Читать книгу Poezii - Eminescu Mihai - Страница 39

Pajul Cupidon, vicleanul,

Mult e rau si alintat,

Cu copii se harjoneste,

Iar la dame doarme-n pat.

De lumina ca talharii

Se fereste binisor,

Pe feresti se suie noaptea

Dibuind incetisor;

Cordelute si nimicuri,

Iata toate-a lui averi…

Darnic cand nu vrei nici una

Si zgarcit daca le ceri.

In volumul ros de molii

Cauti noaptea adevar

Si-ntalnesti lipita-n file

Vita-i galbena de par.

El da ganduri nentelese

Varstei crude si necoapte,

Cu icoane luminoase

O ingana-ntreaga noapte.

Cand de-o sete sufleteasca

E cuprinsa fata mica -

A dormit cu ea alaturi

Ca doi pui de turturica.

E sfios ca si copiii,

Dar zambirea-i e vicleana;

Dara galesi ii sunt ochii

Ca si ochii de vadana.

Gat si umere frumoase,

Sanuri albe si rotunde

El le tine-mbratisate

Si cu manile le-ascunde.

De te rogi frumos de dansul,

Indestul e de hain

Valul alb de peste toate

Sa-l inlature putin.