Читать книгу Poezii - Eminescu Mihai - Страница 36

– Blanca, stii ca din iubire

Far? de lege te-ai nascut;

Am jurat de la-nceput

Pe Hristos sa-l iei de mire!

Imbracandu-te-n vesmantu-i,

Lepadand viata lumii,

Vei spasi gresala mumii

Si de-o crima tu ma mantui.

– Traiul lumii, draga tata,

Cine vor, aceia lese-l,

Dara sufletul mi-e vesel,

Tineretea luminata;

Dantul, muzica, padurea,

Pe acestea le-ndragii,

Nu chiliile pustii

Unde plangi, gandind aiurea!

– Stiu mai bine ce-ti prieste,

Cum am spus, asa ramane;

Pentru drumul cel de mane

De cu azi te pregateste!

Mana Ea la ochi si-o tine,

Toate mintile-si aduna,

Sa ia lumea-n cap, nebuna,

Parc-atata-i mai ramane.

Calu-i alb, un bun tovaras,

Inseuat asteapt-afara,

Ea piciorul pune-n scara

Si la codrul pleaca iarasi.

Sara vine din arinisti,

Cu miroase o imbata,

Cerul stelele-si arata,

Solii dulci ai lungii linisti.

Dar prin codri ea patrunde

Langa teiul vechi si sfant,

Ce cu flori pan-in pamant

Un izvor vrajit ascunde.

Inganat de glas de ape

Cant-un corn cu-nduiosare

Tot mai tare si mai tare,

Mai aproape, mai aproape;

Iar izvorul, prins de vraja,

Rasarea, sunand din valuri -

Sus in codrii de pe dealuri

Luna blanda tine straja. -

Ca din farmec Ea tresare

Si, privind uimita-n laturi,

Vede-un tanar chiar alaturi,

Pe-un cal negru e calare…

Oare ochii ei o mint,

Sau aievea-i, adevaru-i?

Flori de tei el are-n paru-i

Si la sold un corn de-argint.

Ea privi atunci in jos,

Trece mana pe la tample,

Iara inima-i se imple

De un farmec dureros.

El se da tot mai aproape

Si cersea copilareste;

Al ei suflet se rapeste

De inchide-a ei pleoape.

Cu o mana il respinge,

Dar se simte prinsa-n brate,

De-o durere, de-o dulceata

Pieptul, inima-i se strange.

Ar striga… si nu se-ndura,

Capu-i cade pe-a lui umar,

Sarutari fara de numar

El ii soarbe de pe gura;

O desmearda s-o intreaba,

Iar ea fata si-o ascunde,

Si asa de-ncet raspunde

Cu o voce dulce, slaba.

Tot alaturi calaresc,

Nu au grija nimanuia,

Si de dragi unul altuia

Ei din ochi se prapadesc;

Se tot duc, se duc mereu,

Trec din umbra, pier in vale,

Iara cornul plin de jale

Suna dulce, suna greu.

Blandu-i sunet se imparte

Peste vai imprastiet,

Mai incet, tot mai incet,

Mai departe… mai departe…

Sus in brazii de pe dealuri

Luna-n urma tine straja,

Iar izvorul, prins de vraja,

Rasarea sunand din valuri.