numai tu de dupa ele

Vecinic nu te mai arati!