Читать книгу Poezii - Eminescu Mihai - Страница 30

Lacul codrilor albastru

Nuferi galbeni il incarca;

Tresarind in ceruri albe

El cutremura o barca.

Si eu trec de-a lung de maluri,

Parc-ascult si parc-astept

Ea din trestii sa rasara

Si sa-mi cada lin pe piept;

Sa sarim in luntrea mica,

Inganati de glas de ape,

Si sa scap din mana carma,

Si lopetile sa-mi scape;

Sa plutim cuprinsi de farmec

Sub lumina blandei lune -

Vantu-n trestii lin fosneasca,

Unduioasa apa sune!

Dar nu vine… Singuratic

In zadar suspin si sufar

Langa lacul cel albastru

Incarcat cu flori de nufar.